9,447 matches
-
sufletele consătenilor care le cinstesc memoria, le prețuiesc jertfa”. AU AVUT O SINGURĂ DORINȚĂ - SĂ TRĂIASCĂ PE PĂMÂNTUL LOR ROMÂNESC La amintirea rudelor deportate și pierdute în iadul stalinist, eroilor crucificați, nu-și poate stăpâni lacrimile ce-i umple cu amar izvorul durerilor, nici patriotul român, gospodarul de frunte al localității, Sain Mândrescu, cel care, împreună cu soția-i Mărioara, a pus cea mai darnică mână de ajutor la înveșnicirea martirilor, prin înălțarea respectivului semn comemorativ. Cu ochii scăldați în lacrimi și
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
fi să te trezești Tinerețea nu dispare ...Simți, doar cum îmbătrânești.... XXVI. CÂND..., de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. CÂND... versuri, Bertoni D Albert Când norii înceta-vor să mai plângă Fierbinți lacrimi amare și de dor Inima pare să se frângă Cu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsară Luându-ne speranța de-a iubi Vom face totul numai într-o doară Și - ncetișor, cu toții vom muri... Când
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
-ntrece măsura Și totu-n jur va fi armonios Iubiri, vor triumfa-n război cu ura Iar astfel totul pare mai frumos... Când inima va înceta ca să mai bată Ajunsă fiind, la lung capăt de drum Sătulă de o dulce - amară soartă ... Citește mai mult CÂND...versuri, Bertoni D AlbertCând norii înceta-vor să mai plângăFierbinți lacrimi amare și de dorInima pare să se frângăCu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsarăLuându-ne speranța de-a
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
astfel totul pare mai frumos... Când inima va înceta ca să mai bată Ajunsă fiind, la lung capăt de drum Sătulă de o dulce - amară soartă ... Citește mai mult CÂND...versuri, Bertoni D AlbertCând norii înceta-vor să mai plângăFierbinți lacrimi amare și de dorInima pare să se frângăCu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsarăLuându-ne speranța de-a iubiVom face totul numai într-o doarăși - ncetișor, cu toții vom muri...Când bolta stelelor nu va mai
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ador... Când viața va putea-ntrece măsurași totu-n jur va fi armoniosIubiri, vor triumfa-n război cu uraIar astfel totul pare mai frumos...Când inima va înceta ca să mai batăAjunsă fiind, la lung capăt de drumSătulă de o dulce - amară soartă... XXVII. ATRACȚIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. ATRACȚIE autor, Bertoni D Albert Formele-ți rubensiene, mă atrag Chiar de pusă ești mereu, doar pe arțag Ce să fac, și cum să
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
fusese dezamăgit de ceea ce i se dăduse pe acolo să facă, nu prea îi venise să recunoască: ordine prin grajduri, să descarce nutreț, să repare harnașamente vechi, și toate astea fără să se apropie prea mult de cai, bineînțeles! Zâmbea amar când își amintea cum, naivul, își închipuise că, din primele zile chiar, i se va îngădui să zburde călare prin manej!... Se consolase văzând că nici ceilalți novici n-aveau parte de o soartă mai bună. Ho, ho, ho, râdea
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
stăpânind erudiția el tace. Lao-Tzu Cei care educa copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea pe langă viața, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educandu-i. Aristotel Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce. Aristotel Un om educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort. Aristotel Exemplul este cel mă bun percept. Aesop Este foarte bine că o persoană needucata să
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
pe Victoraș, pentru că avea oi și aducea tălăngile și clopoțelul, deși nu-i repartizaseră decât un rol secundar, cu strigatul la „hăi! Hăi!” Mai pe urmă, au spus că vor merge și după bolindeți. Că are fiecare câte o traistă amare și băț lustruit. Că și Victoraș are și de aceea îl iau cu ei. Eu înghițeam în sec, cu noduri... -Da’ pe mine de ce nu mă luați? Refuzau categoric : -Nu te luăm, bă! Tu n-ai traistă și băț! Sărea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Tu Ți-ai luat, mărite, Mâna de pe noi și, dacă, Ne-ai uitat, atunci ursit e Neamul apă să se facă Și pe Dunăre să curgă Lacrimi milioane-n mare Și de-acolo să ajungă Nori și ploi de vieți amare. Moș Crăciun, la tinerețe Am trăit în proletară Sărăcie și tristețe, Dar măcar aveam o țară Sigură și netrădată, Nevândută fără milă, Și ne-ai fost în taină tată Travestit în Moș Gerilă... Lista de dorințe-i mare, Și de
