3,081 matches
-
În urma periplului prin onomastica lucrată în filigran a personajelor lui Slavici credem că am descoperit un scriitor în egală măsură artist și meșteșugar, atent la fiecare rând scris, grijuliu cu fiecare aspect descris, exigent cu fiecare pagină încheiată. Înțelegem acum amărăciunea cu care el deplângea uimitoarea ușurință cu care se scrie la noi: Oamenii cu mari destoinicii intelectuale au perdut parcă simțământul că nu e destul să știi carte, să înțelegi și să fii pătruns de convingerea pe care vrei s-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
măcar de acum liniștea să guverneze sufletul și casa diaconului, dar, așa cum se obișnuise deja, greul și necazul găseau în el o țintă predilectă. „De-acum încolo, existența lui Ioan Creangă se scurge monoton, cu puține satisfacții spirituale, cu mari amărăciuni și multe lipsuri materiale” (9, p. 84 ). În această perioadă se înregistrează și cererea lui Creangă pentru un post de învățător, neonorată tot din lipsă de catedre. Un fapt semnificativ pentru cei ce contestă aplecarea lui Creangă spre teologie ar
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Teodoru/Pătrașcu (cheia dezlegătoare de destin) și apoi pe Vitoria Vernescu. Dacă prozatorul ar fi procedat clasic, poate că trăirile noastre n-ar mai fi fost atât de palpitante, în stranietatea lor. și, posibil, n-am fi gustat din seva amărăciunilor unei societăți, dintr-acel păinjeniș lugubru, când oamenii erau obligați să „mimeze cu dezinvoltură supunerea la regulile regimului”. Scriitorul Stelian Țurlea ne stimulează recompunând trigonul piramidal al celor trei femei, prin care cititorul va întrezări realități zguduitoare (iubire-dăruire-gelozie-trădare), cercul dubios
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
portocaliu fără număr de concurs) și cel mai recent volum (Până la capătul liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu o face într un mod învăluitor, șocant de original
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu o face într un mod învăluitor, șocant de original. Oferim o succintă ipostază, din volumul de debut: „(Tata) aprindea lumina în bucătărie, număra borcanele (de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cîmpiile erau veștede, frunzele plopilor cădeau, iar cele care rămîneau aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în armonie cu gîndurile mele, îmi înfățișa o imagine vie a sufletului meu. Ibidem, pp. 119-120 Trebuie notat că aceste descrieri, departe de a încetini povestirea sau de a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la un ziar, pentru a avea difuzare mai mare. Am recomandat "Cotidianul" și pentru că am eu rubrică acolo, dar și pentru că ziarul avea experiență, gestionase autodemascarea lui Carol Sebastian. Când credeam că s-a terminat și îmi trăiam și eu amărăciunea pe dinlăuntru, m-au sunat de la ziar și mi-au cerut o reacție. La început am refuzat, pentru că nu mă simțeam în stare să articulez un text de o mie de semne despre asta. În urma insistențelor, m-am așezat la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nu sunt repetabile. Fiecare este mai bogat pentru sine și pentru alții, își împlinește rotunjește părerea despre sine și despre ceilalți, pășind mai încrezător în societate și în familie. Ne întoarcem în satul acesta prăpădit și cu deziluzii, și cu amărăciune, dar și cu mândria că, iată-l cu adevărat este de pe timpul marelui Ștefan, atestat la 1531 (Mărtinești, 1518) că a avut și are biserică aniversară (de „Sf. Voievozi”, aceasta „nouă” are 150 de ani), că a avut școală pentru
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
profundă căință, el îi mișca prin lacrimile și sughițurile sale până când ajungeau să plângă și ei. Așa s-a întâmplat și cu nobilul Alexandru de Bassingbourn. Acesta se spovedea ca și cum ar fi relatat o poveste, iar fratele Geoffrey, plângând cu amărăciune, l-a constrâns să facă la fel, iar prin meritele și sfaturile sale înțelepte l-a determinat să ia decizia de a intra în Ordinul Fraților Minori. A intrat în Ordin și a murit cu sfințenie. Ulterior, a apărut unui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
constă în faptul că așa i-a fost revelat într-o viziune Sfântului Francisc. Se afirmă de fapt în capitolul al III-lea din Legenda sa: «Într-o zi, pe când se afla într-un loc retras și plângea cu mare amărăciune anii din trecutul său, a fost copleșit de bucuria Duhului Sfânt, care l-a asigurat de iertarea deplină a tuturor păcatelor sale...» (p. 141-143). Al patrulea motiv se datorează faptului că același lucru i-a fost revelat abatelui Ioachim care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este un miracol. Ei băuseră vinul blândeții Duhului lui Dumnezeu, iar când se soarbe din acesta, orice carne își pierde gustul. De aceea, predicatorilor le este prescris: Dați băuturi euforice celui care e pe moarte și vin celui care are amărăciune în inimă. Să bea și să uite de sărăcia lor și să nu-și mai amintească de suferințele lor (Prov 31,6-7). Sunt potrivite aici cuvintele lui Ieremia din Cartea Plângerilor: Să ne examinăm comportamentul nostru, să-l cercetăm și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lovească pe poet fără nicio altă hotărâre judecătorească și a mușamalizat, în mod ipocrit, cruzimea efectivă a pedepsei prin blânda ordonanță a relegării / expulzării"118. În cuvintele poetului, în ciuda formei îmbibate de adulații la adresa împăratului, se simte un fel de amărăciune prost ascunsă, un fel de dispreț care îi ajunge imperceptibil la inimă: poetului i-a fost lăsată viața, nu i-au fost atinse bogățiile, nu i-a fost luat dreptul de cetățenie, nu i-a fost aplicată pedeapsa exilului, ci
