6,858 matches
-
te simți? — Sunt foarte Îngrijorată În privința lui și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă duc În capelă să mă rog. — Teoretic ar trebui să se audă destul de bine. Se joacă pe coastă și cu diferența de fus s-ar face destul de târziu la noi cât să-l auzim bine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile-ntregi el se foiește, Este nervos, prin parc tot se gândește, Transpiră și răsuflă greu, Căci e bătut la șah mereu. De azi încolo ar fi bine Să nu mai
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
O, cât aș vrea să-l văd pe tata prin ogradă Cum se agită și cum face treabă, Dar mă cufund în gânduri sumbre Când pe la poartă zăresc doar numai umbre. Aș vrea ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
Elena Marin Alexe Cad ultime frunze din nucul bătrân, Bolnave și triste că nu mai rămân. Se-agită în zbor, dar mâini nevăzute, Aștern, pe pământ, cărări neștiute. Când fluieră vântul balada de dor, Le udă și lacrima plânsă de nor... Doar satul, tăcut, prin zarea pustie, Adună la piept prinosul de glie. Un nor zăbovește în ulița
Melancolie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83220_a_84545]
-
porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O femeie stătea cu mâinile în șold și începu un cântec tânguitor, îndulcit de depărtare. Se înălțară și alte capete înfășurate în broboade albe și-n frunze de brustur. Melodia conteni brusc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rezultat direct al impulsurilor lor necontrolate. În universul Shangri-La, blasé Înseamnă fericire, iar pasiunea este sans raison. Oamenii pasionali creează prea multe probleme: sunt nesăbuiți. Îi pun pe ceilalți În pericol În goana lor după fetișuri și pasiuni trecătoare. Se agită degeaba, când e mai bine să o iei ușor și să lași lucrurile să curgă de la sine. De aceea unii cred că Shangri-La e un leac foarte bun. Este un mod de gândire destinat maselor - ar putea fi chiar Îmbuteliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori aruncau câte o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi În vârtejuri precum frunzele de nuferi. Câțiva dintre oamenii din Locul Fără Nume Își pierduseră Întreaga familie În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
E scandalos. Eu, unul, nu aș Încerca să ghicesc ce cred ei, scandalos sau nu. Între timp, cel mai bun lucru pe care-l putem face tu și cu mine, prietene, este să ne păstrăm calmul și să nu ne agităm fără rost sau să avem pretenții. Iar acum mă voi duce În birou să iau pașapoartele din seif. Poliția mi le-a cerut. Îți sugerez să profiți de ocazie și să admiri frumusețea lacului. Lasă-mă pe mine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi zise Garrett, și exact genul ăsta de presiune Îți și dorești, să fii sigur că dobitocii ăia știu că Întreaga lume e cu ochii pe ei și să le bagi sula-n coastă celor de la ambasada SUA ca să se agite să-ți găsească prietenii. Înțeleg ce vrei să spui, răspunse Harry. Dar totuși... ei bine, nu-s prea convins că... —Bine, spuse Garrett răbdător, Îmi dau seama că te Întrebi și „toate ca toate, dar cum fac eu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâna În care avea o minge de tenis. Chemă câinii care veniră spre el dând fericiți din cozi. —Bun, hai să vedem, drăguților, mirosiți bine. Saskia Îi dădu bocancul lui Lush, apoi lui Topper. Câinii Îl mirosiră cu interes, Își agitară lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lăbuțele nerăbdători, apoi luară poziția de „șezi“ așteptând semnalul că acesta e mirosul pe care trebuie să-l caute. La un ordin șoptit din partea Saskiei, se ridicară și Își Începură treaba, avansând și acoperind o suprafață din ce În ce mai mare, cu nările agitându-se ca niște bondari În zbor. În curând vom avea un răspuns, spuse Harry Încrezător și plin de speranță. O oră și jumătate mai târziu, un Harry Înnegurat dădu semnalul de Încetare a căutării. Nimeni n-avea să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
respirabil. Când am trecut de stația Hibiya, o stație mai înainte de Kasumigaseki, m-a cuprins o tuse oribilă. Toți călătorii au început să tușească fără oprire. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Lumea din jur se agita și... În cele din urmă metroul a ajuns la Kasumigaseki și am coborât fără să mă gândesc la nimic. Câțiva pasageri l-au asaltat pe impiegat și i-au spus: „Ceva nu e în ordine! Veniți repede!“. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aglomerat și încă mai aveam timp, m-am gândit să merg până la firmă pe jos. Durează cam cincisprezece minute. O stație de metrou. Deodată am zărit un angajat al stației prăbușit la pământ. Părea să sufere îngrozitor. Colegii lui se agitau prin preajmă, dar nu făceau nimic. „Ei! Ce ciudat!