10,571 matches
-
băieți cu totul diferiți, dar care, la fel ca și mine atunci, erau bucuroși din cale-afară că, pentru cei ca ei, luase sfârșit nu numai serviciul la Tineretul Hitlerist, care devenea din ce în ce mai imbecil, ci și școala. E adevărat că în țesătura romanului se consumă în treacăt și ceva iubire, ca surplus de demență, cu toate acestea e cazul ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu le pasă nici cepei, nici chihlimbarului. Altele sunt lucrurile pe care vor ele să le știe cu precizie. Ce altceva s-a mai acoperit: lucruri înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nepoluată de contactul direct cu spectacolul, Întotdeauna ambiguu și amăgitor. În seara aceea, În mahalaua Castellammare, orele de după cină au fost dialectice. Dau din nou cuvântul bătrânului meu prieten, maestrul Correas - a spus erudit Bonfanti, care Însuflețea o haină cu țesătură bob de orez, o vestă dublă Huracán, o cravată scoțiană, o sobră cămașă de culoarea cărămizii, un set creion și stilou de dimensiuni colosale și un cronometru de buzunar de referee. Ne-am dus să tundem oile și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ușor din pulpă de vacă. Plaza de Mayo. Vestită piață din centrul orașului Buenos Aires, unde, prin tradiție, au loc majoritatea acțiunilor civice din capitală. Polenta. Terci din făină de mălai, asemănător mămăligii românești. Ponchillo. Un poncho, pătură-pelerină confecționată dintr-o țesătură fină și ușoară, În general de vigonie, care se poartă de obicei Îndoit și pe umăr, ca semn al eleganței. Proa, etc. Reviste latino-americane de avangardă. Puchero español. Mâncare preparată prin fierbere, din carne, slănină, zarzavaturi și legume, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina miopiei sale avansate, ci și talentul În plină formare al lui Bioy. Uluitorul Honorio Bustos Domecq se naște Într-o zi, pe când Borges și Bioy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alergă la consola de comunicații. Norman abia o mai putea vedea pe Edmunds. Distingea vag o formă Întunecată, mișcându-și agitată brațele... Prin intercom se auzi: — Pata de pe vizor... nu vrea să dispară... par să roadă plasticul... și brațele mele... țesătura e... Vocea Tinei: — Jane! Jane, pleacă de-acolo! Imediat, zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura, evidențiind sfârcurile tari. Brusc, se ridică și se lipi de el, Îmbrățișându-l. — Trebuie să fim Împreună În situația asta, spuse ea. Tu și cu mine trebuie să fim apropiați. — Da, trebuie. Pentru că, dacă ceea ce spui e adevărat, atunci Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu comenzile sistemelor vitale. Îi Întrerupsese curentul electric, căldura și aerul. Era prins În capcană. Odată cu scăderea presiunii, borcanele cu specimene explodară ca niște bombe, Împroșcând fragmente de sticlă În toată Încăperea. Se ghemui sub pături, simțind cum cioburile sfâșiau țesătura. Respirația i se Îngreunase. La Început crezu că e de vină tensiunea arterială, pe urmă Își dădu seama că aerul se rarefiase. Curând avea să-și piardă cunoștința. „Fă ceva.“ Nu putea să-și mai regleze respirația. „Fă ceva!“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor: „Două fire, două paie, / Ia Ciuleandra la bătaie, / Și-nc-o dată, măi flăcăi, / Hooop, și-așa, și-așa”. Cadru exterior: Plan general cu zeci de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un titlu auster: „O mireasă e cu atît mai frumoasă cu cît poate ascunde mai puțin privirilor”. Nu „cu cît poate ascunde mai mult”. La prima vedere pare o impardonabilă greșeală de corectură, la a doua, Începi să vezi prin țesătură, prin irizări turcoaz, prin hîrtia lucioasă, de la Letea, o vezi pe Letea, te ia cu tremur. Din care reușești totuși să-ți mai pui Întrebarea de ce-a mai apărut doamna În rochie, pentru că de și-ar fi ascultat propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de călcat o bluză, o cămașă, o față de pernă, o eșarfă de mătase, le trec mai întâi peste fața ei, ea râde, țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
parteneri. Nu reușiseră să afle puștile, iar Merc-ul mov al lui Coates era tot de negăsit. La hotel nu descoperiseră nici urmă din prada de la restaurant. Resturile de haine din incinerator erau prea carbonizate ca să cauți pe ele sînge În țesătură. Parfumul de pe mîinile jigodiilor făceau inutil orice test cu parafină. Iar Biroul era sub o presiune imensă: rezolvați rapid nenorocitul ăla de caz. Legiștii Încercau să identifice victimele măcelului, cercetînd totul, de la amprentele dentare și datele fizice pînă la apelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
