5,168 matches
-
de rezolvare, simt nevoia să se agațe de ceva care să le dea o speranță că lucrurile vor merge spre bine, așa cum Își doresc. Agățîndu-se de ceea ce le dă speranță și crezînd că lucrurile vor merge spre bine, nivelul de agitație, de disperare, de stres al omului se reduce și permite astfel organismului să nu mai consume din energia lui, pentru a face față stării de agitație și teamă de ce s-ar putea Întîmpla. În acest fel, puținele resurse de care
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ceea ce le dă speranță și crezînd că lucrurile vor merge spre bine, nivelul de agitație, de disperare, de stres al omului se reduce și permite astfel organismului să nu mai consume din energia lui, pentru a face față stării de agitație și teamă de ce s-ar putea Întîmpla. În acest fel, puținele resurse de care mai dispune organismul, pot fi folosite numai În lupta cu afecțiunea respectivă. Deci s-ar părea că mai mult rău ne poate face frica de moarte
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini; fără motocicliști, orașul ar fi fost mai sărac. Mai ridicau puțin adrenalina celor stătuți, un plus de agitație era binevenit. Thomas conducea tot mai rar motocicleta; avea mașină, una oarecare, pe care o folosea mai mult pentru tîrguieli, mersul pe jos era bine-venit. Pentru un profesor de etică - cine ar fi crezut vreodată? -, drumul străbătut cu pasul, Înainte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la unele exagerate, așa cum se dusese el cu mintea. Iar codul Înțepenit, cum i-a zis Thomas, poate era doar un blocaj de sistem ori de securitate, era posibil. Așa gîndind, Thomas s-a liniștit iar; trecerea, aproape imediată, de la agitație la calm și invers nu putea să o pună decît pe seama surmenajului, nu era prea lesne de ieșit din propria elucubrație, nici nu era a lui ; se Încărcase cu prea multe gînduri, Îi fuseseră induse de anticar, de copiii risipiți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o văzuseră cei intrați, iar cine ar fi privit într-acolo ar fi avut sentimentul că privește un grup statuar în care expresia dragostei fraterne este extrem de bine pusă în valoare de sculptor. Știa ori intuia perfect tot ce presupune agitația mascată și îngrijorarea acelor persoane ce trecuseră atât de grabnic dincolo de paravan și era conștientă că nu are voie să mai zăbovească acolo. Îi era greu să-și lase fratele singur, dar felul în care medicii își făcuseră datoria până în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Marian Malciu Doamne! Dacă ar ști el, sărăcuțul, cât de mult îl iubim și cât de mult ne frământăm! Dar, din nefericire, gândul nostru nu-l poate atinge, nu-l poate readuce lângă noi cu totul... * * * ... În acel timp, era agitație mare în secția de reanimare a spitalului și, curând, în secția de terapie intensivă. Câțiva medici erau concentrați total asupra măsurilor de urgență ce se impuneau pentru salvarea a două vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
salvarea a două vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru a scurta traseul și a câștiga timp, acesta având legătură directă cu secția de terapie intensivă. Aici a avut parte de tabloul specific secției. Era prea obișnuit cu acel gen de scene în care toți actorii erau într-o agitație permanentă și aveau o singură replică: salvarea vieții. - Salut, colega! Bună, fetelor! Noutăți? se adresă Eugen doctorului Gorun și celor două asistente prezente în primul salon în care intrase. - Numai noutăți nu putem avea noi aici, Eugen, răspunse doctorul Gorun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi dorit să scape de ceva neplăcut. Se răsuci de câteva ori până descoperi obiectul care o deranja. Era biata pernă mototolită. O înghesui cu picioarele, până când reuși s-o azvârle pe podea. Nu o mai putuse suporta din cauza agitației interioare... * * * Într-o zi de luni a miezului verii anului 2014, la ora 6.00 punct, așa cum era prevăzută în planul întocmit atent de el, doctorul Tomescu strângea în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un moment cînd barmanul era ocupat cu deschiderea sticlei mele de apă minerală, operațiune care nu era tocmai simplă întrucît degetele îi tremurau atît de emoție cît și din cauza faptului că sticla era extrem de rece, aproape congelată. Profitînd de această agitație la bar, al doilea bărbat prezent în cafenea, avînd în jur de 30 de ani, își scoase pălăria și mantoul și le atîrnă cu mișcări apoape invizibile în cuier. nu puteam să-mi dau seama de cînd aștepta el acest
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
este noaptea în care vă iubiți voi ? Da ? măi, proștilor, de ce vă iubiți voi în mijlocul șoselei ? Ken stinse farurile mașinii și reveni lîngă Betty la lumina ceva mai puțin violentă a lanternei. toate formele sferice de pe șosea intrară într-o agitație febrilă și în cîteva zeci de secunde nu rămaseră pe asfalt decît dîrele lipicioase amintind de traseele dezordonate ale aricilor. Cred că putem pleca, spuse Ken. — De ce nu există niciun panou de circulație cu arici ? Gen atenție, trec arici ? — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
