5,899 matches
-
gazda i-a zis: „Apăi nu mai ști și dumneata, omule, că destul păcat am eu”. Iordache Cărăușu stupi între picioare. De după lada de făină un omuleț negru zise atuncea tare : - Solomonarii au fiecare feliușagul lor, unii leagă ploile și abat grindina la loc pustiu, pe prund ori pe imaș. Răzbunicul meu știa să facă pozna asta. Alții au dar să nu le facă rău dihăniile. Asta am văzut-o eu cu ochii mei când eram băietănaș. Umblam cu oile în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu le facă rău dihăniile. Asta am văzut-o eu cu ochii mei când eram băietănaș. Umblam cu oile în zăvoi, pe malul apei, ș-aveam acolo între trei răchiți colibă și târlă unde aduceam oile la amiază. Acu, se abate într-o zi un flăcău străin și cere o cană cu zer că-i era sete. Pe vremea aceea la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni. Așa era de fioros, că mămăliga i-o dam în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sfert de ceas, trunchiurile se rotiră în loc. Puternic și greoi, deodată unul fu împins de-a curmezișul apei. Primindu-l în vârful prăjinii, omul îi sprijini fruntea încoronată cu crăci. Proptit o clipă, copacul se clătină. Morarul încerca să-i abată tăria împingându-l la mal. Abia atunci începu adevărata luptă cu puhoiul care, izbind, se trăgea spre gaura căscată în opust. încordate, vinele pocneau iar grumazul omului se înroșise. încet-încet, apa se dovedea mai tare. Morarul cercă să îndrepte trunchiul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Numărul doi. Dacă așa vrei tu, așa să fie. ― În clipa asta nu prea cred c-o să facem nimic, răspunse mama. Între timp, eu așteptam În foaierul lumii. Încă nu eram nici măcar o scânteie În ochii tatălui meu (care privea abătut În poală, la caseta cu termometrul). Mama se ridică de pe canapea. Se Îndreaptă spre scară, ținându-și o mână la frunte, iar posibilitatea apariției mele pare din ce În ce mai Îndepărtată. Acum tata se ridică să Își facă rondul, stingând luminile și Încuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fructele Islamului, cum era cunoscută aripa militară a Națiunii, a stat și s-a uitat cum tinerii bărbați trăgeau scaunul de lemn din baraca rahitică. Au acoperit haznaua cu pământ și au dat jos calendarele cu femei goale de pe pereți, abătându-și ochii În timp ce aruncau la gunoi materialele compromițătoare. Au pus rafturi și au perforat acoperișul pentru ventilație. În ciuda eforturilor lor, persista un miros urât. ― Stați liniștiți, le spuse Desdemona. Asta nu-i nimic În comparație cu viermii de mătase. La etaj, Grupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a fost explicată brusc de labradorul grăsan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai vechi pe care l-a avut Milton vreodată. Când am trecut pe lângă vechea fabrică de ciment Medusa, am auzit un șuierat lung și m-am gândit ca yia yia mea, care stătea alături de mine, suspina din cauza nenorocirilor care se abătuseră asupra ei. Dar apoi am observat că bancheta se mișca. Desdemona se scufunda. Ea, care se temuse Întotdeauna de mașini, era Înghițită de bancheta din spate. Era sistemul de suspensii Air-Ride. Nu trebuia să-l pornești dacă nu mergeai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce pervers! Doctorul Bauer. Te compătimesc. Își Înălță stomacul ca să-și elibereze bluza. Am masat-o la șale, apoi am băgat mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă masajului. Nu era greu. Spatele ei de culoarea mierii - sau a piersicii - se Îngusta spre talie Într-un fel În care al meu nu o făcea. Ici și colo avea pete mici și albe, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luase razna, subsuorile Încinse - se derulau fără ca el să le conștientizeze oficial. Și nu era singurul din generația lui care se comporta așa. Existau o mulțime de părinți care țipau când le era teamă sau care Își certau copiii ca să abată vina ce plana asupra lor. Se prea poate ca asemenea calități să fi fost indispensabile pentru generația care a câștigat războiul. Lipsa introspecției era bună pentru susținerea curajului, dar În ultimele luni și săptămâni Îi făcuse rău lui Milton. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar vorbele păreau a nu ști să meargă mai mult de câțiva metri. Era o apăsare nefirească asupra naturii. O presiune ce prevestea că nimic bun se abătea asupra noastră. Vladimir nu părea deranjat de acest lucru, dar eu știam că, într-un fel sau altul, furtuna care va veni va avea legătură cu mine. Îi simțeam puterea care se acumula și care aștepta să fie dezlănțuită asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele însă nu mai continuă. Se îndepărtează din nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni. A început să se teamă. De asta l-a trimis pe gunoiul ăsta. Să-l provoace
