11,260 matches
-
ce s-a suflat peste el. Metafora Olarului și a vasului de strâns lacrimi trec din Biblie prin multe poeme ale lui Dumitru Ichim. De cele mai multe ori, implicit. Ceea ce este plasticizarea pentru lucruri este și pentru trupul omenesc, dar, prin aburul ce i s-a suflat „în nări”, omul și diferă, este subiect uman „creat ca chip al Persoanei Logosului”. El cuprinde în sine și identitatea și diferența, de unde chemarea de a o supune pe ultima negării. În cuvintele părintelui Dumitru
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
mereu și până când, aș vrea să te caut, dar unde s-apuc, te văd în vis aevea, te port în gând, mă uit la tine sub umbra de nuc. dorințele mele răstignite pe cruce, se fac poveste, un fel de abur ușor, mă doare clipa cea grea ce se duce, unde ești, tată, în ce ascuns colțișor? nu credeam c-ai să mori, dragă tată, priveam mereu la tine frumos, erai stejarul ce nu se usca niciodată, cine ți-a tăiat
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare, privind cum umbrele îl inconjurau, năluci spulberate în aburii grei ai sentimentelor vinovate. Și-a scos ochelarii, ochii complet albi ... nu vedeau nimic. Nu-i acordați credit ... NOROCUL este orb. Camelia Constantin Octombrie 2012 Referință Bibliografică: Iluzii / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 658, Anul II, 19
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
timpul oprit De unde-am venit. În visuri de noapte Cu dulcele șoapte Mă cheamă în rai Glasul de crai. Prin ochiul din minte Trec înainte Nevinovate Imagini ciudate. În răstimpuri privesc Cum ma zdrobesc, Si portalul ce moare Emană candoare. Aburul sfânt Suie în cânt. O picătură de soare Devine-n cantare. Dimineață în zori Să cadă din nori Aștept cu-nfrigurare Picătură de soare. Când mă trezesc Mă plictisesc De realitatea Ce-I departe de vis. Referință Bibliografica: Călin Marton
CĂLIN MARTON de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346450_a_347779]
-
sădești ecoul urmelor de la malul mării, să strigi: -Mă iubește lumina! Înainte să-i răspund inimii, îi așez sub picioare un preș alb. -Inimă, ai intrat de mii de ori pe porțile cerului, ai înghețat de mii de ori în aburul verii, nu-ți lăsa visul să zboare necontrolat, pune-i cununa de frunze în timpul meu! Mă-nverzesc lângă tine. Îți împletesc fundițe din lumina nopții, să luminezi, acum, aici, fă-mă stăpâna cerului! Referință Bibliografică: Răspunsuri / Maria Ileana Belean : Confluențe
RĂSPUNSURI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346467_a_347796]
-
soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns. Cerul, pământul și subpământul, ca un arc uriaș îndoit, așteaptă să trimită viața o nouă primăvară. Vântul ciupește prin nevăzutul său chip, pe la colțuri de clădiri și case. Un fuior de abur în zare, mângâie cerul și-mi dăruiește în ochi depărtări de amintiri. Pe colțul unei case văd o pată umedă care se ceartă cu o alta, mai mare, pentru suprafața pe care trebuie să o cuprindă fiecare. Este semnalul că
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
caișii, cu cireșii tăi, cu zămbet de floare, cu albine care mângâie unduirile pămăntului în zbor, harnice. Să vii pentru noi toți, reîntoarcere spre noi și viitor. Văd pământul prin spinarea sa neagră, necuprinse câmpii, cum împrăștie mirosul său prin aburii iernii trecute. În brațe strânși pe albul cetății dragostei, contopiți, întrunul din lăcașurile vieții, un ea și un el, se iubesc, încercând să atingă un punct de univers și poate să și creeze un pumn de viață. Iubirea lor există
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
întreaga atitudine. "A băut și el mai mult și a fost supărat. Cine știe ce necazuri are la serviciu... Nu trebuia să-l mai enervez și eu. L-am jignit și cu facultatea...Uf, ce proastă am fost! Când e omul cu aburii alcoolului în cap nu trebuie să-l iriți. Vorbești a doua zi cu el, pe trezie...Trebuie să fac primul pas spre împăcare. În pat se rezolvă multe. Au dreptate femeile de la serviciu care susțin că gura te ceartă și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