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre servitorii răutăcioși?" "Quod referam comitumque nefas famulosque nocentes?"156 Unora dintre ei le dedică elegii întregi și până și un poem Ibis157. Din câte se pare, acești comites și famuli nu trebuie să fi fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul său față de o soartă atât de tenax și insidiosa se ivește din nou în descrierea asprelor condiții de viață în care trăiește la Tomis. Îi cere să depună mărturie și lui Flaccus, care a fost nevoit să experimenteze
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
când aceasta nu era evidentă, iar el trebuie să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când Paulus a auzit edictul de exilare al poetului, s-a arătat furios pe Ovidiu, asigurându-l pe Augustus că durerea care îi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
capul din cauza vorbelor mari, femeia intuiește că "eroul" ei nu e decât un călător ca atâția alții, un guraliv vânător de plăceri trecătoare, și îl bănuiește de lașitate ("Lui Signior Leone îi este frică de soțul Igeei!", constată ea, cu amărăciune). Din păcate, oricât i-ar plăcea să viseze, Signor Leone rămâne un intelectual lucid și își dă seama că nu va avea niciodată curajul nebunesc al lui Don José, prin aceasta făcându-se, normal, nevrednic de iubirea femeii. E drept
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Tîrgoviște a fost cea care a reținut și predat Armatei, pe 22 decembrie, pe Nicolae și Elena Ceaușescu. Și acest fapt a fost trecut cu vederea" (Ibidem). Și cu toate acestea, meritoasa noastră Securitate a fost desființată, constată cu adîncă amărăciune Constantin Vasile. Faptul ar fi mai mult decît regretabil, din moment ce noi, românii, am fost singurii care au făcut-o. "Și-au desființat cumva rușii K.G.B.-ul, care, fără discuție, a fost mult mai inuman și mai criminal decît Securitatea română
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nou statut, "legal și respectabil" în cadrul Armatei Române. În ochii noștri și ai occidentalilor, "teroriștii" au dispărut cînd, de fapt, susține Brucan, instituția lor principală Departamantul Securității de Stat a devenit un nou corp al Armatei Române. Concluzia anunțată cu amărăciune de Brucan și la care subscriem și noi este aceea că și astăzi situația a rămas neschimbată. "Procuratura militară n-a investigat în mod serios nici cine au fost teroriștii, nici cum și cine i-a eliberat..." (Ibidem, p.246
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
erau subalterni și din cauza aceasta... mai bea. Ar fi vrut să facă facultatea de mecanică, dar i-au respins dosarul pentru că tatăl său a făcut o greșeală politică în 1933, cică ar fi „trădat cauza clasei muncitoare”. Mă întreba cu amărăciune: - Oare de ce trebuie să trag eu pentru păcatele lui taică-meu? Cu ce am greșit, că doară nu-s prost. M-am pregătit pentru admitere împreună cu Aurel - un coleg de clasă la școala din cartier - și, vorba ceea, știi ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toată noaptea în vis s-a căznit să-i explice marelui său prieten mitropolitul că nici un scop nu va putea scuza mijloacele folosite de diplomația iezuită franceză care asmute continuu pe turci împotriva domnitorilor țărilor române. Nu avea în gură amărăciunea aceea îngrozitoare cu care se scula în diminețile ce au urmat înmormântării Smărăndiței. Se simțea sănătos și voios, hotărât să răspundă invitației lui Theodosie de a participa la liturghie. Cu glasul său obișnuit, strigă dorobanțul de gardă. — De când a murit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate dinainte hotărâte și nici una nu fusese așa. Datorită împrejurărilor, acum totul fusese improvizat, dar modul cum s-au desfășurat lucrurile îl pusese pe gânduri. Io Constantin Brâncoveanu era discipolul lui și eruditul stolnic își spuse în gând, cu oarecare amărăciune: „Pare se că am în față un domnitor deosebit, cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare pe calul împodobit ținut din scurt de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe fratele său mai mare. Se ridicară deodată și stolnicul începu să-i spună repede ceva pe grecește, dar spătarul nu-l auzea. Îi încolțise un gând: „Oare cine așteaptă, Brâncoveanu sau neica Dinu?” Se uită la fratele lui și amărăciunea îi pecetlui figura. Neica Dinu are pentru cine aștepta, îl are pe fiu său lofogătul Ștefan, care i-a și făcut un nepot. Brâncoveanu l-a botezat. Dar eu? Feciorul tatii, comisul Mihai Cantacuzino, dacă ajunge domn îl dau jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după culoarea pe care o capătă flacăra. Bucuria lui Bunsen s-a dovedit a fi de scurtă durată deoarece s-a constatat că adesea se obține flacără de aceeași culoare pentru substanțe diferite. Într-o zi Bunsen a înregistrat cu amărăciune în jurnalul său de laborator că sărurile de litiu și cele de stronțiu au produs flacără de aceeași culoare (roșie-zmeurie), iar flacăra galbenă se obține și prin arderea sării pure de sodiu și a amestecurilor de sare de sodiu și
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
sau eșecurile sale sunt o consecință directă a dorinței lui Dumnezeu poate să atragă sau să provoace necazuri. În cazul unei victorii, națiunea respectivă și liderii săi pot deveni aroganți și îmbibați de sentimentul omnipotenței. O eventuală înfrângere ar provoca amărăciune și dezbinare, fiecare facțiune învinovățindu-le pe celelalte pentru a fi atras mânia divină. Un popor care îi spune lui Dumnezeu: Totul depinde de tine" riscă să-și neglijeze obligația de a acționa în propriul său folos. Așa cum a scris
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]