3,981 matches
-
le povățuiam să-i ospăteze în două rânduri din atâtea provizii, dar nu s-a putut, odată pornite nu le-a mai oprit nici o considerație de prevedere, au voit să-i răsfețe cu prisos după atâtea suferințe. Le interziseră numai țuica. După ce însă garda a fost așezată singură la masă într-o odaie separată, Landowski a ieșit la maici și le-a spus: „Dați-le acum țuică, nu vă vede nimeni și eu nu știu nimic“. Bineînțeles, aveau și ei partea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prevedere, au voit să-i răsfețe cu prisos după atâtea suferințe. Le interziseră numai țuica. După ce însă garda a fost așezată singură la masă într-o odaie separată, Landowski a ieșit la maici și le-a spus: „Dați-le acum țuică, nu vă vede nimeni și eu nu știu nimic“. Bineînțeles, aveau și ei partea lor din toate, și la dânsul vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au fost în stare să cânte nimic, jumătate erau beți morți cu rachiu de contrabandă, adus cu sau fără consimțământul gardei ungurești. Nu se mulțumiseră cu hrana bună ce li se dăduse: carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de tanti Clari, mie mi-a venit pofta să mai mănânc încă unul, de data asta pe banii mei......... Gusti s-a luat după mine și a comandat și el un grătar pentru el. Bineînțeles că am stropit totul cu țuică, vin și bere, și vreau să vă spun că după vreun ceas jumate, amândoi eram aplecați peste veceuri și dădeam la rațe..........dar așa se întâmplă când ești mai lacom și nu poți să-ți controlezi poftele....... Mi-au povestit
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
făcut dispărut la mine în cameră, dacă îmi aduc aminte, împărțeam camera pe vremea acea cu Costică Onuță de la Vaslui. După o cină festivă, ca în prima seară, stropită din belșug cu vin și bere după grătar, iar înainte o țuică galbenă de prima calitate, pe la ora 10 seara ne-am retras la mine în cameră și am început să vorbim de-ale noastre, bineînțeles fiecare cu un pahar plin în față. Eram o echipă foarte unită pe vremea aceea, băieți
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
plângeam de una alta. După o pauză binemeritată, mai pictam ceva și pe la ora 13.30 ne adunam la prânz. Îmi aduc aminte că d-l Vintilă venea cu o traistă agățată de umăr, în care avea o sticlă de țuică și niște vin, din care ne servea pe toți, foarte amabil. Avea o plăcere formidabilă ca să se facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze taberele de pictură. Mesele erau bune de obicei, mai ales
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tușe de culoare puse, problema e cum le pui, ca să fie tabloul apreciat, și valoros. Dar venea și seara, când ne adunam la cină, și venea din nou D-l Vintilă cu trăistuța cea faimoasă, din care scotea sticla de țuică și bidonul de vin, ca să ne servească pe toți. Sigur că cinele se prelungeau la un pahar de vorbă, după care ne mutam fie pe o terasă, fie într-o cameră, dacă era prea rece afară. Aveam și cărți de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
banii obținuți din trei luni de muncă în fabrică, mi-am cumpărat primul meu ceas de mână, Pobeda. Doamne ajută. Badea Gheorghe Iarna În principal, iarna era formată din frig, zăpadă, zile scurte, colinde, brazi împodobiți, sarmale cu mămăligă, cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
grîne printre trunchiurile carbonizate. De asemenea, modul de viață de zi cu zi din valea Moravei semăna foarte mult cu cel din valea fluviului Ohio aceleași case din lemn, mobilier și haine făcute de mînă, mîncare simplă, dar din belșug, țuică de prune în loc de rom, cărți și școli bătătoare la ochi prin puținătatea lor malarie și alte boli din abundență tratate cu o combinație de leacuri de casă, bărbieri și șarlatani. 1 Doar aspectul exterior lega Serbia de vestul Americii. Domnia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz nu-l poți înghionti șmecherește: „Hai, Gigi, nu dai și tu o țuică?“. Cum să-i spui Gigi? Și, oricum, așa mi se pare, că în lumea satului și în bloc la mine s-au înmulțit excesiv cei pe care îi cheamă Gigi. Sau Marcel, Viorel. Astea nu sunt niște nume bune. Compromise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mi-am adus aminte de o altă poveste, cu un tip care în decembrie ’89 se întorcea cu tac’su de la țară, unde tăiaseră porcul. Chiar pe 22 se întorceau ei în București, unde începuse revoluțiunea. Acolo, la țară, printre țuici și caltaboși, nu auziseră de fuga lui Compostatu. Sau auziseră ceva la radio, dar confundaseră tot tămbălăul cu o piesă cu 23 August. Ajunși în Capitală, hăbăuci, cu mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu mi-a venit să cred că oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod ilicit un alambic în magazia din fundul curții și face