16,458 matches
-
i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și nici la Cotul Donului n-am tras o iarnă așa afurusită ca asta, dracu s-o ia! comentă funcționarul, dezmorțindu-se lângă sobă, bând ceai fierbinte și fumând țigară de la țigară. Asta, fraților, o fi răzbunarea lui Satan sau a lui Stalin!... Ha-ha-ha! râse Nelu Mazurcă. O nimeriși, frate-meu!... Da să nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și nici la Cotul Donului n-am tras o iarnă așa afurusită ca asta, dracu s-o ia! comentă funcționarul, dezmorțindu-se lângă sobă, bând ceai fierbinte și fumând țigară de la țigară. Asta, fraților, o fi răzbunarea lui Satan sau a lui Stalin!... Ha-ha-ha! râse Nelu Mazurcă. O nimeriși, frate-meu!... Da să nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fața biroului și așezându-se și el de cealaltă parte. Ia zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că era hotărât să-și caute dreptatea până-n pânzele albe. Uritescu îl ascultă atent, pufăind dintr-o țigară Kent, pe care și-o aprinse cu un aer foarte nonșalant, de om deprins să-și permită un asemenea lux. Ascultă aici, Severe, vorbi el liniștit, când celălalt sfârși tot ce-avea de spus, părerea mea este că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numele pe hârtie, cu un scris tremurat și pocit, de om căruia numai la scris nu-i stătuse în viața lui mintea. Auzind de rezultatul inventarului, secretarul Girolteanu sări de pe scaun cu ochii sclipind de satisfacție și își aprinse o țigară, din care începu să pufăie grăbit. Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase o vreme în tăcere, dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase o vreme în tăcere, dăduse memorabilul răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgil pretextase că mai aveau de rezolvat o mică și neînsemnată problemă personală, o luase pe Mariana de braț și, după ce se îndepărtaseră puțin, pe stradă, el se oprise în dreptul unei băcănii, unde intrase ca să-și cumpere un pachet de țigări, iar când ieșise îi declarase că nu era bine să se grăbească să cheltuie banii așa, deodată, pe ce apă nu curge; mai bine era să-i păstreze și să rămână în casa părinților, la țară, unde nu le lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prietenă a Feliciei, care, fără să stea pe gânduri, veni drept la el și-i arse în spate un ghiont prietenesc. Salutare, umbră veche! i se adresă ea cu tupeu. Ce mai faci? Ai uitat că suntem vecini?... Surprins, scăpă țigara din mână și se răsuci spre fată, părându-i-se o clipă că era Felicia. Bună, dragă! îi răspunse el de sus. Bineînțeles că n-am uitat că suntem vecini... Eu am memorie! Atunci să-ți fie rușine! îl mustră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dobrescu, uitându-se la celălalt de sus. Nu cumva a căzut pentru a doua oară blocul Carlton?... Ochelaristul cu numele de Romică nu se lăsă descurajat de această primire și, în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
politică. Asta-i situația. Vacs! se strâmbă Paulică Dobrescu. Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu să se scarpine în cap, cu ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intrare. Acolo locuiau, cu chirie, cei doi studenți de la arhitectură, veri și prieteni de altfel. Fiți atenți, îi preveni unul dintre ei, apucând-o înaintea lor pe scări, în chip de gazdă și de ghid. Mergeți pe vârfuri, nu aprindeți țigări și nu vorbiți! La penultimul etaj al treilea se opriră și intrară într-un mic apartament aflat chiar în capătul palierului. În ușă, după ce toți intrară, studentul care îi condusese mai zăbovi câteva clipe, ca să se asigure că totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară și studiind camera în care se aflau, cu niște acuarele fine agățate de pereți și cu fereastra dând undeva în spatele blocului, spre un părculeț liniștit și pustiu. Erau acolo șapte studenți de la diverse facultăți, din universitate și din afara ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea a ochilor Dorei, iar pălăria se dovedește a fi o cunună de păr de aceeași culoare cu al ei... Femeia și-a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos, care pare a fi și acesta geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt. Mormanele de langustine stacojii din farfuriile depuse cu zel de chelner se răcesc de mult fără ca străina sau Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lume a unui copil trebuie să fie rodul iubirii. În sinea ei, cred că îmi reproșa, crezând că o mințisem spunându-i asta. Copilul ei venise pe lume fără ca ea să fi avut parte de iubire. Minodora fuma, fuma mult, țigări proaste, rusești. Lăsa să îi scape câte o vorbă care rămânea ca suspendată de rotocoalele de fum. Dar, cu toate că nu a avut șansa să aducă pe lume un fruct al iubirii, o interesa numai și numai soarta și evoluția Alindorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-a scărpinat ușor o pătrățică neagră de șah din zona țâței stângi, a dat să spună ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de copil isteț și este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]