7,716 matches
-
Teritoriile lipsite de gheață reprezintă 19% din suprafața insulei, limitându-se de fapt la o fâșie litorală de 60 150km lățime. În aceste zone sunt foarte evidente urmele glaciației pleistocene: morene, nunatakuri, spinari de berbec, depresiuni lacustre de origine glaciară. Altitudinile cele mai mari se întâlnesc pe coasta estică: Gunnbjørn (3700m) și Forel (3360m) cu amplasament ceva mai la nord de Cercul Polar. Inlandsisul din Groenlanda se extinde între latitudinile de 60ș și 80șN, prezentând două boltiri largi (un dom nordic
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
se întâlnesc pe coasta estică: Gunnbjørn (3700m) și Forel (3360m) cu amplasament ceva mai la nord de Cercul Polar. Inlandsisul din Groenlanda se extinde între latitudinile de 60ș și 80șN, prezentând două boltiri largi (un dom nordic, foarte extins, cu altitudinea maximă de 3200m și un dom sudic, mai puțin extins, cu altitudinea maximă de 2850m) între care se întinde o zonă depresionară mai joasă (2500m). Calota include un volum imens de gheață (3 mil. km3 - adică 1/9 din volumul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ceva mai la nord de Cercul Polar. Inlandsisul din Groenlanda se extinde între latitudinile de 60ș și 80șN, prezentând două boltiri largi (un dom nordic, foarte extins, cu altitudinea maximă de 3200m și un dom sudic, mai puțin extins, cu altitudinea maximă de 2850m) între care se întinde o zonă depresionară mai joasă (2500m). Calota include un volum imens de gheață (3 mil. km3 - adică 1/9 din volumul gheții antarctice) concentrând cca.10% din volumul apei dulci de pe glob. Gheața
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
bloc compact ce acoperea insulele). Insulele din Nord sunt constituite din roci paleozoice și mezozoice, aparținând unității de platformă bietajată. Sedimentarul este în general necutat, cu excepția nordului insulei Ellesmere, afectată de cutări parțiale caledoniene (aici înregistrându-se cea mai mare altitudine din Arhipelagul Arctic: United States Range - 2896m). Glaciația pleistocenă nu a fost mai extinsă ca cea de azi, ceea ce face ca formele de acumulare și eroziune glaciară să lipsească din aceste regiuni. Subsolul multora din insulele Arhipelagului Arctic este bogat
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Fiord. Insula Țara lui Baffin este cea mai mare insulă din Arhipelagul Arctic Canadian, întinzându-se pe 1600km lungime oarecum paralel cu insula Groenlanda. Relieful său este predominant muntos, cu o bordură litorală de câmpie, mai dezvoltată pe latura vestică. Altitudinea maximă din insulă este de 2591m în Penny Highlands, în Peninsula Cumberland. Și aici se întâlnesc ghețari de calotă, ceva mai reduși ca dimensiuni față de cei din Ellesmere. În extremitatea sudică la 62ș30’N se află calotele Grinnell (13km2) și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
regiune continentală a Europei și acoperă o suprafață de cca. 50.000 km2. Țărmurile sunt foarte fragmentate, fiind scăldate de apele Mării Norvegiei și Mării Barents. Relieful este mai înalt în vest (max.1218m), în timp ce în est se ajunge la altitudini de cca. 300m. Glaciația actuală este bine reprezentată în vestul regiunii. Se remarcă: ghețarul Øksfjord, de 45 km2 singurul ghețar de pe continent din care se desprind iceberguri; ghețarul Seiland. Laponia suedeză (Lappland), ca unitate administrativă, ocupă o suprafață de peste 100
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
vechi, paleozoice, ce reprezintă o continuare a celor din Alpii Scandinaviei, reprezentând astfel sectorul cu cei mai vechi munți din Europa. Glaciația pleistocenă și cea actuală au modelat decisiv relieful, generând întreaga gamă de forme glaciare ce abundă în zonă. Altitudinea maximă a reliefului este atinsă în Vârful Newton, 1713m și Vârful Perrier, 1712m. Țărmurile sunt festonate de numeroase fiorduri unele cu lungimi mari (Wijdefjorden - 108km, Isfjorden - 107km, Van Mijenfjorden - 83km). Legat de umanizarea acestor insule, alături de factorii naturali restrictivi în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
situată la contactul a două macroplăci tectonice (placa NordAmericană și placa Euro-Asiatică), în zona dorsalei medio-atlantice, poziție care explică o tectonică foarte activă și un vulcanism intens. Relieful se prezintă sub forma unui platou vulcanic format în terțiarul superior, cu altitudini de 400-600 m. Cca.24% din suprafața insulei include regiuni cu altitudini sub 200 m, reprezentate prin câmpii mai bine dezvoltate la gura râurilor din vest și sud. Vulcanismul a continuat și în cuaternar și se menține și azi prin
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în zona dorsalei medio-atlantice, poziție care explică o tectonică foarte activă și un vulcanism intens. Relieful se prezintă sub forma unui platou vulcanic format în terțiarul superior, cu altitudini de 400-600 m. Cca.24% din suprafața insulei include regiuni cu altitudini sub 200 m, reprezentate prin câmpii mai bine dezvoltate la gura râurilor din vest și sud. Vulcanismul a continuat și în cuaternar și se menține și azi prin cei peste 200 vulcani existenți în Islanda, din care cca.30 au
