2,235 matches
-
unui adevărat gospodar. Și apoi, mai este ceva la care voi nu v-ați gândit: ne răpiți bucuria de a fi bunici, bunici adevărați! - Cum vine asta, tată? găsi Alex să spună. După felul în care ni-l ocrotiți, îl alintați și-i faceți toate voile lui Mihăiță, sunteți mai mult decât niște bunici adevărați! - Acesta e un fel de a spune, Alex, cuvinte meșteșugite, zise mama Inei, cu un ton tolerant. Tu nu vrei să ne superi, dar acum ți-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie corporal ca și cum ar fi cuprinsă de ceva nepământean și În această ipostază devin mai puternic, Îmi descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de amarnic. Ei bine, e Înșelător. Câinele n-a rezolvat, desigur, nici o problemă (ce surpriză!), dar Cameron a avut dreptate Într-o anumită privință: Millington chiar s-a dovedit a fi hipoalergică. Puteam s-o țin În brațe, s-o alint, s-o las să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elena Marin Alexe .Verde cât privești cu ochii, alintat de raza caldă, Îmi agăț de cer privirea, sufletul în el se scaldă. Urcă viața sau coboară, lipește bine cu rău, Măsurând clipele-n poală, umblă timpul, sămădău. Spre zenit se duce gândul, lacrima în colț de ochi, Trece vremea
Momente din tren by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83279_a_84604]
-
Arthur Rubinstein, Marcel Jouhandeau, Paul Bourget, Marcel Aymé, Max Jacob, Tristan Bernard, Paul Claudel, Pierre Reverdy... Singurul mare absent a fost Marcel Proust, care era deja prea bolnav pentru a frecventa localul (n. trad.). 88 De la engl. to pet: a alinta, a mângâia. Coloanele Morris sunt elemente de amenajare urbană, apărute inițial la Paris, dar introduse ulterior în toate marile orașe din Franța. Au o formă cilindrică și servesc la promovarea spectacolelor și filmelor. Luminate noaptea și adesea rotative, spațiul din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
realmente emoționante. Chiar răscolitoare!... Din păcate, un teatru fără activitate nu are nevoie de personal: ultimul a fost pensionat directorul lui. Catastrofă! Cine o să-i mai ducă paznicului, de două ori pe zi, pateuri și bere? Cine o s-o mai alinte pe cățea, paznicul de nădejde al unei clădiri inutile? Cine o să-i dea de mîncare de-acum? Bietul fost conducător, cu lacrimi în ochi, se gîndea nu numai la mica lui dramă pensionarea forțată, ci și la marea dramă a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Însuși, cît În cel al său ca obiect de recunoaștere din partea cititorului. Simbolizarea conferă sens autoficțiunii, Îi oferă adică un plan de proiecție, o transcendență, În lipsa căreia autoficțiunea ar putea rămîne numai la stadiul de text, de "autofricțiune", după cum se alintă Doubrovsky În romanul textualist Fils care propune termenul, și ar putea fi fagocitată de teoriile textului care astăzi nu mai spun multe despre literatură. Dar e vorba despre o transcendență factice, mediată de ficțiune, livrată ca momeală cititorului comod. Identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
merge pe urmele lui Corneliu Moldovan, Marcel Breslașu și Gheorghe Tomozei în sensul că parafrazează în șapte cânturi "Cântarea cântărilor" după versiunea lui Gala Galaction 1. Același univers vegetal este chemat să umple poezia de senzualitate: ierburile sunt mătăsoase și alintă iubita, lumina se umple de mireasmă, șesurile dansează și cântă. De fapt desprindem chipul iubitei din reacția naturii în contact cu frumusețea ei: "Frumoasa mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind pe văi." Radu Cârneci ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de preparat cina. N-am știut ce miroase atât de bine până n-a deschis ambalajul. S-a tot lamentat că n-a găsit decât un parizer vechi, ieftin și prost, după cum îi mărturisise chiar vânzătoarea, dar cred că se alinta și el, ca băieții. Mi se umezesc ochii când îmi amintesc... Parizerul acela a însemnat un pas epocal în meniul nostru (până mor voi regreta că n-a fost ideea mea), iar impactul în viața de cuplu a fost pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fi salvată doar dacă o spălați bine și o țineți la aerisit până dispare mirosul pestilențial. * V-am mai spus că numărul opt era foarte atent cu mine: era de ajuns să vomit în timp ce găteam și imediat venea să mă alinte; la pat însă era un dezastru, iar sensibilitatea nu prea ținea de foame; odată, sătulă de prestațiile lui jenante, am hotărât că e cazul să intervin; într-o seară, țin minte că eram pe la începutul relației noastre, i-am strecurat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
care-l încearcă ori de cîte ori nu e tratat în conformitate cu meritul. Ideea că-i „un fenomen” trebuie să-i vină, cred, din copilărie, cînd e protejat și admirat, în mod excesiv, de mama sa, care îl ogoia și-l alinta cu vorba de „Procurorul mamii! Procurorul mamii!”, carieră supremă în ochii ei. E posibil ca această dragoste copleșitoare să-i fi provocat viitorului poet, pentru a mă exprima în limbajul psihologilor, „diformități intelectuale și afective”, pe care, în loc să le corecteze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de femeie, Lisona, cum tandru o alinta adeseori. De bună seamă, își iubea mașina din toată inima. [...] Mai condusese și altele, mai ascultătoare sau mai îndărătnice, mai curajoase sau mai leneșe: niciodată nu uita de faptul că fiecare avea caracterul ei... așa cum spui despre femei în realitate