“ Cu toate că el se simțea așa de rău, cei din jur păreau destul de relaxați. M-am oprit câtva timp lângă ei și l-am privit. De obicei o iau repejor pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat un coleg să mă însoțească. Pentru că nu văd, te rog să vii cu mine!» La spital mai erau două-trei persoane care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmplat ceva neobișnuit. Nu vreau să las impresia că este o persoană care vede numai drept înainte, se pare că are și o latură sensibilă. „În trecut eram foarte dur, dar acum am devenit mai uman. La serviciu nu mă agit mai mult decât trebuie, ca un felinar în plină zi“, spune el. După atac, domnul Sugazaki a fost transportat de urgență la spital. Inima și plămânii nu îi mai funcționau. Atât doctorii cât și familia se împăcaseră cu ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos și m-am gândit să cobor și eu. M-am ridicat și am ieșit din metrou. Cred că am fost ultimul. Nimeni nu era prea grăbit sau panicat. Atmosfera era cu totul alta. Mergeau destul de încet. Totuși observatorul se agita: «Vă rog să mergeți mai repede! Vă rog ieșiți mai repede afară!». Probabil pentru că nu era ceva vizibil cu ochiul liber. Nu avusese loc o explozie. Observatorul era de-a dreptul bulversat, dar călătorii nu erau așa. Mulți rămăseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
00. Atunci nu mă simțeam rău. După ce am ajuns la firmă, am început să am o stare ciudată. Totul în jur era ușor întunecat și aveam o senzație neplăcută. Eram irascibil. Toată lumea de la firmă se uita la televizor și se agita. «E gaz otrăvitor.» Au zis că unul dintre simptomele intoxicării cu gaz e faptul că totul în jur devine întunecat. Am început să realizez că și eu eram în situația aceasta. Toți m-au sfătuit să mă duc la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
N-a avut altă soluție decât să-și ia o pătură și să plece la Tokio. Aici și-a găsit de lucru la o fabrică de hârtie din districul Adachi. Pare un tip optimist sau, mai bine zis, nu se agită prea tare. Pare destul de pasiv. Poate că o să vi se pară nepoliticos ce voi spune, dar asta e impresia pe care mi-a lăsat-o. Aș vrea să-i transmit: „Ființa umană a evoluat destul de mult și ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cât de mult să mai înaintăm, când trebuie să ne retragem. Trebuie să negociem cu producătorul. Era cea mai ocupată perioadă din an. Întotdeauna mă întorceam acasă târziu. Cam pe la miezul nopții. Mie-mi convine. Dacă ajung devreme casă, sunt agitat și am stare. Așa mi s-a obișnuit organismul. În fiecare luni avem întotdeauna o sedință care începe la ora 8:00. Dacă s-ar fi respectat programul pe care îl avem de obicei, nu aș fi fost implicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-un salon normal. La spital au venit soția, părinții mei și socrii. Noaptea nu am putut dormi deloc. De când m-am născut, nu am fost internat niciodată. Aveam diverse gânduri. Aveam băgat prin nas un tub de oxigen. Eram agitat. Nu am reușit să dorm. Nu am nici un fel de sechele. Totuși, îmi e frică să mă urc în metrou. Nu pot sta locului, mă mut dintr-un vagon într-altul. Mi-e teamă să nu se întâmple din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe hol... Mie mi-au pus două. Atunci nu îmi era chiar atât de rău. Nu m-au internat, m-am întors acasă. L-am întrebat pe doctor: «Să plec sau să rămân?» Tocmai mă întorsesem de la «război», eram foarte agitat și nu simțeam deloc oboseala. Am ajuns acasă și ochii mă dureau tare. În săptămâna aceea nu am dormit. Închideam ochii și mă dureau. M-am dus din nou la spital, mi-au făcut analize. Mi s-a spus: «Nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și nu mi-am făcut griji. Se mai întâmplă și lucruri de genul acesta. S-a mai oprit o dată între Akihabara și Kodemmachō. Au repetat anunțul de două ori. Era o expozie de gaz, parcă. Oamenii au început să se agite. Cam după cinci-șase minute, nu mai știu sigur, metroul în care mă aflam a intrat în stația Kodemmachō. Atunci s-a auzit strigătul unei femei. Exact ca țipătul subțire al unui papagal. Nu știu sigur, dar cred că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
adânc în interiorul sufletului și descoperi păcatele și atașamentele care țâșnesc afară. Oamenii obișnuiți beau, se distrează, dar noi nu avem voie să facem asta. Trebuie să le confruntăm direct și să le învingem. E foarte greu. În aceste momente ești agitat. În timp ce acest freamăt te cheamă, trebuie să te concentrezi pe antrenamente. Niciodată nu m-am gândit cu seriozitate să mă întorc în lume. Un prieten din școala generală, care a devenit membru odată cu mine, continuă antrenamentele în sectă și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că făcea parte din „Gruparea frumoaselor din Aum“, vă puteți închipui. A fost draguță de la început până la sfârșit, atentă cu partenerul de discuții, nu foarte elocventă, dar a dat răspunsuri clare la fiecare întrebare. E o persoană prietenoasă, care se agită pentru orice, totuși mi-a lăsat impresia că e puternică. A terminat colegiul și a devenit un angajat obișnuit. În acea perioadă s-a distrat destul de bine. Se cam săturase de viața aceasta și cât ai zice pește s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de asta. Chiar dacă mă rugau, nu voiam să merg. Până la urmă m-am dus, erau insistenți, iar sala era aproape. Acolo vedeam credincioșii care se mutaseră acolo, foarte calmi, senini. Se putea trăi și așa. Era ceva diferit de viața agitată de la muncă, fără drumuri prin mijloacele de transport. Mă simțeam în largul meu. Stăteam liniștită, făceam pliante pe care le distribuiam. Mă simțeam relaxată. Nu era greu deloc. Toți cei din jur erau amabili, era o atmosferă de pace sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]