4,357 matches
-
Presupun că aveți dreptate. ă Ce mai face Anna Alexandrovna? întrebă Porfiri brusc. ă Este foarte bine. Osip Maximovici își scoase ochelarii. O umbră de zâmbet îi străbătu buzele. știți, urmează să ne căsătorim. Logodna noastră va fi anunțată în ajunul Anului Nou. ă Ah, spuse Porfiri. Acum știu că dumneavoastră ați făcut-o. Dumneavoastră i-ați omorât pe toți. Începând cu Goriancikov. Apoi Boria. Apoi Govorov. Apoi Lilia, Vera și Zoia. Dumneavoastră i-ați omorât pe toți, Osip Maximovici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
studiindu-l ca pe un mister ce putea fi rezolvat. Când termină țigara, strânse chiștocul, simțindu-i căldura aspră între degetul mare și arătător, în timp ce se îndepărta de ușă. Camera deveni vizibilă, iar el își aminti că se aflau în Ajunul Anului Nou și că mai târziu era așteptat acasă la Nicodim Fomici. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Securea blinda.doc PAGE 189
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
intuiții spre viitorul tatălui tău, el a preferat întotdeauna să cunoască în fiecare zi ceea ce fiecare zi, bine sau rău, s-a hotărât să-i aducă, Una e ce aduce fiecare zi, alta ceea ce noi, prin noi înșine, îi aducem, Ajunul, Nu înțeleg, Ajunul îl aducem fiecărei zile pe care o trăim, a trăi e a căra ajunuri ca unul care cară pietre, când nu mai suportăm greutatea s-a terminat transportul, ultima zi e singura care nu se poate numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tatălui tău, el a preferat întotdeauna să cunoască în fiecare zi ceea ce fiecare zi, bine sau rău, s-a hotărât să-i aducă, Una e ce aduce fiecare zi, alta ceea ce noi, prin noi înșine, îi aducem, Ajunul, Nu înțeleg, Ajunul îl aducem fiecărei zile pe care o trăim, a trăi e a căra ajunuri ca unul care cară pietre, când nu mai suportăm greutatea s-a terminat transportul, ultima zi e singura care nu se poate numi ajun, Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine sau rău, s-a hotărât să-i aducă, Una e ce aduce fiecare zi, alta ceea ce noi, prin noi înșine, îi aducem, Ajunul, Nu înțeleg, Ajunul îl aducem fiecărei zile pe care o trăim, a trăi e a căra ajunuri ca unul care cară pietre, când nu mai suportăm greutatea s-a terminat transportul, ultima zi e singura care nu se poate numi ajun, Vrei să mă întristezi, Nu, fata mea, dar poate că e vina ta, Vina mea, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu înțeleg, Ajunul îl aducem fiecărei zile pe care o trăim, a trăi e a căra ajunuri ca unul care cară pietre, când nu mai suportăm greutatea s-a terminat transportul, ultima zi e singura care nu se poate numi ajun, Vrei să mă întristezi, Nu, fata mea, dar poate că e vina ta, Vina mea, de ce, Cu tine ajung mereu să vorbesc de lucruri serioae, Atunci să vorbim de ceva și mai serios, să alegem păpușile. Cipriano Algor nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mâncarea era pe masă. Marta servea. În curând, tatăl va spune, Vom aprinde azi cuptorul, și Marta va răspunde, Știu, mi-a spus Marçal. Cu aceste cuvinte sau cu altele s-a amintit aici că toate zilele trecute au fost ajunuri și așa vor fi și toate zilele viitoare. A fi din nou ajun, barem pentru un ceas, e imposibila dorință a fiecărui ieri care a trecut și a fiecărui azi care trece. Nici o zi n-a reușit să fie ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
azi cuptorul, și Marta va răspunde, Știu, mi-a spus Marçal. Cu aceste cuvinte sau cu altele s-a amintit aici că toate zilele trecute au fost ajunuri și așa vor fi și toate zilele viitoare. A fi din nou ajun, barem pentru un ceas, e imposibila dorință a fiecărui ieri care a trecut și a fiecărui azi care trece. Nici o zi n-a reușit să fie ajun atât cât și-ar fi dorit. Mai ieri Cipriano Algor și Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajunuri și așa vor fi și toate zilele viitoare. A fi din nou ajun, barem pentru un ceas, e imposibila dorință a fiecărui ieri care a trecut și a fiecărui azi care trece. Nici o zi n-a reușit să fie ajun atât cât și-ar fi dorit. Mai ieri Cipriano Algor și Marçal Gacho băgau lemne în cuptor, cine ar fi trecut pe acolo și n-ar fi fost la curent cu faptele ar fi crezut, închipuindu-și că are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: „Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta, cât timp mai poți. În locul dumitale m-aș duce pe țărm, aș face o baie în mare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