ajutau să se ridice, făcându-li-se milă de el că a ajuns în halul ăsta. În schimb, după ce ajungea sus, se putea auzi scandalul iscat de gura nevesti-sii într-o ploaie de reproșuri și ocărituri, înjurăturile lui înfundate de aburii alcoolului, precum și țipetele surde ale Danei, speriată de spectacolul cotidian al familiei ei. Așa s-au derulat cei douăzeci de ani ai vieții ei, până în momentul în care, conștientă fiind de amarul din propria casă, Dana a luat hățurile în
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
supărarea prea mult timp ... Marea Marmara, mișcîndu-și tonele de cărnuri revărsate cu generozitate în toate direcțiile, a aprins aragazul și a pus ibricul cu apă la fiert, pentru că nici un sfat de taină n-are chichirez, dacă nu e desfășurat în aburii catifelați ai unei arabice care face spume. Ceșcuțele erau grațioase ca niște oale în care se fierbe tărîța la porc, ornate cu scene cu amazoane ce vînau bărbați, ce altceva! - ricana ea, cu dinții ei de carnasieră de care era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
pentru care ar fi invidiat-o și Lisa Kieffer, care este vînzătoare la un magazin de feronerie, unde are obligația să guste din fiecare produs pe care îl recomandă clienților. Cu gesturi de felină a turnat cafeaua, din care ieșeau aburi moi, ce îi mîngîiau ochii de culoarea kaki, sau poate că așa se reflecta lumina din cameră prin aroma arabică. Fetele comentau excitate de gustul cafelei priceperea cu care amfitrioana lor știa să prepare cea mai bună cafea din lume
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
unde se află am adus-o lângă mine... eu, eu am ucis-o... eu... medicii nu știu dacă scapă... vii, da?... nevastă-mea nu știe cine-i Mioara... vii???... implor, doar tu....'' Telefonul a amuțit. Liniștea care se lasă, alungă aburii nebuniei: era vocea lui. Vocea LUI?! Plângea ! Spunea de fata lui!... Fata lui??... Mioara???... Referință Bibliografică: Gelozie - I - proză / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
din poezii. N-aș vrea să-mi amintesc acum toate minunile copilăriei care m-au conectat într-un mod iremediabil la vibrația pământului dar câteva lucruri m-au ajutat să cresc frumos : mirosul acru -înțepător de turba din spatele grădinii , curățenia aburului scurtcircuitat după ploaie ce ieșea din adâncimi și țărâna fumegânda în urmă pașilor lăsați pe ulițele satului. Această înfățișare idilica e prea mult pentru zilele noastre dar atunci înălțimea impresiilor de copil era mult mai sus . Acum cred că nu
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
văzut un bărbat cu barbă, înalt de acoperise cu umbră să soarele. - Dar cine ești dumneata? De unde ai apărut ?! - Cum, nu ma cunoști? Sunt Rodin și vin din paginile „Jurnalului de istorie a Artei” de G. Oprescu. - Hai, nu ma aburi! Cum poți ieși din paginile unei cărți? - Foarte bine. Dumneata, tinere, ai violentat, prin teleportare, timpul. Nu știu din ce secol vii, dar ai ajuns taman în secolul XIX. - Nu mă înspăimânta! Eu m-am născut în secolul XX și
DESPRINDEREA DIN STÂNCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348466_a_349795]
-
mapamondul, odată cu marile descoperiri științifice, făcute posibile în cadrul noilor orânduiri care au transformat din temelii sistemele de conducere aristocratică, feudală, în așa-numitele democrații capitaliste. O eră a modernității, așa cum o gândim astăzi, pornește în plan economic de la mașina cu aburi, de la care a fost deschisă calea tuturor invențiilor tehnicii, prin cercetare științifică asiduă. În plan social, a fost realizată, treptat, sporirea gradului de confort al populației, deși, la început, toate cuceririle amintite au fost accesibile unui număr foarte mic de
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
adâncimi frunze ce cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă mai ard... Uneori vine vremea cuvintelor, Alteori coboară din munte vraja pădurilor, Aburi de viață despletind marile, Cu ruga sufletului mereu călător, În miere și chihlimbar crengile mor, Străine mai mor...