putut s-o omoare pe Kathy Janeway? — Nu, nu cred așa ceva. — Sau crezi că e În spatele chestiei de la Nite Owl? Eu aveam impresia că făptașii sînt niște tineri negri. Ce crimă anchetezi dumneata, domnule White? Bud strînse de scaun și țesătura acestuia se rupse. Patchett Își ridică mîinile, cu palmele Îndreptate În sus. — Răspunsul la Întrebările dumitale este nu. Dwight Gilette este unica persoană din branșa asta cu care am avut de-a face vreodată. Prostituția de joasă calitate nu intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asculta diferite povești și istorii feminine, confesiuni făcute la rece sau la cald... Autorul îi deleagă unui Narator Îcu majusculă) sarcina derulării încâlcitelor fire ale romanului, iar acesta, la rândul său, își mărturisește incapacitatea de a acoperi întreaga plajă epică, țesătura complexă de fapte, amintiri, episoade trăite și gesturi făcute de personajele notabile. Precum în romanele lui Camil Petrescu ÎPatul lui Procust, în special), fiecare narator - cu literă mică - vine cu relatarea lui, inevitabil placată pe o experiență și niște adevăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
auzise oftatul. Adormise. S-a trezit după vreo trei ore, singur. Și-a privit în oglindă chipul tras de oboseală, trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încăperea grea de fum de țigară. Ducându-și paharul la buze, Andrei Vlădescu reușea din când în când să zărească - printre perechile dansând strâns, în oglinda mare dintre cele două ferestre înguste și foarte înalte, fiecare cu draperia ei de țesătură groasă și grea dintr-un amestec de fire albastru închis, cenușiu și negru - mare parte a camerei reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venise să-i spună și despre el și să-i ceară și un sfat, dar a tăcut. Întors acasă, s-a gândit iarăși la contractul lui. Prea puțin schimbat, ba chiar la fel ca înainte. Însă mai prins într-o țesătură irascibilă pentru că nimic nu se rezolvase nici cu prietenul tatălui Ioanei. Probabil omul acela aflat într-o funcție însemnată i-a spus unui adjunct al său: vezi ce poți face, iar a cerut actele de la sector și avizul acelora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
literaturile tuturor popoarelor istorii de iubire și n-ar mai fi rămas nimic de spus Îgândul ăsta, dacă l-aș crede, n-ar fi decât o stupiditate), ci pentru că atâtea nuanțe și finețuri neștiute de mine se învălmășeau într-o țesătură filigranată în sufletele lor, încât lucrarea mea n-ar fi decât cutezanță prea mare, mișelie și poate defăimare. De aceea trebuie spus numai despre focul mistuitor în afară de care nimic nu a existat în acele aproape o mie de nopți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vârfurile aspre ale vrejurilor încăpățânate de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de orgoliu care se înstăpânise acum, definitiv și care îl făcea să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în chiar clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi putut însufleți ori știuse să le evite. Urmărea posomorât, tăcut și palid încercarea oricui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în țesătură cu dungi fine negre și albastre și cenușii, asemănătoare draperiilor. Ședea drept, privindu-ne, treaz, dar parcă nu s-ar fi uitat la noi, deși nu cred asta, în orice caz era prins de un gând al lui și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a clătinat de câteva ori din cap, șoptind abia auzit: „Nu, nu, poate... poate doar dacă rămâi aici“. S-a întins o clipă pe spate cât să deschidă un aparat de radio portativ și sânii mici i-au țâșnit prin țesătura rochiei. L-a privit din nou, mâna lui rămăsese pe genunchiul dezgolit, a atins-o cu vârfurile degetelor murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura puloverului de cine știe când. — Vreau să spun că eu nu sunt genul de mironosiță care vine fuguța la cabinet ori de câte ori îi curge nasul, continuă ea. Și gripa asta, sau ce-o fi, mă ține de aproape două luni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt degetul mijlociu, după care mi-am Îndreptat atenția spre o treabă mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
recepție, cu o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din decembrie a revistei În cealaltă. Tocurile Înalte erau plantate ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]