2,641 matches
-
asupra guvernului (p. 90). Oricine vede identitatea doctrinară totală cu politica p.C.R., cu ideea statului totalitar, respectiv cel comunist-ceaușist. Atitudinea fățiș... antidemocratică a lui Nae Ionescu îl orienta spre naționalism socialism, spre hitlerism, opus societății aritmetizante, a perioadei democratice, în agonie. Viziune total greșită, în treacăt fie spus: democrația occidentală, îndeosebi cea anglo-saxonă, n-a fost nici înainte, nici în perioada războiului, nici după, nici azi, mai ales, în agonie. Dovadă că ea a învins, cel puțin pe plan politic și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
naționalism socialism, spre hitlerism, opus societății aritmetizante, a perioadei democratice, în agonie. Viziune total greșită, în treacăt fie spus: democrația occidentală, îndeosebi cea anglo-saxonă, n-a fost nici înainte, nici în perioada războiului, nici după, nici azi, mai ales, în agonie. Dovadă că ea a învins, cel puțin pe plan politic și economic, sistemul comunist. Dar iată și imaginea statului totalitar român în concepția lui Nae Ionescu. O luăm iar de la capăt? I se părea că singură comunitatea spirituală, religioasă, poate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Maria, desenul astfel obținut este similar constelației Fecioarei. Pentru cine vrea să încerce să vadă dacă așa stau lucrurile, imaginea cerului prinsă în piatra de la Randazzo e dată de Santa Maria della Misericordia, Santa Maria di Gesu, Santa Maria dell Agonia, Santa Maria, Santa Maria Maddalena, Santa Maria della Volta, Santa Maria degli Ammalati. Mă grăbesc către întinderile de viță de vie și să văd din nou, cealaltă față a vulcanului, cea binevoitoare, și, mai ales, să văd oamenii, îmbulzeala de pe
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ca și corpul uman, și va muri. Când am introdus în organismul statului otrava liberalismului, toată constituția sa politică a fost schimbată, statele s-au îmbolnăvit de o boală mortală: descompunerea sângelui; nu ne mai rămâne decât să așteptăm sfârșitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituționale care au înlocuit, pentru creștini, Autocrația salvatoare și Constituția, precum știți foarte bine, nu este altceva decât o școală de discordii, dezbinări, discuții, deosebiri de vederi, de sterpe agitații ale partidelor; într-
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Pe patul de moarte, Adrienne Lecouvreur a vrut să se mărturisească și să se împărtășească, dar a refuzat să-și renege profesia. A pierdut astfel folosul spovedaniei, preferându-i lui Dumnezeu pasiunea ei cea mai adâncă. Și această femeie în agonie, refuzând, cu ochii în lacrimi, să se lepede de ceea ce ea numea arta ei, dădea dovadă de o noblețe la care nu ajunsese niciodată pe scenă. A fost cel mai frumos rol al său și cel mai greu de jucat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este abordat „textul” lumii lui Camil Petrescu, a raporturilor complexe între cuvânt și semn, lume și limbaj, realitate
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a cântecului este cea mai frecventă, în timp adăugându-i-se nuanțe noi, cu
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
Geambașu, postfață D. Branea, București, 1998; Michal Choromanski, Gelozie și medicină, București, 1991; Andrei Amalrick, Rasputin, București, 1994; Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, I-III, București, 1995 (în colaborare); Andrzej Zaniewski, Șobolanul, introd. autorului, București, 1995; Ryszard Kapușcinski, Agonia imperiului, București, 1996; A. D. Xenopol, Teoria istoriei, introd. Al. Zub, București, 1997; Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Gyubal Wahazar sau În labirinturile nonsensului, pref. trad., București, 1998, Teatru, pref. edit., București, 1998 (în colaborare cu Janina Radu); Czeslaw Milosz, Valea Issei, pref.
ZAICIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
un tânăr zidar de 18 ani, Peter Flechter, și prietenul său Helmut Kulbeik încearcă să treacă Zidul Berlinului. Surprinși de o patrulă, Kulbeik reușește totuși în tentativa sa, dar Flechter este rănit de un glonte. El se va zabate în agonie timp de o oră sub privirile a sute de martori neputincioși din Berlinul Occidental, și fără ca vreun grănicier din RDG să-i acorde cel mai mic ajutor. 21. Dacă regimurile comuniste și-au păzit cu strășnicie frontierele terestre pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comună și din această cauză au jucat un rol în regruparea popoarelor occidentale în cele zece luni disperate de război pe care le mai aveau de îndurat. Atât timp cât cele Paisprezece Puncte se ocupau de viitorul neclar și fericit în care agonia se va fi sfârșit, conflictele reale de interpretare nu s-au manifestat. Existau planuri pentru stabilirea unui mediu total invizibil și întrucât aceste planuri inspirau toate grupurile, fiecare cu speranța sa, toate speranțele acționau împreună ca o speranță publică... Atunci când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat și asumat doar ca act final al evoluției istorice. Timpul liturghiei este un kairos suspendat în veșnicie, amintind că Iisus se află în agonie, pe cruce, până la sfârșitul veacurilor, după cum cugeta Pascal. Simultaneitatea liturghiei cerești cu cea pământească, anularea graniței dintre cer și pământ, precum și a celei temporale dintre trecut și viitor sunt evidente atât în anamneza anaforalei: "Aducându-ne aminte, așadar, de această
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tainic. Istoria umană se defășoară în timp. Este timpul sinergiei divino-umane, în care omul se străduiește să păstreze în el curat chipul lui Dumnezeu și să tindă cât mai mult către asemănarea cu Creatorul Său, ori, dimpotrivă, timpul care măsoară agonia vieții în păcat. "Să facem om după chipul și asemănarea noastră" (Facerea, 1, 26). iată o propoziție rezumă însăși istoria și raportul omului cu aceasta: "Omul este chemat, e destinat de aici tot zbuciumul acesta imens, patetic, emoționant al istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, 3, 16). Mai mult, pentru a se împăca cu lumea, Tatăl preferă jertfa Fiului, ignorând apelul disperat al Acestuia în agonie. "Dovada supremă a dragostei Tatălui pentru lume este aceea că atunci când Fiul ajunge pe cruce, Tatăl pare să nu mai aibă timp pentru El"121. Aparenta retragere a lui Dumnezeu din lume nu se datorează dezamăgirii Lui, ci învârtoșării inimilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
celui răstignit este revelația eschatologică a lui Dumnezeu ca Sfântă Treime. Până la Parusia, nicio revelație de asemenea anvergură nu mai poate avea loc28. Istoria după Hristos poartă amprenta Lui, sau, cum constată cu amărăciune Blaise Pascal, Iisus va fi în agonie până la sfârșitul lumii. Uneori, Biserica uită aspectul eschatologic al Învierii lui Iisus și că toate în această lume sunt trecătoare. Teza V: Viața lui Hristos nu revelează divinitatea Dumnezeului lui Israel ca un eveniment izolat, ci ca parte integrantă a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
moarte, am îmbrăcat persoana decedată în hainele sale obișnuite. Recomandăm ca ochii să rămână deschiși, așezăm mortul lângă o masă și, pentru a începe, așteptăm să treacă șapte sau opt ore. În acest fel putem surprinde momentul în care contracțiile agoniei încetează, fiindu-ne cerut să reproducem o înfățișare ce pare vie. Este singura metodă prin care putem obține un portret care să nu amintească de momentul dureros al morții persoanei îndrăgite". În revista Philadelphia Photographer, din anul 1877, Charlie E.
