5,686 matches
-
să nu îmi bat capul cu persoane care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții atît de fericiți, prin lucruri atît de mărunte și simple cum ar fi o alergare prin nămeți sau o oră de joacă în apropierea primăverii? De ce? Pentru că ei sînt aproape de miracolul energiei de a fi, ei sînt cel mai aproape de soarele însuflețit al zorilor... ce frumos ar fi să ne aflăm și noi așa în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
s-a deschis și capul cadavrului a ieșit afară. — Incredibil! — Parcă aș fi o Înotătoare de performanță pe care nimeni nu a vrut s-o lase să intre În bazin. În schimb m-au trimis la maraton, iar eu urăsc alergările. Am obosit. — Cel puțin Îl ai pe Roger. El te poate ajuta... — L-am părăsit și pe Roger, Îl Întrerupse ea. Oricum, doar ieșeam Împreună. N-a fost niciodată iubitul meu. — L-ai părăsit pe Roger? Când? — Astăzi. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru că Îl avea În ea, viața i se părea mai frumoasă, mai plină de culoare, de posibilități. Oamenii se purtau mai frumos cu ea, Îi ofereau locul În tren, Îi făceau loc pe străzile aglomerate, Îi zâmbeau pe pista de alergare din jurul lacului, o salutau prietenos când trecea pe Brooklyn Bridge. Mâine avea să despacheteze cutiile, să scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să nu mai doarmă pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
setea de forță și de izbîndă”. În această lume pe dos, unde revolta și nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de pofta subită de a-și mînca fesele. Și rătăcitul din alte lumi, în loc să liniștească delirul, ar căuta prin întunecimile sufletelor noastre ușa care să cedeze cheilor false”. Textul lui Poldy e urmat de ultimul poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața cu mari dureri în tot corpul, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe neașteptate eliberat de ele. Așa că am lăsat să treacă ceva timp înainte de a-l aborda. L-am găsit la râuleț, unde-și dădea cu apă rece pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai mult nevoia de aer, am luat o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi putut să ajungă și mai repede, căci era după o pauză de zece ani și întotdeauna revenea din pământ cu forțele lui dintâi. Dar știa că oamenii în care stătea se uzau repede și că pentru ei o alergare nebună era atât de zăpăcitoare, încât mulți mureau ori se închideau în mănăstiri după aceea. Pe drum, o căruță de ciumați se îndrepta spre Câmpul lui Dudescu. A ajuns la Cotroceni aproape de asfințit. Zoe nu lăsase vorbă la poartă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trezit doar pentru câteva secunde din hibernare, din cauza unui vis neplăcut. Nu știu. N-am fost acolo. Violetta prinde curaj și aleargă. Se împiedică și cade, vede negru de la căzătură sau pentru că e întuneric. Se ridică repede și își continuă alergarea în noapte. Cade din nou și rămâne la pământ, cu fața îngropată în zăpada rece care-i arde obrajii înroșiți de oboseală. Nu mai știe nimic. Își pierde cunoștința. Doar ochiul meu zărește sus, pe munte, un urs care trage
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față ca să poți respira, și atunci cel cărunt mi-a zâmbit și mi-a spus că tot trebuia să aflu, odată și odată, că ei nu sunt colegii lui taică-meu, ci sunt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de sport scapi o juma’ de an, pe motiv că n-ai voie să-ți forțezi piciorul, și dacă n-am curajul s-o fac, atunci o să spună la toată lumea cât sunt de laș, că mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la nimeni, nici nu m-a întrebat dacă vreau sau dacă sunt de acord, o spunea de parcă ar fi știut sigur că așa o să se întâmple, eu eram obligat să fac ceea ce vrea el, și a mai spus că la alergări, la cursa cu obstacole, citirea hărții, politică și istorie militară, finalele avuseseră loc deja, au mai rămas doar tragerile, ceilalți s-au descurcat destul de bine, însă anul ăsta concursul este foarte dur, doar pe hârtie avem șanse să ajungem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
