8,856 matches
-
relatări fragmentate din copilăria și adolescența acesteia, apoi ceva despre „inteligența ei fără seamăn”, remarcată de atâția, adăugând desigur din întâmplare; - Ferice de cine o lua-o de nevastă!... De ce vă uitați așa? făcu deodată, surprinsă de privirea mea ușor absentă, agățată de tabloul cu un câmp de floarea soarelui, aflat pe peretele din față. - Nimic! eram atent la dumneavoastră... - Da, da, domnule judecător, așa cum vă spun. Pe micul bulevard din fața porții (care se termină în cel mare, circular, al orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al realității, trebuie să mărturisesc o ignorare involuntară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mare între cea de atunci și cea de acum, dovadă că-i asimilasem ființa într-atât încât imaginației nu-i rămăseseră prea multe retușuri de făcut. Cum stătea acum, în realitatea ei, mă întrebă, deodată, unde mă gândesc, atât de absent îi păream, deși gândeam, fără să-i pot spune, la ea, la prezența ei aici cu câteva zile înainte, la conversațiile avute, apoi încâlcirile și deslușirile minții mele, ca un somn pe iarba grasă a primăverii ce urma să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chemă lăsând-o pe Ana cu mine. Rămaserăm în partea aceea, izolați, ca și cum am fi fost singuri în camera plină de invitați care sporovăiau și râdeau. Stăteam, acum, față în față. - Ce bine! spusei. - La ce te referi? întrebă, privind absentă, dar nu era. - La faptul că suntem acum numai noi doi. - Totdeauna am fost așa dar n-ai observat. Răspunsul, chiar timbrul vocii ei semănau, în clipa aceea cu ale lui Keti. Nu înțelegeam. - Dar de ce nu mi-ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cu tine vorbeam, gândeam despre toate ale lumii, tu erai tânăr, eu la vârsta adolescenței, sora mea se încânta și ea alături de noi. Mai târziu soțul, hârșit cu ale școlii, cu ședințele anoste, plictisitoare la care va lua parte din ce în ce mai absent, ca toți cei ale acelor ședințe, - marele imperiu comunist - aidoma, după atâtea decenii, cu cele de acum, fără nimic în ele, decât oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va înțelege singurătatea în care mă voi afla, el fiind prin structură chiar izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnul Davidsohn îi deschidea ușa casei zâmbind. Îi auzea glasul în prag: „Să nu vă plângeți niciodată pentru că totdeauna poate fi și mai rău. Dumnezeu nu lasă pe nimeni!” Și tot în aceeași zi pe înserate, vocea tinerei profesoare, acum absentă, îmi traversă ca o imaginație odaia: „Și totuși te iubesc, dar asta e altceva!” Era târziu, foarte târziu. 12. Vocea ei se mai întoarse de câteva ori, zile și zile, ajunsesem să-i simt lipsa, dar nu îndrăzneam a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
diplomatice au fost condițiile în care, din partea instituțiilor noastre, nu am beneficiat de sprijinul cuvenit; în faza de pregătire a participării, nu am avut concursul lor (cu excepția textului Raportului); în faza de susținere a Raportului, am fost singur, ambasadorul era absent și evita să se implice și doar unul dintre membrii Misiunii a stat lângă mine, notând întrebările care veneau în galop; aveam nevoie să mă sfătuiesc în problemele surpriză; după revenirea în țară, parcă nu ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
principal al personajelor sadoveniene. Tot autorul Utopiei cărții a identificat și cele patru formule narative la care apelează Sadoveanu de-a lungul operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis, el este absent ca persoană. Vocea aparține pe rând, într-o expunere dramatizată, personajelor intrate în scenă. Eroul povestirii va deveni apoi el însuși povestitor, implicat inclusiv afectiv în istorisire, înainte ca personajul secundar, doar un martor discret al evenimentelor, să preia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O să fie așa de furios și de speriat, și eu nu pot să-l ajut, Rachel, i-am spus și deodată n-am mai putut să suport. Aidan o să deteste faptul că a murit. Capitolul 30tc Capitolul 30" Rachel părea absentă. Ca și cum nu asculta ce spuneam, apoi mi-am dat seama că era în stare de șoc. Era așa de rău? — Aveam atâtea planuri, am spus. N-aveam de gând să murim înainte de a împlini optzeci de ani. Voia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i-am zis, n-ai decât să mă încaleci, dar eu una mă culc! Hohote de vrăjitoare, dar nu și din partea Dettei. Nu fuma, însă doar pen’ că e ilegal. Părea că ar fi