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
naive decât media”. Se înțelege astfel de ce Cauet este atât de simpatic: pentru că are o față de bebeluș. Dar de ce acest efect? Aparent, ființa umană a dezvoltat de-a lungul evoluției sale de sune de mii de ani tendința de a alinta bebelușii și de a-i proteja. Plecând de la asta, adulții cu o înfățișare de bebeluș sunt în general mai apreciați decât ceilalți; îi considerăm mai agreabili, mai drăguți, dar și mai puțin periculoși. Totuși, succesul lui Cauet stă și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată-mă azi înarmat cu acele credinți, Cu îndîrjirea păstrată - cuțit între dinți - , Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți, Bruna fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Biografie) Remarcabilă rămâne la N. Labiș păstrarea în filtrele memoriei a atmosferei de acasă, a memoriei inconfundabile ale unui ținut; „aerul tare al munților erupe precum
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
unui legământ trebuie pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț” protejarea și alintarea peste măsură și fără baza reală nu fac decât să dăuneze persoanei respective; r. 11 12 : „noroc de la Dumnezeu că era fată robace și răbdătoare” acceptarea destinului, resemnarea cu bunătate și refugiul în muncă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare, bibelou sofisticat, bijuterie sacra, o curiozitate estetică. Mariolle, un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și urmărește trei conversații simultan. Așa se explică ușurința cu care convorbirea dintre prințesa Diana și prietenul ei, James Gilbey, a fost înregistrată pe bandă, timp de 23 de minute. Ulterior a fost publicată, aflându-se că prietenul prințesei o alinta cu apelativul „draga mea sepie”. Nici prințul Charles n-a scăpat. El a fost înregistrat în timp ce discuta cu Camilla despre viața lor sexuală. La fel s-a întâmplat cu purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Newt Gingrich. România nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
instinctelor, spontaneitatea, curiozitatea etc. (Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 28; Birkenbihl, 1998, p. 89), fiind "starea dintâi care se dezvoltă" (Birkenbihl, 1998, p. 89). De exemplu, un adult își poate manifesta, într-un anumit context, starea de Copil atunci când se alintă, când face mofturi, când folosește replici de tipul "Nu-mi place pur și simplu să fac asta...", Nu mai vorbesc cu tine!". În cadrul acestei Stări a Eului au fost identificate variante (cf. Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005) care nuanțează perspectiva de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în raport cu severitatea pe care o manifesta 75 față de elevii săi, cu mintea de atunci nu aș fi putut crede că omul acesta mai și iubește. Poezia lui, publicată în numărul 23-24 din noiembrie-decembrie 1932 se intitulează: VINO ,, Vin, să ne-alintăm în murmur de izvoare care curg/ Și să ascultăm cum toacă, în deal, talanga în amurg./ Vino, să privim deasupra, iar măiastra bolt 'albastră,/ Și cum lunaruncă raze, printre ramuri spre fereastră./ Vino, iar, de-mi spune taine, cum mi-
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și vor ospăta din noi Ca o ironie - apoi! Tot ce ochiul azi ne‐alintă, Nu‐ i făcut decât să mintă Viața care mă închingă Până moartea o să‐nvingă, Până va veni o zi De la care n‐oi mai fi...” Și ziua aceea care l‐ a smuls pe G. Nedelea din fața „casei sale a venit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
iaurt, lipide, grăsimi animale și vegetale. Tînăr de 6-7 ani bolnav de pneumonie, tratată cu penicilină, după ce s-a născut un frate mai mic, el căzînd pe ultimul loc. Tulbutări grave de integrare socială, datorate și faptului că a fost alintat excesiv pînă la vîrsta de 5 ani. Devine un mic tiran. Nu i se permite acest comportament și de aceea se retrage în o lume imaginară. Pe măsură ce diferența dintre lumea reală și cea imaginară este din ce în ce mai mare apare necesitatea consumului
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
lent psihic, iritabil dar foarte afectuos cu mama sa. Are un somn superficial cu coșmare. Visează animale mari, căini, oameni mascați. Se trezește speriat din somn, îi place să se joace singur, nu are prieteni. Este timid, așteaptă să fie alintat și ajutat. Este foarte schimbător. Trece repede la lacrimi la zâmbet. Doarme cu fereastra deschisă și cu lumina aprinsă. Tegumentele palide, intertrigo după urechi. Unghii casante, părul tern (șaten), adenopatie dură (2,3 cm) submaxilară, laterocervicală și inghinală. Obstrucție nazală
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]