acolo țuică neimpozitată. Nu doar scriitura i-a deranjat pe consătenii mei, ci chiar faptul că au devenit personaje fără știrea lor. Oamenii se simțeau stăpâni pe propria viață, pe propriile cuvinte. Unici proprietari. Faptul că un altul, un șnapan, i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o biserică, la rădăcina căruia mocnea, sub cenușă, un foculeț veșnic, cân tând din fluierul lui muiat În țuică și povestindu-ne nouă, nepoților de la oraș, despre cum a ciobănit el În tinerețe la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și azi, cu filele lui afumate, lampa cu petrol a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm pe malurile Căldărușanilor. Amețit de căldură și de zdruncin, rătăcisem frumusețea de carte printre cocenii și paiele scitu lui, mult pomenit de Herodot - soartă nevisată vreodată de tragicul poet al spleenului și exemplu tipic al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase spălând cârpele murdare la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzut pe bulevard, la Întretăierea cu Calea Victoriei, o cisternă automobilă care nu părea destinată transporturilor de produse petroliere și pe care am citit, vă Închipuiți cu ce nedumerire, firma Caselor Naționale, cu indicația pre cisă că cisterna servește pentru transportul țuicii și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
servește pentru transportul țuicii și altor bău turi spirtoase, atât de dragi poporului român. Asta zic și eu progres, civilizație și cultură, mi-am spus În sinea mea, gândind cu melancolie la strămoșul moș Ghiță Beldie, cu butoiașul lui de țuică, În căruța cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroeștii Argeșului și până la București, de Târ gul Moșilor [și] semnalând Întâmplarea cu cisterna În revista Ideea Europeană, unde, sub semnătura „Omul ieșit din pădure“, inventasem o rubrică intitulată „Aplauze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsea totdeauna vreun glonț rătăcit și ispășirea cuvenită: Fiindcă, să vedeți dum neavoas tră, dom’le plutonier, răul la rău trage!“ Într-o luptă l-a fugărit de aproape un neamț cu amăgelile lui: — Predai, romanski mic, dai la tine țuica! și i-a răspuns Turcu Ion ostășește, În felul lui Cambronne la Waterloo: — Du-te-n aia mă-tii cu țuica ta cu tot! Îngrijise apoi În spital și se molipsise de la un ofițer bol nav de tifos exantematic, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-o luptă l-a fugărit de aproape un neamț cu amăgelile lui: — Predai, romanski mic, dai la tine țuica! și i-a răspuns Turcu Ion ostășește, În felul lui Cambronne la Waterloo: — Du-te-n aia mă-tii cu țuica ta cu tot! Îngrijise apoi În spital și se molipsise de la un ofițer bol nav de tifos exantematic, de care fugeau toți sanitarii, dar s-a făcut bine ofițerul, cât și fratele lui de suferinți, Turcu Ion. Până la această Întâlnire
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA LUA NIMENI ÎN SERIOS ÎN redacția Noii Reviste Române de prin 1910- 1912. Întâi fiindcă nu se prea lua el Însuși În serios și, al doilea, fiindcă făcea parcă În adins ca să nu fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
formele de pensionare, Îmi spunea că În actul de naștere părintele lui Bucuța e trecut ca având profesia de „servitor“. Dar pe maică sa o aveam aproape În fie care du minică la noi la masă, cu un țoi de țuică și un pahar de vin bun dinainte, lucruri de care ducea lipsă din pricina blestematei de abstinențe a feciorului și nurorii sale, cu care locuia. Era o foarte plăcută, bravă și gureșă arde leancă de-a noastră, cu bun-simț, cuviință și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găina morarului din fabulă, după cum puteți judeca și dumneavoastră citindu-le aci și potrivindu-le fiecare la timpul ei și după gustul dumneavoastră, dar neapărat după o sardea de Lissa, câteva măsline și un țoi, cu bruma pe el, de țuică de la gheață, ca să-ți uiți de toate neamurile, nu altceva: ciorba de perișoare sau cu o căpățână de crap, sau cu somn și cu zeamă de varză acră; potrocul de curcan, de gâscă sau de rață și tot cu zeamă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de alcool
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de alcool, povara mile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și seară, la cârciuma lui Vrancu din colț, pe un fost ministru al țării la Londra, varaiarna abia târându-și picioarele impotente În cipici, cu „melonul“ peste urechi și tăiat În două, ca două mici fese de tânăr imberb, cu țuica sau vermutul prost dinainte, gârbov de anii lui cei mulți, dar și de păcatele lui Încă mai multe, de vechi pederast; iar ală turea, cu figura lui socratică și țeasta de căldare veche ca a lui Verlaine, așteptând și primind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]