fumat dacă ar fi putut. Zâmbea absent și se cam uita în gol. Am făcut câteva poze cu mobilul, în caz că l-ar interesa pe Harry Big - dar ce să-l intereseze? Chestia asta e al dracului de plicticoasă, dar, să-ți zic ceva, Anna, sunt plătită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu teamă. În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imediat: — De două zile e un adevărat iad. Nu mai cutezăm să ieșim pe stradă. Vecinii vin necontenit să mă întrebe dacă e adevărat că... Vocea i se frânse, așa că Mariam a fost cea care a continuat, cu un aer absent: — Întreabă dacă sunt atinsă de boală. Când se spune „boală“, la Fès, asta înseamnă lepră, iar când se spune „cartier“, fără nici o altă precizare, înseamnă acela al leproșilor. Nu înțelesesem încă prea bine cele ce îmi fuseseră spuse, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eu continuam: — Există totuși obiceiuri pe care le voi deprinde în timp. Mai cu seamă acela pe care îl au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăiască, dar nu avea curaj să se sinucidă. Nu-i păsa nici măcar că Vitellius, ucigașul, se oprise tocmai acolo, în orașul unde ajunsese și el, ducând urna cu cenușa Velundei. Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tânăr, fusese un om promițător și eficient. Era deștept, agil și iute, exact opusul a ceea ce era fiul său, care, acum că musca era moartă, stătea și contempla norii lăptoși, în formă de ciupercă, din ceaiul său având o expresie absentă și disperată întipărită pe chip. — Un post, îi spuse, lansându-se într-una din predicile pe care se simțea obligat să i le țină din când în când lui Sampath, un post are două laturi importante. Nu contează dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care duduiau pe șosele în drum spre destinații mai îndepărtate au început să facă ocoluri regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ale fratelui său. Generoasă în aceste zile de iubire, urcă scara sprijinită de copacul lui. — Am o idee, îi spuse. Numai că, Sampath, revenit la vechiul său obicei de a vorbi cu greu, abia dacă o privi, cu o expresie absentă și nu-i răspunse absolut nimic. — Știi, continuă ea, ai putea să vii cu mine și cu băiatul Hungry Hop, pentru că, știi, șopti ea tare, avem de gând să fugim, știi. Cine știe de ce trebuia să includă atât de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-mi pasă. Mă întorc la C.L. & S. și mă apuc iar de reclame până când mi se va ivi adevărata ocazie. Ori ea ori eu. Ea. Renunță la ea, altfel plec definitiv. Fielding stătea încordat pe scaunul lui. Doris își bea absentă cafeaua, ținând ceașca în ambele mâini. M-am întors. Și am pornit. Am traversat camera lungă, am trecut de recamiere, de mesele furniruite. De ambele părți ale ușii din fund erau circuite electronice în plină activitate, taste de calculatoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stătea zâmbitoare Doris Arthur. Lorne s-a ridicat, venindu-și în fire. Privi în stradă: o fată frumoasă se uita la el. Îi trimise o bezea zâmbitor, apoi se întoarse spre mine cu o expresie de mulțumire timidă, fluturându-și absent mâna spre Doris, care îmi aruncă o privire în care se citea ceva teribil și, pe când taxiul ei se punea iar în mișcare, fața îi căzu, în timp ce limba ei curată i se strecură din gură, atârnându-i cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în momentul când s-a aplecat serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea un efect profund asupra lumii de lângă el. Trebuie să suporte consecințele și vinovăția și pentru acest lucru... în sfârșit, ajuns în luminiș, s-a așezat jos, i-a pus capul lui Vultur-în-Zbor la el în poală și a răspuns absent la propria-i ghicitoare: — Un irlandez poartă trei prezervative ca să fie sigur, sigur, sigur. în sinea lui s-a gândit: Acum, domnule Jones, hai să vedem dacă ești în stare să fii călăuză. DOUĂZECI Prepelicarul spuse, agitând amenințător un os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se mișcară imperceptibil. Dar aici avem un paradox, zise Khallit. Să ne închipuim un om lipsit de moarte. Să presupunem că rătăcește prin eternitate, asemenei unui început fără sfârșit. Absența morții din el înseamnă oare că și viața e tot absentă? — Discutabil, răspunse Mallit și dădu cu banul. Da, spuse apoi el. — Deci el nu este de fapt nimic mai mult decât un mort viu? Sau nimic mai puțin. — Ești de acord că diferența majoră dintre vii și morți este puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]