său fără ca ascensorul să fi fost efectiv acolo, iar acum așteaptă următoarea revizie pentru a fi găsit. în ce mă privește, marea mea șansă vor fi, cu siguranță, tot porumbeii. sper să se adune din ce în ce mai mulți în apartament astfel încît agitația lor în jurul acestui imobil să devină suspectă. Deja, în interior, aș spune că nu mai există locuri libere. Porumbeii sunt ciorchine : pe pat, pe noptieră, pe televizor și pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din partea occidentului. rețelele de socializare se inflamară, blogurile și forumurile de discuții explodară pur și simplu. nici acum cei care analizează fenomenul nu știu dacă seria de sinucideri literare a continuat în lunile următoare din cauza acestei enorme agitații sau dacă agitația a continuat să crească fiind stimulată de următoarele cinci sinucideri. Un romancier în vîrstă de optzeci de ani (ignorat din păcate total de public), un critic literar destul de important, directorul unei mici edituri (nu mai mult de 20 de titluri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de fapt pe dinafară și pe dinăuntru, intrau în mine ca niște furnici într-un mușuroi, îmi vizionau fantasmele și îmi notau gîndurile. a doua zi la ora șapte dimineața m-am smuls din patul în care asudasem de atîta agitație, am făcut un duș, m-am ras, am încercat să-mi remodelez fața pentru a șterge de pe ea trăsăturile de insectă și de a-i reda un aspect uman. mi-am făcut o cafea și am băut-o ascultînd știrile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că exact în aceste clipe cineva visează această scenă ? — Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceva foarte neobișnuit se petrece în casă, și lăsă capul în jos. Doctorul continuă: - Mâine, când te duci la școală, spune domnului institutorcă n-ai sa mai vii. Vei merge într-un pensionat. Toată noaptea, Felix fu chinuit de o agitație nemaiavută, care-i sfărâmă somnul. Nu era nici durere propriu-zisă, nici frică, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai în noaptea dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A doua zi intră în clasă cu mâna îndoliată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se întîmple. O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până acasă. Aurica năvăli în curte în culmea agitației și spuse Aglaei: - Maman, maman, vine un ofițer. Ofițerul însă, intimidat de ținuta onestă a casei și de lipsa de atracții sigure, după câteva plimbări prin fața imobilului, dispăru. În acea seară, Aurica nu veni la masă și se închise în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum pârâie scaunul și dușumelele. Casa și solul erau în primejdie. De aceea se plimba, ca să-și consume energiile și să-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
exulta de plăcere), dar mai ales ascultați ce aparat digestiv are (Stănică îl lovi peste pîntece). Atunci se auzi un zornăit grozav de monede, rostogolite pe dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației, în jurul curelei. I se rupsese fundul săculețului, în care ținea banii de metal. - Banii! Ba-ba-banii! se bâlbâi el și se repezi sub masă.Stănică, Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pământului și în plimbarea ce-o avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba prinsese pisica-ntr-un colț și începuse s-o piseze cu pumnii, a apărut într-o stare de agitație bătrânul meu tată și mi-a ras două palme. Eu, normal, m-am bineclătinat, dar am reușit să mai ajung pîn' afară și să mă izbesc de trei ori cu capul de un perete... Înțelegi? Împlinisem deja unșpe ani. Apăruse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care internații meritau s-o primească de la cei dragi, de acasă. Le ridica moralul. La Mociornița, ți se adresau scurt, milităros, voios, cu "Oligofrenule!" Adeseori, oligofrenelor li se spunea, prescurtat, în bătaie de joc, "Olie", iar oligofrenilor "Gogo". Pe măsură ce agitația creștea în saloane iar comunicarea interpersonală stătea a da în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
companiile de pompieri, rolele de maț, cu pulpa lucioasă. Se înșurubau racordurile la hidrante. Furtunurile elegante, cu muștiucul subțire, se zvârcoleau, când scuipau duș peste cei lipsiți de control sfincterial. Mandravela susținea, evident după ureche, "că-n cursul perioadelor de agitație, puseele catabolice fiind intense, pacientul pierde din lichide prin transpirație și se deshidratează." Așa că el îl hidrata. Era iarnă. Saloanele încălzite, doar cât să nu înghețe apa în sticle. Mulți dintre pacienți, necooperanți, dădeau colțul. Adăugau tulburărilor proceselor lor psihice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]