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
chiar vor dispărea. Se vor înregistra modificări importante și în ceea ce privește debitul solid al râurilor. Modificări ale ecosistemelor terestre și marine Schimbarea condițiilor climatice se reflectă și în anumite modificări deja constatate în domeniul biogeografic, între care: deplasarea limitei pădurilor spre altitudine, în spațiile ocupate de tundră; creșterea productivității biologice. Chiar și în domeniul plantelor de cultură se înregistrează o creștere a producției (de exemplu la unele cereale). Și ecosistemele marine sunt afectate, cu migrarea unor specii de pești spre nord, în timp ce
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și Kara, cuprinzând două insule principale. În insula de nord predomină deșertul de gheață iar în cea de sud este dominant peisajul de tundră. Insulele reprezintă o continuare spre nord a Munților Ural, fiind separate de continent prin strâmtoarea Kara. Altitudinea maximă în arhipelag atinge 1547m, iar subsolul este bogat în resurse de cupru, plumb și zinc. În timpul Războiului Rece arhipelagul Novaia Zemlea a avut un rol militar important, fiind locația celor mai multe experiențe cu arme de distrugere în masă. Aici au
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
conturează și Strâmtoarea Drake (ce separă Antarctica de America de Sud), iar calota glaciară continuă să se extindă. De acum cca. 15 milione de ani, Antarctica este în cea mai mare parte acoperită de gheață. IV.3.3. RELIEFUL ANTARCTICII Cu o altitudine medie de 2250 m, Antarctica este continentul cel mai „înalt” al planetei. Altitudinea maximă depășește 5000m (Masivul Vinson, 5140m, situat în Munții Ellsworth). Lanțul muntos Transantarctic (TAM) străbate continentul între Mările Ross și Weddell, divizând Antarctica în Antarctica de Est
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
să se extindă. De acum cca. 15 milione de ani, Antarctica este în cea mai mare parte acoperită de gheață. IV.3.3. RELIEFUL ANTARCTICII Cu o altitudine medie de 2250 m, Antarctica este continentul cel mai „înalt” al planetei. Altitudinea maximă depășește 5000m (Masivul Vinson, 5140m, situat în Munții Ellsworth). Lanțul muntos Transantarctic (TAM) străbate continentul între Mările Ross și Weddell, divizând Antarctica în Antarctica de Est (mai înaltă) și Antarctica de Vest (mai joasă) (diviziuni ce corespund în linii
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
înregistrează cele mai reduse temperaturi de pe planetă, cu minime care pot coborî sub - 85șC în timpul iernii australe. În distribuția spațială a temperaturilor pe continentul Antarctica sunt constatate anumite variații în funcție de condițiile locale, partea estică fiind mai rece, ca urmare a altitudinii mai ridicate a acestui sector (vezi valorile termice de la Vostok și Polul Sud, din tabelul 12). În ansamblu Antarctica este mai rece decât Arctica (unde influența ușor moderatoare a oceanului se face simțită și din punct de vedere termic). În
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
termice de la Vostok și Polul Sud, din tabelul 12). În ansamblu Antarctica este mai rece decât Arctica (unde influența ușor moderatoare a oceanului se face simțită și din punct de vedere termic). În plus, în Antarctica se adaugă și influența altitudinii reliefului. Țărmurile continentului au valori termice mai ridicate (vezi mediile termice lunare de la stațiunea McMurdo, tabelul 12). Minima termică absolută înregistrată pe continent a fost de -89șC, la 21 iulie 1983 (Stația Vostok). Acesta este de fapt polul frigului de pe
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
-89șC, la 21 iulie 1983 (Stația Vostok). Acesta este de fapt polul frigului de pe Glob, unde înregistrarea temperaturilor foarte scăzute este justificată de poziția în interiorul continentului antarctic (foarte aproape de Polul Sudic al Inaccesibilității), la distanță mare de țărm și de altitudinea ridicată la care este plasată această stațiune (3488m). În regiunile interioare, condițiilor termice foarte aspre li se mai adaugă lipsa umezelii din aer, cantitatea redusă de oxigen, ionizarea ridicată și durata mare a nopții polare, ce crează un mediu dificil
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
sunt mai înalte. În Europa, munții joși și mijlocii au de regulă un climat temperat, umed și rece, iar munții înalți (Alpi, Pirinei) prezintă o etajare climatică altitudinală complexă. În Alpi și Pirinei, temperatura aerului scade substanțial și repede cu altitudinea atât vara cât și iarna, iar precipitațiile cresc treptat până la anumite limite (maximul pluviometric pentru Europa înregistrându-se la cca.2500 m altitudine) după care scad treptat. De la un climat temperat (la poalele nordice) și un climat subtropical (la poalele