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
emiterii mesajului și fără a se cunoaște destinatarul; realitățile de gradul II formate de emițători sau realitățile de gradul III formate de către receptori sînt luate realități de gradul I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Frankfurt descoperiră coroziunea socialului de către tehnică 3. Agent de fragmentare, ba chiar de diluare a legăturilor simbolice, ea se impune atunci cînd acestea deja au slăbit. Ea pretinde atunci să îngrijească organismul pe care tot ea l-a condus la agonie. Să-l îngrijească, printr-o creștere a tehnicilor, pe care le numește tehnologii de comunicare. Se vor remarca toate tehnologiile de avangardă; spun toate, de la biotehnologii la inteligența artificială, de la audio-vizual la marketing și la publicitate, toate se înrădăcinează într-
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Într-un univers unde totul comunică, fără să se știe originea emisiunii, fără să poți determina cine vorbește, în acest univers fără ierarhii, decît încîlcite, unde baza este vîrful, comunicarea moare prin exces de comunicare și sfîrșește într-o interminabilă agonie de spirale. Asta numesc eu "tautism", neologism care îmbină autism și tautologie, evocînd totalitatea, totalitarismul. Acestea sînt cele trei metafore care constituie ansamblul fenomenului comunicațional. Ele se identifică cu trei viziuni despre lume și cu trei politici foarte actuale. Ele
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
datorită unei existențe dezordonate, cu excese de alcool și cafea, cu o extenuare fizică totală de pe urma solicitărilor redacționale degradante. G. Călinescu atrage atenția Theodor Codreanu și urmașii săi spuseseră esențialul, cristalizaseră un șablon convenabil despre un Eminescu victimă a unei agonii încheiate la 15 iunie 1889 printr-o "paralizie generală"", ambiționând în continuare să demoleze șablonul și să facă lumină asupra acelora pentru care verdictul acesta era convenabil. Intervenția sa are în bună parte alura unei intervenții de ordin publicistic, tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intuit că teroarea istoriei poate fi înfrântă prin solidarizarea semenilor. Nu altfel văzuse Camus depășirea absurdului insinuat în existența oamenilor. Mai grea decât moartea i se pare poetului român neputința de a muri, așa cum se întâmpla la Bacovia, a cărei agonie e continuă. Doar murind, observă el, ai șansa Învierii atât în creștinism, cât și-n buddism, unde prin Nirvana se pune capăt Roții zadarnicelor reîncarnări. Cezar Ivănescu Transmodernul e una dintre cele mai strălucite cărți de critică și de istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate exista o formă de mântuire prin poezie: "...după ce am abandonat credința în Dumnezeu, poezia este acea esență care îl înlocuiește în salvarea vieții". Dl. Theodor Codreanu îl situează pe Bacovia în seria tipologică a poeților moderni ai neliniștii și agoniei existențiale: "Bacovia... este un explorator extraordinar, dar nu în sensul acelora care cred că abandonul creștinismului a deschis cea mai bună eră din istoria umanității sau, cel puțin, a poeziei. Bacovia este un martor, un cronicar al decăderii omului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preexistențialiștilor și existențialiștilor (S. Kierkegaard, Martin Heidegger), Th. Codreanu a pus diagnosticul (boala disperării), după care a analizat remediul și efectele sale (poezia), apreciind că universul bacovian "nu este unul ajuns la stadiul de totală încremenire, ci rămâne unul în agonie, în neputința de a muri cu adevărat, în perpetuă descompunere și prăbușire" (pag. 210). Negativul stilistic și existențial corespunde gradului zero al crizei omului european, autentică și profitabilă descoperire în plan estetic. Întâlnirea cu moartea (temeiul ontologic care transformă ființa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate aspectele. La Bacovia, apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a golului istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a demonstra că victima ispășitoare devine zeitatea grupului, că orice mit se naște dintr-un act sacrificial, înseamnă "contrapunerea violenței benefice violenței malefice". Înarmat până în dinți cu documente și strategii, Theodor Codreanu purcede la investigarea minuțioasă a ceea ce el numește "agonia eminesciană" de la internarea la spitalul Șuțu și până la înmormântarea poetului. Cum spuneam, cu dovezi nenumărate și greu, dacă nu cumva imposibil, de contrazis: sechestrarea nedreaptă, decretarea stării de incapacitate mintală și, în consecință, de a participa la viața "civilă". Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația lui Grama e întemeiată, recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă plină de mistificări. Într-adevăr, Titu Maiorescu a ctitorit acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]