4,027 matches
-
vremea îndelungată când nu-mi voi mai vedea familia. Asta e ceea ce își dorește mama, încerc să mă conving singură. Îmi vine în minte o poezie pe care mi-a citit-o când eram mică: Precum un râu care cântă Țâșnești ca să curgi liber. Eu sunt muntele rămas în urmă Ce te privește fericit. Amintirea despre noi, E dulce și desăvârșită. Amintirile mele sunt într-adevăr dulci și desăvârșite. Ele sunt tot ce am și pe ele le iau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aduc aminte când eu, sora și fratele meu ne strângeam la masa de seară și așteptam sosirea tatălui nostru. Îmi vine în minte un moment când tata a făcut o glumă: când am izbucnit cu toții în râs, orezul ne-a țâșnit afară din gură. Rong s-a înecat cu supa de tofu, iar fratele meu a căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văzut niciodată un dans atât de răvășitor. Femeile se află mai tot timpul în poziție ghemuită, iar. „cozile“ lor seamănă cu niște excremente înșirate. Nu cumva să te miști! strigă călugărul când observă că încerc să-mi dezmorțesc picioarele. Dansatoarele țâșnesc într-o parte și merg să încercuiască stâlpul. Se rotesc ca niște pui decapitatți, cu brațele fluturând spre cer. Țipă: — Porc! Porc! Patru eunuci aduc un porc legat fedeleș, care guiță de mama focului. Dansatoarele sar încoace și încolo peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poate oferi viața. La prânz cer să mi se facă mâncarea preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de moarte. Su Shun este răspunzător pentru relațiile tentionate care au existat între Hsien Feng și prințul Kung. Avem motive serioase să credem că Su Shun l-a manipulat pe împărat în ultimele sale zile. La vorbele mele, Su Shun țâșnește de pe scaun. Lovește cu pumnul cea mai apropiată coloană și rupe evantaiul pe care îl ține: — Aș vrea ca împăratul Hsien Feng să te fi îngropat cu el! urlă el la mine. Ai înșelat Curtea și ai exploatat bunătatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuie trăită la vârsta necesară, ca o protecție împotriva a tot ce o poate lua înaintea experienței, adică a inteligenței precoce. Și apoi, libertatea, acel sentiment divin de triumf care ne stăpânește când privim cerul și pădurile, numai în anonimat țâșnește parcă atât de copleșitor din ființa noastră. Asta nu înseamnă, firește, că neanonimii sânt înlănțuiți, ci doar că ei au, vorbind în jargon științific, o genă de adaptare în plus la o anumită activitate publică. Dacă fiul dumneavoastră n-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
glas din care reieșea atât de clar în evidență că dintr-o asemenea premisă nu putea să decurgă decât o asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontană a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. ― Rîzi! în templul matematicii și al geometriei nu se râde chiar dacă ești un profan! Și m-a întrebat cum mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am vrut să-ți fac nici un rău... dar îmi dau seama că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi și îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Vechi. Slăvea în versuri lupta pentru fericire a colectivizaților. Trecătoare ca umbra, peste ea plutise la un moment dat încercarea chiaburilor de a demola scena. Nu lipsea recuzita scrîșnetelor de fiară, spuma de la guri și ura care, ca două cuțite, țîșnea din ochii dușmanului de clasă. Toamna poetul plecă în capitală. Acolo a cunoscut celebritatea, a urcat treptele consacrării, pînă la funcția de președinte al Uniunii scriitorilor. Azi e academician. Mă apucă jalea cînd mă gîndesc că singurul om care mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era confecționat după rețetă. Se vorbea ca despre sarea în bucate de atitudinea revoluționară a scriitorului, de tehnica amănuntului semnificativ din care să țîșnească ideea. A face artă devenea un exercițiu în care contribuția sufletească a autorului nu era o condiție. Popescu respingea atitudinea personală. Nici măcar talentul nu-l aprecia. După dînsul, astea duceau la ceva dăunător, un intimism care în societatea actuală nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care începu a flecări. La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci. În ciorapi de mătasă, picioarele parcă îi țîșneau de sub fustă. Cu gura plină de spelci, își desfăcuse părul înfoiat. Cînd am cercat să mă apropii, ea se mlădie ușor, punînd între noi masa. Mînios, m-am întors la fereastra unde zăcea o carafă prăfuită. Jos, în curte, două
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-o rîlă. Lătrînd astmatic, dintr-o scorbură țîșni un cîine. Cîteva găini cu cocoș care se mira de noi ieșiseră pe imaș, în timp ce, în grajd, o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase, Tușa povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor sparți și găuriți, cu streașina strâmbată de ploi și de soare, rânjea casa. În alt rând, pe Plocon se ivi un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din țarc și se pornise o roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți gura!” Copiii cam murmurau, căci nu pricepeau de ce Directorul Îi apăra pe bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul Ectoraș se simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]