profu’ de sport, ne-a pus în vedere că cei care n-ajung înapoi cu berile până sună de ieșire, la sfârșit de trimestru or să rămână corigenți, treaba asta de-acum e mult mai importantă decât orice probă la alergare, duminica trecută câștigase patru lăzi de bere de la chelnerul-șef de la Vânătorul la skanderbeg, iar dacă nu și le ia cât mai repede, atunci o să le bea clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii înapoi, poate le dă și-o bere, nu-i strică nimănui o gură de bere, o să vedem ce bine pică după o alergare, curat medicament. Duba cenușie mă urmărea de două zile, dar n-am îndrăznit să spun nimic, conștient că oricum nimeni nu m-ar fi crezut, iar dacă totuși m-ar fi crezut, ar fi fost și mai rău, se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la mine, obișnuiam să ne vedem doar de două ori pe an, iar acum nu era nici onomastica, nici aniversarea mea, așa că m-am dat un pas înapoi, spunându-i, nu pot să urc, tovarășe secretar, că dăm probă la alergări și nu vreau să rămân corigent fiindcă nu vreau s-o supăr și mai mult pe mama, la care bunicul mi-a spus să nu-mi mai bat capul cu proba la alergări, o să mă ducă el, o să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urc, tovarășe secretar, că dăm probă la alergări și nu vreau să rămân corigent fiindcă nu vreau s-o supăr și mai mult pe mama, la care bunicul mi-a spus să nu-mi mai bat capul cu proba la alergări, o să mă ducă el, o să ajungem la școală înaintea prăpădiților ălora și să n-aștept să-mi repete invitația, să urc imediat în mașină, așa că atunci am urcat și m-am așezat frumușel pe scaunul de meșină, punând cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi am început să-mi frec palmele pentru ca, în sfârșit, să mi le încălzesc. Bunicul a trântit portiera, a băgat gaz, pornind mașina, a tăcut o vreme, apoi mi-a spus că lui dintotdeauna i-a fost silă de aceste alergări, și speră că nici mie nu-mi plac, și eu i-am spus, sigur că nu, atunci bunicul a dat din cap, și a spus că foarte bine, se vede că sunt nepotul lui, la care eu n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cap, și mi-a zis că prea sunt speriat și nu înțelege de ce mi-e atât de frică de el, iar eu am vrut să-i spun că nu mi-e frică deloc, numai că mă doare piciorul de la atâta alergare și mi-e frig în hainele astea de sport, dar înainte s-apuc să zic ceva, bunicul m-a și repezit, să nu-mi fac atâtea griji, pe cuvântul lui de onoare, că până la pauză vom fi înapoi la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta ca să dea lumii de-o preocupare serioasă, să nu mai urle că ce bine era înainte. Se gândea la ăștia tinerii, de acum. La anii lor, nu mai știu nimic de alergătura vieții, de cursa zilelor. Era specialist în alergări. Ținea mereu să iasă mereu în frunte. Când cu Festivalul Tineretului din ’53, câștigase chiar premiul doi cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci alergări în fiecare dimineață, pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici cinci metri, ești mult prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua inima în dinți și vei trece la fapte, hai, uită-te și în jos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu și gândurile mele... Iepure. Asta ești, un iepure fricos. Știuse de la bun început că monologul infiltrat în mintea sa avea să se încheie astfel. Nu avea cum să-l oprească. Numai uneori (arareori
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
magicienii primesc aplauze la scenă deschisă și torturează zâmbitori iepurii, transformându-le viața într-un calvar cu reflectoare), ca și cum ar fi fost vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitorule? Viitor maldăr de hârtii trimise la coș, alături de nenumăratele doze de bere? În locul tău, nici n-aș mai cumpăra hârtie igienică. Trezește-te! Hai, sus! Ochii mari, apă rece pe fața tumefiată, mișcări de dezmorțire, genuflexiuni, câțiva kilometri de alergare, aer tras în piept, cu poftă incomensurabilă, ochi limpezi, o zi nouă, o atitudine nouă, o viață nouă. Aruncă și bilețelele Luciei la coș, oricum ți le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alături de el nu se (mai) afla, totuși, nimeni. Poate că mă întreabă creierul, s-o fi plictisit de atâta zdruncinătură, își permise un zâmbet. Are chef de vorbă... Când simți că nu mai poate și că picioarele vor abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! Observă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
capul. Și - hai Înapoi, acasă, la marea cu sarea! Înhățat de val, Roșia Montana, un nimic pe-acolo, s-a trezit strigând, alături de alții ca el: sunt și eu român. Și am venit să-mi deschid o afacere. Și, În alergarea sa năucă, a ajuns În marele municipiu Vălăret, la șantierul unde, cu adevărat, se ivea, maestuos, sub soare, un nou stadion. Când s-a dumirit despre ce este vorba ochii i s-au holbat, fața i s-a luminat, inima
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]