3,030 matches
-
ceea ce-l privește pe poporul celor peste douăzeci de mii de biserici, cred că nu va trece mult până ce vei avea ocazia să acorzi iertarea definitivă a păcatelor, la vreo douăzeci de milioane de păcătoși, ajunși cu toții cu botul în țărână, doar la mila Ta. Am mai scos la iveală câteva perle de tâmpenie, curat dumnezeiască, am trecut doar în viteză și peste povestea numitului Isus Hristos, cu domiciliul de bază la Nazareth, dar care mai mult umbla brambura prin Israel, laolaltă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
De fapt, este vorba de un cadavru cu două capete, fiecare cap cu nume distincte, unul mai hidos decât altul, numite pe timpuri, unul Europa Liberă și celălalt Vocea Americii. Credeam întrun timp, că leșurile acestea au fost îngropate, că țărâna uitării le-a acoperit mizerabila existență, dar se pare că uneori strigoii acestora tot mai bântuie pe aici și își ițesc figurile sordide prin paginile unor ziare. Greața de azi, mi-a fost stârnită de un articol kilometric din Evenimentul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
însemnări zilnice (Letopiseți, 1905-1908) etc. Gheorhe Panu a fost colaborator al "Convorbirilor Literare", fiind director al jurnalului "Lupta" (1884-1895); a publicat și câteva lucrări de istorie, precum Studii asupra atârnării și neatârnării politice a românilor (1872-1873) sau Cercetări asupra stărei țărânilor în vremurile trecute (1910). 6 Vezi Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, 1866-1938. Enciclopedie politică, Editura Științifică, București, 1999, p. 354. Pentru detalii relative la activitatea lui Dimitrie C. Ollănescu în calitatea de Comisar general al României la Expoziția universală
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
alb. Un flăcău voinic, roșcovan și transpirat, îi aduse o lopată mică Linemann și zise cu glas gros: - Nici nu trebuie să mai sapi, groapa, o ai gata făcută de bombă, rămâne doar să-i pui acolo și să tragi țărâna pe deasupra. Ambulanța greoaie demară cu un fum negru de motorină arsă și dispăru în direcția gării, lăsându-l mai departe cu cei doi morți. Se uită la groapa mare, făcută de bombă în mijlocul drumului și nu i se păru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele lui Nenea fusese supt de pământul hulpav, rămânând doar o crustă negricioasă cu un contur anapoda și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sub această pojghiță de liniște, curând o grijă ciudată începu să-i alerge nebună prin colțurile întregii sale ființe. Se așeză pe prispa mică a casei ridicată în pripă după viitură, lăsându-și capul în palmă, ațintindu-și privirea în țărâna curții de parcă tocmai acolo în fărâmele acelea de praf s-ar fi derulat un film groaznic, văzut și revăzut de nenumărate ori, și ca un ecou la huruitul acela de adineauri, auzi din nou, de data aceasta înregistrat pe cine
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spre câmpiile veșnic înverzite și am plecat spre satul meu de dincolo de șapte dealuri și șapte văi, tocmai la margine de județ în satul acela cu foarte puține schimbări, sat în care opinca răzeșului încă se mai simte întipărită în țărâna primăverii. Este vorba de satul Cursești Vale, un loc rămas cumva în laterala tăvălugului așa zisei civilizații, un loc în care cocoșii mai cântă cucurigu pe românește și nu cocoreco, ca dincolo de London Bridge, un loc în care urzicile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era profeților până și țărâna este disciplinată. Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu și aparent neîncheiat, conține înăuntrul său un înțeles descifrabil. Structurile recurente, alături de cele sporadice, configurează imagistica
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
realitate a vocilor. Doar a vocilor, pentru că personajele sunt lipsite de contur fizic. Personajul trăiește prin felul în care vorbește, prin modul în care evenimentele îl afectează: "Eram mărinimoși. Și n-ar fi trebuit. Ei nu visau decât să muște țărâna. Dovada? Vreți dovada? Ei bine, alaltăieri... Încă nu ne-am revenit din șoc..." (p. 123). Motivul dezaprobării este nerespectarea de către străini a acordului: "orice străin care voia să locuiască pe pământul nostru trebuia să semneze o declarație prin care se
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
iar dacă a avut, amintirea numelui său nu merită păstrată. Dar el a existat. Descoperise legea secretă a zidurilor: în orice construcție trebuia zidită o piatră vie. O ființă umană. Și nu oarecare. Cu una oarecare, zidurile se întorceau în țărână, după legea dintâi. Era nevoie de ființa cea mai apropiată, cea mai necesară, cea mai iubită, fără de care existența s-ar face țăndări" (p. 153). După eradicarea fenomenului, oamenii se adaptează noilor condiții: locuiesc sub cerul liber, în case din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era "profeților" până și țărâna este "disciplinată". Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu și aparent neîncheiat, conține înăuntrul său un înțeles descifrabil. Structurile recurente, alături de cele sporadice, configurează imagistica