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > LUNTREA Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea impresionat de Însemnele lui și de oamenii Înarmați care Îl urmau. Chestiuni preoțești, messere, Îi răspunse. Azi e zi de audiențe publice, acasă la cardinal. Dat fiind că de acum e casa lui, nu? adăugă el cu un zâmbet amar. — Santa Maria este și va rămâne doar casa florentinilor, de lucrul ăsta să fii sigur. O fi cum spui domnia ta, dar va trebui să Îl faci să priceapă asta și pe cardinal, care Își ține curtea aici. — Dar de ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel... Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe sine drept un cetățean al planetei, unul dintre cei importanți chiar; era puțin probabil să se fi lăsat cutreierat de asemenea slăbiciuni regionale și paseiste. Mult mai rezonabilă era ipoteza că vrusese, pur și simplu, să le facă zile amare inamicilor În mâna cărora ar fi putut cădea documentul. Dar dacă pentru un străin el comporta inerente dificultăți, pentru un român era floare la ureche! Mai ales pentru unul care se exersase temeinic În materie și care adulmeca acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești - răspunse Metodiu. Dar eu așa cuget, că îi fi fost și matale tânăr odată și-ai cunoscut poate floarea păcatului. La vorbele acestea, Mârzac zâmbi amar și, drept răspuns, își arătă umărul stâng pe care erau tatuate cuvintele: IULIȘKA, MOHACI, 1526. Episodul 6 CE MAI DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA în timp ce hanul și Metodiu vizitau haremul, Iovănuț, călugărul cel tânăr, și Huruzuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși „Dulcele târg” din cauza deselor giupânese văduvite de o amară istorie, Iașul, deci, era o așezare liniștită. Situat la întretăierea drumurilor care legau pe de o parte, partea răsăriteană a Moldovei, pe de altă parte, partea apuseană a Moldovei, orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primesc prin ramurile tot mai subțiri ale arborelui genealogic nu numai seva unui nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a făcut oale și ulcele, am dezgropa lucruri nu tocmai plăcute și nu ușor de justificat. Nu e totuna dacă ești strănepotul lui Radu cel Frumos sau al lui Mihnea Turcitu, iar în domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți de sânge își scaldă micuții armăsari! Ascunde-le degrabă în scorbură la mine, căci altfel, măi Metodiu, e vai și-amar de tine!”. Copilul sări iute în scorbură și nu după multă vreme tătarii ajunseră la stejar, înconjurându-1. Numai nu știu cum se face că nu erau numai tătari, ci și polaci, și turci, huni, pecenegi, ba printr-o crăpătură a scorburii, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tuși Radu Stoenescu-Balcâzu - nu stai rău cu retorica. Și din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar al turcilor. Episodul 179 SUFERINȚELE TINEREI COSETTE Vorbele înțelepte ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoală-te, țărișoara mea scumpă, că ne-apucă noaptea. Episodul 194 FUGA (IIÎ în sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi sunt”. Apoi Ruxăndrița scoase de sub pat o ladă mare, ferecată și porni să îngrămădească în ea rochii, postavuri, șiace, cearceafurile de pe pat, odicoloane, văpsele, bijuterii, cupe, sfeșnicele din cameră. — Ce faci, dragă? - zise Vodă uimit. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le dăm kumâz să prindă chef de viață și captivitate și hai-hai cu ele la bujbei! Nu lăsăm una acasă, e singura ocazie când putem să arătăm și noi cu ce ne-am ales fiecare după ce-am slujit atâta amar de vreme patria. — Și dacă vreuna nu vrea să meargă? - întrebă Metodiu. — Cum să nu vrea!? - râse turcul. Ce, e proastă? Păi dacă n-ar vrea, una-două am trimite-o la Anul Nou al veteranilor, unde e prăpăd. Fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti încă o dată chipul ars de soare al bărbatului pe care-l iubise mai presus de orice, căruia îi fusese credincioasă până și în gând, dar pe care, în acele momente, avea amara senzație că îl trădează. În ziua când soțul ei părăsise tabăra, îndreptându-se spre ceea ce avea să fie marea lui epopee, îi încredințase copiii, dar era limpede că ea nu fusese în stare să aibă grijă de ei și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în fiecare an de milioane de telespectatori, cărora nici măcar nu le trece prin cap că astfel lasă să iasă la iveală micul fascist pe care îl avem toți în noi. Presupun că exagerezi, replică Nené Dupré cu un ușor zâmbet amar. Dar, după atâția ani la datorie, trebuie să recunosc că există un strop de adevăr în tot ce spui... Își făcu vânt cu șapca de căpitan de navă, murdară și decolorată pe care obișnuia să o poarte când zbura. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și În vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]