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se agață din mers de marginea unei măsuțe. Înlătură însă argumentul cu un gest mânios. — ...aducătoare de moarte, șoptește pierdut Trio. Cu o față de gheață, principele rostește printre dinți: — Dacă Libo a provocat în vreun fel nenorocirea care s-a abătut asupra cezarilor, să-l judece zeii! Fulcinius simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Face cu ochii turul amorașilor zugrăviți pe pereți. Izolați, sau câte doi pe panou. Cei mai mulți, liberi de orice ataș terestru și de orice suport, zboară ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a intra, mai trage o dată adânc aer în piept. E întâmpinată de o mireasmă puternică de violete. Criptoporticul acumulează în timpul zilei căldura soarelui și o păstrează înăuntru chiar și noaptea. În același timp, ține piept vântului dinspre sud și-l abate din cale pe cel dinspre nord. Este ideal pentru flori. Aude un glas iritat: — Ai întârziat, mamă! — Cred că mai potrivit ar fi un „bună dimineața“, îi repro șează ea cu blândețe. Herius răspunde plin de arțag: — Da’ ai zis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe dacă să o blameze sau să o căi neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ duș man acum... Mă plictisesc, se plânge încet Herius. — Ia nu te mai sclifosi atâta, îl repede tot în șoaptă. Vocea îi e aspră, căci nu mai reușește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu i se spunea lui Pollio „omul tuturor orelor“? Vipsania reușește să surâdă. Chiar așa, căci îl găseai oricând gata să improvizeze ceva. Era la fel de îndemânatic în problemele serioase ca și în cele glumețe. O conversație șoptită cam tare îi abate atenția. — Astăzi, singura nădejde a literaților și a savanților e patro najul celor cu bani. — Și a cezarului... Urechea ei fină sesizează o neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cunoștințele pe care le primește sunt însă găunoase. Se chinuie să arate că Ulise a fost filozof, deși argumentele pe care le aduce indică tocmai contrariul. Acum face din el un stoic, care nu admite decât virtutea și respinge plăcerile, neabătându-se din calea binelui nici măcar de dragul nemuririi, acum îl face un epicureic ce laudă așezarea unei cetăți tihnite și-și duce viața în ospețe și cântări, acum un peripatetic care stabilește trei feluri de bine, acum un academic ce afirmă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbuneze și-l trage la pieptul lui: — Obligația de a aduce cinstire zeilor este încredințată tuturor cetățenilor, de la simplul particular până la înalții magistrați, și poporului în ansamblul său. Copiii cei mari îl privesc neîncrezători, dar nu spun nimic. Ca să le abată atenția, întinde iute cealaltă mână pe după talia fetiței și o saltă în sus. Livilla chiuie de bucurie. Nu s-a născut încă bărbatul care să merite o asemenea comoară, îi trece tatălui prin minte în timp ce coboară scările cu ea în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare de seamă câte vite sacrificați. Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a "încunosciința în tot-d-a-una pe administratorii de plasă despre veri-ce turburare sau neorânduială întâmplată între locuitori"492. Conform prevederilor articolului 27, primarul era în subordinea directă a administratorului de plasă, care îl putea suspenda din funcție "când l-ar dovedi abătut de la datoriile sale"493. Cu toate acestea, numai prefectul "îl poate revoca"494. Consiliul comunal putea fi suspendat de către administratorul plășii în cazul în care membrii acestuia nu își îndeplineau îndatoririle, putând fi dizolvat de către prefect. Conform articolului 30 al
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
votați și numiți conform legei organisărei Dobrogei tot ce cunoșteam mai ales pentru numirea lor ca primari și ajutoare, în scop d'a asigura comunelor un mers mai regulat și mai progresiv (...) înlăturând neapărat la timp pe cei ce se abătuse de la datoriile lor"730. În comentariul referitor la capitolul intitulat "Administrațiunea comunelor" al raportului publicat, redacția săptămânalului "Dunărea de Jos" consemna că "încetul cu încetul (...) notarii găsiți în județ și veniți aici pe căpătuite s-au înlocuit cu oameni probă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Muntenegru, aflat sub conducerea principelui Nikola, s-a îndepărtat de Serbia 1571. Răcirea relațiilor dintre cele două state era confirmată și de căsătoria fiicei cneazului Nikola al Muntenegrului, Zorka, cu marele rival al lui Milan Obrenovic, Petru Karadjordjevic. Pentru a abate atenția opiniei publice de la problemele interne, Milan Obrenovic urmărea obținerea unor câștiguri teritoriale pe seama Bulgariei. În aceste condiții, la 7 iunie 1885, agentul diplomatic al României la Sofia semanla o serie de incidente la frontiera sârbo-bulgară1572. În această atmosferă tensionată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
țării"2492. La scurt timp de la această întrunire din orașul Constanța, ministrul de Interne îl informa pe rege, printr-o adresă oficială, asupra faptului că "domnul prefect de Constanța (...) ne face cunoscut că domnul Constantin Burelly, subprefectul plășii Hârșova, se abate de la îndatoririle sale"2493. Astfel, ministrul de Interne, Petre S. Aurelian, arăta faptul că "prefectura i-a pus în vedere în luna iunie, anul trecut, să ia urgente măsuri pentru repararea localurilor de școală din plasa sa, ca după terminarea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu facerea anchetelor (...) și cu inspectarea comunelor"2496. Deoarece "cu toate observațiile ce i s-au făcut, domnul Burelly nu se arată dispus să se îndrepte, și (...) dorind a da un exemplu pentru toți ceilalți funcționari administrativi care s-ar abate de la îndatoririle lor și ar neglija serviciul ce li s-a încredințat"2497, ministrul de Interne propunea "destituirea domnului Constantin Burelly din funcția de subprefect al plășii Hârșova și numirea în locul său a domnului Gheorghe Cristescu"2498. În aceste condiții
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]