2,211 matches
-
Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Fata căpitanului” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Titlul nuvelei lui Mircea Eliade este preluat de la romanul omonim al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, care prezintă supraviețuirea unei povești de dragoste într-o societate guvernată de o ordine socială
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
„Podul” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „O fotografie veche de 14 ani” nu a putut fi publicată în România decât mult mai târziu. Volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, a inclus scrierile fantastice publicate în perioada interbelică, cinci din cele șase nuvele publicate în 1963 la Madrid, plus alte două nuvele scrise ulterior; nuvela „O fotografie
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
din București, la acel moment profesor la Universitatea din Insulele Canare, volumul "Nuvele" al lui Mircea Eliade, tipărit în limba română în 1963, la Madrid. Cartea conținea nuvela „O fotografie veche de 14 ani”, care nu fusese inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. În vara anului 1971, Steinhardt a înregistrat pe magnetofon o discuție purtată la Mănăstirea Văratec în prezența lui Constantin Noica, a soților Stolojan și a lui Alexandru Paleologu
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Săsărman a desfășurat o amplă campanie în presă în favoarea reamenajării acestor cimitire și chiar a comandat, transportat și instalat, în parteneriat cu parohii din Republică Moldova, un număr de 4 troițe maramureșene în locurile de veci ale ostașilor români de la Țiganca, Cania, Ialoveni și Nicolaieuca. Pentru această activitate, Florin Săsărman a primit în noiembrie 2007 “Diploma de excelență” din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
luminos al tinerei femei. Lucrarea a fost evaluată de specialiștii AraArt la prețul de 26.000 euro, precizează comunicatul casei de licitații. Dovada sensibilității sale vibrante și a deplinei stăpâniri a mijloacelor de expresie este în egală măsură și lucrarea Țigancă cu floare-n păr, un pastel pe carton subțire. Prețul de pornire pentru această lucrare este de 7.000 euro. În licitația AraArt sunt incluse și șase tablouri semnate Tonitza, două dintre ele, Intimitate și Inocență, redând granița dintre copilăria
Farmecul feminin celebrat de AraArt în licitația de Mărțișor by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101383_a_102675]
-
o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „” și „O fotografie veche de 14 ani”. Prima nuvelă a fost scrisă în martie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Autorul a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
o dată cu producerea unor accidente care atrag atenția autorităților. Lumea magiei începe să revină la viață în Brașovul prezentului, amenințând realitatea obișnuită. O pălărie magică transferă conștiințe dintr-un corp în altul, vampirii și moroii își fac apariția, iar vrăjile unei țigănci atrag atenția tuturor. Scriitorul Dan Doboș consideră că povestirile oferă „ritm, idee, suspans, finaluri neașteptate, accident științific, acțiune, teme de meditație, personaje solid construite, universuri cunoscute”, iar cartea, în ansamblul ei, „trebuie citită mai ales de aceia care au rămas
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa...” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
TVR într-o piesă de teatru TV regizată de Constantin Dicu și difuzată la 11 noiembrie 1996. Filmul "Eu sunt Adam!" (1996) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil („Douăsprezece mii de capete de vite”, „La țigănci”, „Pe strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
într-o lume postmodernă doar un nebun inofensiv sau cel mult suspect. Căldura menționată la începutul și la sfârșitul nuvelei este un mediu climateric obișnuit în narațiunile lui Eliade, precum în „Douăsprezece mii de capete de vite” sau în „La țigănci”. Ea precede o situație anormală și, asociată cu alte elemente neobișnuite precum oboseala, vorbăria confuză și amnezia bruscă, marchează o intrare a personajelor într-un labirint în care trebuie să treacă printr-o serie de probe. Viața omului este, în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea eliadiană devine ea-însăși un mit. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
muzicală) și ing. Luiza Mateescu (regia tehnică). Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 81 de minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
el inventează tot felul de povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum tovarășa ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker și interpretată de Rodica Dianu) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum tovarășa ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker și interpretată de Rodica Dianu) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Alte roluri sunt interpretate
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]