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
prezintă o etajare climatică altitudinală complexă. În Alpi și Pirinei, temperatura aerului scade substanțial și repede cu altitudinea atât vara cât și iarna, iar precipitațiile cresc treptat până la anumite limite (maximul pluviometric pentru Europa înregistrându-se la cca.2500 m altitudine) după care scad treptat. De la un climat temperat (la poalele nordice) și un climat subtropical (la poalele sudice), se ajunge, pe înălțimi, la un climat rece alpin, cu ghețari și zăpezi permanente. În condițiile climatului temperat propriu-zis, biomurile care se
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
din cauza trunchiurilor de arbori doborâți și a stratului arbustiv bine dezvoltat. Aceste păduri formează o bordură care însoțește țărmul pacific din sudul Alaskăi până în California. Lățimea acestei benzi de pădure variază de la câțiva km la cca. 500 km, iar în altitudine poate fi întâlnită de la 0 la cca. 1500m. Aceste păduri pacifice sunt relativ sărace în ceea ce privește numărul de specii. Specifice sunt: arborele hemlok (Tsuga heterophylla), arborele vieții (Thuja plicata), molidul de Sitka (Picea sitchensis), bradul Douglas (Preudotsuga mucronata, P.taxifolia), țuga
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
californian (Libocedrus decurrens), bradul Douglas (Pseudotsuga mucronata), la care se adaugă arborii giganți: Sequoia semprevirens și Sequoiadendron giganteum. Sequioadendron giganteum este un arbore gigant veșnic verde care este întâlnit mai ales pe versanții vestici ai Sierrei Nevada, în zone cu altitudini cuprinse între 900-2700m. Pe teritoriul Californiei sunt 75 de păduri de Sequoiadendron giganteum, toate fiind protejate. În aceste păduri arborii de Sequoia cresc în asociere cu alți arbori. Sequoia impresionează prin dimensiunile sale, cu un trunchi foarte gros (diametrul poate
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
dezvoltarea unui arboret care preferă umbra. Așadar, în ultimul timp se urmărește chiar stimularea acestor incendii naturale. Sequoia sempervirens este întâlnit în zonele de coastă ale statelor Oregon și California, pe o fâșie de cca.60- 80km, în teritorii cu altitudini sub 300m. Doar ocazional, acești arbori se pot întâlni în areale cu altitudini până la 1000m. Acest arbore deține locul unu în topul celor mai înalți arbori de pe glob, atingând înălțimi de 110m. Este de asemenea un arbore longeviv, care trăiește
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
stimularea acestor incendii naturale. Sequoia sempervirens este întâlnit în zonele de coastă ale statelor Oregon și California, pe o fâșie de cca.60- 80km, în teritorii cu altitudini sub 300m. Doar ocazional, acești arbori se pot întâlni în areale cu altitudini până la 1000m. Acest arbore deține locul unu în topul celor mai înalți arbori de pe glob, atingând înălțimi de 110m. Este de asemenea un arbore longeviv, care trăiește în medie 500-700 ani, dar sunt exemplare care pot trăi peste 2000 ani
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
unele diferențieri din punct de vedere climatic: Câmpia Siberiei de Vest, Podișul Siberiei Centrale, Siberia de Est. Câmpia Siberiei de Vest ocupă o suprafață de cca. 3 milioane km2, de la Munții Ural până la fluviul Enisei. Este o zonă joasă, cu altitudini ce scad de la sud la nord (de la cca.300m la 0m), caracterizată printr-o mare uniformitate. Aspectele de suprafață ale reliefului au fost sculptate în principal de acțiunea glaciației cuaternare. Podișul Siberiei Centrale, situat între fluviul Enisei și fluviul Lena
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
fost sculptate în principal de acțiunea glaciației cuaternare. Podișul Siberiei Centrale, situat între fluviul Enisei și fluviul Lena, se extinde pe un areal de peste 3,5 milioane km2, fiind o vastă platformă înălțată (include și strate cutate precum și curgeri bazaltice). Altitudinea maximă în Podișul Central Siberian este de cca.1700m. Foarte importante sunt resursele minerale de aici: cărbuni, aur, diamante, gaze naturale. Siberia de Est este reprezentată de un teritoriu predominant muntos, extins de la fluviul Lena la Oceanul Pacific. Lanțurile muntoase de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
importante sunt resursele minerale de aici: cărbuni, aur, diamante, gaze naturale. Siberia de Est este reprezentată de un teritoriu predominant muntos, extins de la fluviul Lena la Oceanul Pacific. Lanțurile muntoase de aici, de vârste diferite, sunt orientate de la nord la sud, altitudinea ajungând în general până la 3000m. Peninsula Kamceatka (parte a Cercului de Foc al Pacificului) este una dintre cele mai active regiuni vulcanice ale planetei, include peste 150 de vulcani. O parte din acești vulcani (19), precum și zonele cu fenomene postvulcanice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]