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
care o au și de modul prin care pot fi superioare ca o floare, ce are puterea ei prin frumusețe-indiferență față de urât, de rolul de facto într-o comunitate sau familie. De aceia foarte ușor , probabil se lasă atrase de aburul acesta (bolnav) de ”putere. Chiar de ”puterea în aceste zile se adeverește numai prin capacitatea de iubire,de instrumentare a unor situații, de capac.de rezolvare a câtor mai multe chestii și din mai multe domenii,având mai multe abilități
A FI SAU NU FI DOMINATOR..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348496_a_349825]
-
limpezesc ochii.” - au fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
îmi vin din străfundul memoriei, puternic, fascinant, hipnotic, dar sunt amintiri pline de cuviință și respect pentru toți cei buni, chiar dacă m-am confruntat și cu neomenia. Am privit satul și oamenii cu ochii umezi, plini de duioșie, ori prin aburi de vis, cu sfințenie în suflet. M-am străduit să fixez într-un lirism cald obiceiuri, tradiții, modul de viață din timpul copilăriei mele, căci cele de acum nu mai au conotațiile de atunci, nu mai au forță să îndulcească
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
farfurie de rădăcinoase date pe răzătoare ne-am retras fiecare în camera lui. Înainte de a adormi m-am tot gândit la Constantin și la romanul la care lucrez. Somnul m-a cuprins pe nesimțite, așa, ca după o baie de aburi. Din prima zi l-am întâlnit pe Mihai plimbându-se singur prin Câmpiile Elizee din dreapta tatălui Ceresc. Totul era alb, copacii, iarba, râul ce străbătea peisajul, până și stelele ce le vedeam deasupra emanau o lumină alb-argintie. Nu m-a
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
conferind textului limpezime de cristal. Niciun cuvânt nu este silit să stea într-un loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de timp.” (Elena Buică, Toronto, Canada - „Cipru, corolă de lumină vie - punte către eternitate”) „Lecturile gen «jurnal de călătorie» ne-au fascinat întotdeauna, ne-au
LANSARE DE CARTE LA BUCUREŞTI – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” DE GEORGETA MINODORA RESTEMAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345261_a_346590]
-
texte arhetipale de acum șapte secole ori după performanțe prerenascentiste, unii continuatori (între aceștia Shakespeare, Baudelaire, Rilke) au înțeles să modifice schema primară; se pretindea o anumită relaxare” (Constantin Ciopraga) FLUID Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se răsfață -n armonia văzduhului deplină Ochiul meu se aprinde diamant Peste luciul lacului Tău de bazalt Orbit se alintă cât să cuprindă zarea Când în vecinătatea mea e marea Mă -nvălui
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
pentru că iubirea niciodată nu echivalează cu o dorință sau cu mai multe chiar, nu echivalează nici cu îndrăgostirea! Tocmai asta e, că se face confuzie între îndrăgostire și iubire, unde îndrăgostirea este doar poate o stare premergătoare iubirii, caracterizată de abur, febrilitate, nebunie multă, inconstanta chiar de un ‘du-te-vino!', insă niciodată nu echivalează cu iubirea!! De aceea și mirarea după un anumit timp de început al căsătoriei, ca “de ce nu mai simt la fel?”. Tocmai pentru această mare confuzie, mai ales
VORBIND DESPRE DRAGOSTE SI UMILINTA II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345412_a_346741]
-
sa, comparând-o, ca și pe cea despre care vorbim acum - „Secunda de pământ” -, cu luxurianta grădină ridicată, în miezul deșertului, de Nabucodonosor, pentru Semiramida, regina sa persană, afirmând că, asemenea acesteia, din filele cărții imaginația clădește, ca dintr-un abur de vis, bătrâne trepte de piatră prinse în încleștări de ramuri verzi, pe care, urcându-le, își vor fi tocit gândurile înțelepții, ocrotiți de arbori cu rădăcini în cer. „Cuvintele mele - zice Lazăr Lădariu - sunt ca munții, ca stâncile adunate
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
statuată ca atare de marele filosof - apare și în poemele lui Lazăr Lădariu, doar că dinamica gândului ardelenesc „dus până la capăt” transcende condiția telurică a obârșiei, către înalta comunicare cu Divinitatea. Citind „Apele trec, pietrele veșnic rămân”, ca icoane de abur ni se perindă prin amintire chipurile țăranilor îndemnați la revoltă de Radu Gyr ori cel al fratelui Mihai, din Idicelul nașterii, cu care poetul se identifică suind Golgota Neamului. Fost-am Iisus chinuit în celule, fost-am și lacrima din
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]