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în trecut i s-au mai întâmplat toate acestea, deoarece era conștient că în realitate, în cei douăzeci și șapte de ani, cât a trăit pe Terra până în momentul de față, nu a călcat niciodată, absolut niciodată, cu piciorul prin țărâna sau pe ulițele acestei comune. Și totuși, omul din fața lui, poziția în care se afla, precum și celelalte detalii îi erau foarte cunoscute, deoarece a mai fost cândva exact în aceeași situație. Acum îi va spune, cu o voce blajină, ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să reprezinte moștenirea urmașilor săi a fost că pe patul de moarte, bunicul meu i-a cerut unuia dintre nepoții săi, Octavian Matcașu, să preia toată această muncă, plină de multiple responsbilități. . Ne dorim ca bunicului meu să-i fie țărâna ușoară prin ducerea la îndeplinire a asigurării pe care verișorul meu i-a dat-o bunicului înaintea ceasului morții. Alesul bunicului, dintre toți urmașii săi, pentru preluarea acestei ștafete, a promis și cu alte ocazii, precedente morții bunicului, că va
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pe fratele meu drag, Gheorghe (Jhoni) iar acum... Cu o săptămână înainte de a-și da obștescul sfârșit, Ionel mi-a trimis acest excelent articol drept omagiu închinat tatălui meu care l-a iubit. Mă rog pentru sufletul său. Fie-i țărâna ușoară! Pe această cale transmit familiei îndurerate condoleanțele mele. (n.a.) M-au lăsat să dorm până mai târziu.Dimineață se auzeau cum vorbeau în șoapte. M-am trezit puțin rușinată de slăbiciunea mea. Pe geam se vedea soarele care strălucea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
-l ieie, de el să se ție. Nu-i nici vînător... Da, oricum ar ochi... Să-l mai poată opri. Au, dar, cum, oarecine, l-ar mai înturna?!... C.B. RÎVNA ,,De pe creasta vreunui gheban cîntărem reliefuri chitind cam pe unde țărîna mai scapă un murmur ce iese din vechi pălămide ascunse cu grija pe care nici vînturi, nici valuri, nici...cîte prefaceri... nu fură în stare, măcar s-o mlădoaie. ... Și zvonuri destule pe cîmp se îngînă... ... Dar numai urechi anumite
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
felul prin care am fost creați, să ne statornicească în suflet învățătura de a nu ne închipui noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată din pământ, a prefăcut-o prin porunca Lui în trup. După cum Dumnezeu adusese
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
închipui noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată din pământ, a prefăcut-o prin porunca Lui în trup. După cum Dumnezeu adusese pământul din neființă, tot așa și acum, când a voit, a prefăcut în trup țărâna, din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată din pământ, a prefăcut-o prin porunca Lui în trup. După cum Dumnezeu adusese pământul din neființă, tot așa și acum, când a voit, a prefăcut în trup țărâna, din pământ. Bine este acum să strig cu fericitul David: Cine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată din pământ, a prefăcut-o prin porunca Lui în trup. După cum Dumnezeu adusese pământul din neființă, tot așa și acum, când a voit, a prefăcut în trup țărâna, din pământ. Bine este acum să strig cu fericitul David: Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui? (Ps. 105, 2). Prin toate își arată Dumnezeu iubirea Sa de oameni! Și a făcut din țărână o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trup țărâna, din pământ. Bine este acum să strig cu fericitul David: Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui? (Ps. 105, 2). Prin toate își arată Dumnezeu iubirea Sa de oameni! Și a făcut din țărână o ființă ca aceasta și l-a ridicat la atâta cinste și l-a încărcat chiar de la început cu atâtea binefaceri!”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, în col. PSB, vol. 21, p. 148
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îndată au ieșit din ape animale însuflețite. La fel și pământului i-a spus: Să scoată pământul suflet viu (Fac. 1, 24). Când a făcut pe om n-a mai grăit așa, ci mai întâi i-a creat trupul din țărână și după aceasta i-a dat putere de viață, adică sufletul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XIII, II-III, în col. PSB, vol. 21, p. 150) „... ca să afle Adam că ființa ce va fi făcută este de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Discursul lui Metodiu, LII, PSB, vol. 10, p. 159) „Trupul se află între stricăciune și nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către țărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morții de către Dumnezeu, pentru a fi cumințit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. Învingând moartea prin înviere, iarăși a fost redat nestricăciunii, pentru ca nu cumva stricăciunea să moștenească nestricăciunea”. (Metodiu de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii". E vorba, aici, de o melancolie propulsoare, de impactul cu Eul de profunzime, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inexorabile i se opune ciclic vegetalul triumfător, de unde aerul tare și parfum de pajiști, tentații și seve înviorătoare: "Dureri de cap, cu insmnii și greață (...) / Dar și din morți de vrei să te ridici, / Te culcă-n fân, acasă: doar țărâna / Parcă îți ia durerile cu mâna!" (Migrenă). O filozofie practică ancestrală, deci verificată, își probează perpetuu impulsurile. Un senzualism sănătos (dionisiac) traducând contacte cu materia, punctează impresia de vitalism, de plenitudinar cu baze milenare. A învăța să mori senin, împăcat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! LECȚIE Obișnuiam să trec, din când în când, pe la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena" ca să mă întrețin, câteva minute, cu preacuviosul părinte paroh, Gheorghe Popovici, fie-i țărâna ușoară, să i ascult vorbele înțelepte, spuse cu un glas molcom, sau să-i cer sfatul și ajutorul în problemele multe și grele cu care ne împovărează, cu dărnicie, viața de acum și mai de demult. Într-una din aceste
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]