furiș, În colțișorul stabilit și la o oră anume. Francezii se duc la locul ăsta pe 23 iunie, așteaptă o zi, două, trei, șapte și apoi pleacă, crezând că s-a Întâmplat ceva. Te pomenești că renunță disperați chiar În ajunul zilei de 2 iulie. Englezii sosesc pe 3 iulie și nu găsesc pe nimeni, În acel moment cei doi mari maeștri s-au pierdut unul de altul“. „Sublim“, zise Belbo. „Așa s-a petrecut. Dar de ce se deplasează Rozacruceenii germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Laurence când avea să afle că îl înșelase. Avea să-l piardă pe veci, o perspectivă pe care nu se simțea în stare s-o înfrunte. Acum, fir-ar să fie, n-avea să aibă un răspuns decât în ajunul nunții. Încercă să nu se gândească la reacția ei stranie la această întorsătură de situație. În locul dezamăgirii crunte la care se așteptase, din cauză că i se refuzase răspunsul dorit, simți un soi de ușurare. Capitolul 17 VECHITURILE TALE, proclama posterul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut O oră mare rămasă în mine fără făptură Ca pe-un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i nouă și fără de-ajun! Mistrețul poveștilor iară și iar încearcă de scoarță prăsele de var. Și făr' de-asfințit în imperiul meu tânărul brad străjuiește mereu. [1937] * 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Aosta, s-au dedat la o seamă de nesfârșite discuții, garnisite cu urzeli și intrigi, fără să reușească să cadă de acord. La un moment dat a fost cât pe-aci ca Rachis din Benevento să capete numirea. Dar în Ajunul Crăciunului a refuzat, pricepând că risca nu numai să nu devină rege, ci și să fie victimă a unor comploturi pentru preluarea puterii în propriul oraș. În timpul slujbei de Crăciun, cu toți ducii de față în bazilica San Michele, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să nu se facă zarvă în privința acestei întâmplări. Am scris acestea în spațiul gol al cărții la anul 660 de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în al șaptelea an de domnie al catolicului, piosului, înțeleptului și bunului rege Ariberto, în ajunul idelor lui august.“ Mulțumiri O mare casă editorială te duce cu gândul la o secție de neonatologie. Tu încredințezi manuscrisul abia născut, și un grup de experți îl împresoară, încercând să înțeleagă dacă e sănătos sau are nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar În ajunul Împăcării era la fel de stupid, ca și cum ai fi murit În ultima zi de război. I se mai Întâmplă asta câte unui nenorocit, dar i s-ar fi putut Întâmpla și lui. Zâmbi, căci Dumnezeu n-ar fi permis ca lucrurile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de patru luni. Pe de altă parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își dori să fie cocoșată și urâtă, astfel Încât vocea ei să fie considerată frumoasă), o luau chiar dacă pe piață se găseau coriste mai bune, mai ales de culoare. Emma semnă contractul fără să se consulte cu Antonio, și doar În ajunul plecării Îl anunță că anul acesta nu aveau să facă vacanța Împreună pentru că ea pleca În turneu. Antonio, copleșit, Îi spuse că trebuia să refuze să plece În turneu cu o trupă de bărbați care trecuseră de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Are răspundere mare Să aducă Luna și măritul Soare Pentru că le-a furat un zmeu Cel mai aprig paraleu. Treaba el a isprăvit Apoi vesel a venit Să-și primească și el plata Împărăția și fata. Sărbătorile de iarnă În Ajun de Crăciun Omul rău și omul bun Merg să vestească în lume Cea mai măreață minune Că s-a născut Domnul Sfânt Ca s-aducă pe pământ Mântuire, bunătate Și iertare de păcate. Iată vine Moș Crăciun Moș Crăciun cel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și, gata! Deși mama nu ne crede, lasă lucrurile să meargă de la sine, sfătuindu-ne: „ Decât să vă înfruptați din afumătură, mai bine ați învăța colindul, să nu vă faceți de râs la casele oamenilor...!” Și are dreptate mama: în Ajunul Crăciunului, până să vină moșul, noi mergem să colindăm pe la casele cunoscuților. Cum suntem fete, nu trebuie să ne prindă noaptea, pentru că băieții mai mari ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui o scriitoare era de familie bună
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muchie de la cererea În căsătorie făcută de o puștoaică, Christian Îngenunche În fața ei ca s-o implore pe femeia În care aceasta se transformase să-i devină soție. Îi căzu la piept de parcă nu l-ar fi văzut chiar În ajun și-l trase după ea În cabina mare, lambrisată cu lemn de mahon, care strălucea blînd În lumina aplicelor din aramă. Dacă ar fi fost după ea, n-ar mai fi ajuns În veci la cabina dublă. Dar lui Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe, În copilărie. Se simți tentată să se Întindă lîngă el și să lase fluxul să-i Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]