39,601 matches
-
facă orarul școlii pentru a-și coordona munca în funcție de programul meu, în aceste condiții mama a renunțat la postul de profesor titular din București și s-a transferat la liceul de matematică-fizică din Măgurele să mă poată ajuta. R: Ce amintire din facultate îți vine în minte în acest moment? A.M.: Îmi amintesc că la laboratoare aveam de făcut vreo zece lucrări pe semestru, ne împărțea pe grupe de câte doi, trei, și făceam prin rotație. Eu eram în grupă cu
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
nu atât valorii intrinseci a scrisorilor, cât faptului că în acele scrisori s-ar fi putut descoperi, așa cum era la 26 de ani, în momentul, sosirii în Franța. Lipsit de această oglindire retrospectivă îi era greu să reconstituie doar din amintiri și din cărțile proprii, imaginea acelui "nebun fără nebunie", care bântuia insomniac străzile Sibiului, Bucureștilor și apoi ale Parisului. O parte a scrisorilor considerate pierdute, de fapt doar ascunse timp de decenii prin diferite arhive, se află în colecțiile Muzeului
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
fecundă în dramatism, încât infinitatea lui deviază în baroc și grotesc, în crispări ultime și apocaliptice[...] Jur pe seninătatea cerului crepuscular care mă îmbracă întocmai cu aureolă că voi rezista în această lume chiar dacă eu însumi nu voi avea decât amintirea mea." În partea a doua a scrisorii, Cioran o îndeamnă pe corespondenta lui "să-și exploreze durerile", pentru că "o sensibilitate ca a dumitale e păcat s-o cheltuiești în critica literară, căreia personal nu-i găsesc nici o finalitate mai înaltă
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
Liceul Gh. Lazăr. Schimbarea de ton este evidentă și totodată foarte cioraniană. " M-am întors în țară zăpăcit, cu o frică inexplicabilă de a face ceva, evitând oamenii și neînțelegând societatea. Este ca și cum aș fi venit de undeva, pur de amintirea oamenilor și m-aș fi lepădat de atâta muzică și singurătate, de tot trecutul meu, de care sunt mândru și de care mi-e rușine. Încerc a mă regăsi și nu regăsesc decât locurile amintirilor[...] Luni întregi am stat întins
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
venit de undeva, pur de amintirea oamenilor și m-aș fi lepădat de atâta muzică și singurătate, de tot trecutul meu, de care sunt mândru și de care mi-e rușine. Încerc a mă regăsi și nu regăsesc decât locurile amintirilor[...] Luni întregi am stat întins în pat urmărind concluziile absurde ale vreunui gând și citind numai poeți și sfinți". În scrisoarea următoare, din 27 decembrie 1935, cartea de versuri a corespondentei sale, intitulată Nemesis îi stârnește aprecieri ca de obicei
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
dramaturgia lui fiind amplu comentate și analizate. În legătură cu așa zisă „coabitare” a lui Blaga cu regimul comunist care l-a umilit și marginalizat, coabitare menționată în scrierile unor detractori, scriitorul Ion Papuc care l-a cunoscut personal, mărturisește în cadrul unor amintiri cu privire la acest idol al tinereții lui clujene: „Lucian Blaga era al nostru, a celor care nu eram comuniști, iar marea lui opera, prin comparație cu mediocritatea culturii oficiale, ne dădea o imensă încredere în justețea poziției noastre. În timp ce oficialii ne
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Mick sînt totul unul pentru celălalt. Poezia relației lor era traversată, la Brașov, de la un capat la altul de o emoție care te tulbura. Valențele pe care cuplul celor doi frați le puneau în valoare păreau inepuizabile. Visele lor, jocurile, amintirile care vin și pleacă și care dezvoltă pe scenă mereu un plan secund nu fac altceva decît să arate, din altă perspectivă, firele prin care cei doi sînt legați. Aceasta este toată averea lor. Și liniștea ierbii care crește în jurul
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
altă perspectivă, firele prin care cei doi sînt legați. Aceasta este toată averea lor. Și liniștea ierbii care crește în jurul casei. Asumarea traiului în doi însemna acceptarea destinului cu pace. Impulsurile părăsirii fratelui de-a lungul timpului rămîn acum doar amintiri. Forța spectacolului gîndit de Alexandru Dabija a stat în remarcabilul joc al lui Costache Babii și Mircea Andreescu. În versiunea de la Odeon, tocmai acest plan, această bază a tot ce se întîmplă pe scenă, nu atinge, nici pe departe, grația
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
celuilalt ca pe propria umbră se regăsesc prea puțin la Mircea Albulescu și Constantin Cojocaru. Nu-mi dau seama ce anume a inhibat comunicarea lor pe scenă. În ceea ce privește planul al doilea, al imaginilor ce se nasc secvențial din vis, din amintiri, din chipuri obsedante, acesta este mult mai nuanțat, mai expresiv. De exemplu, masa jucătorilor de pocker devine un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
să se salveze din mocirla conformismului. Sexualitatea aproape animalică a scenelor de început e contracarată de puritatea flash-urilor din copilărie, iar iubirea curată pentru un cvasinecunoscut devine un argument temeinic pentru "cumințirea" profitabilă, potrivit și finalului postmodernist - puzzle de amintiri și reflecții insolite. Nu puține sînt peliculele cantonate la granița cu patologicul, indiferent de zona geografică a mapamondului subminat de alienare. Incitat deopotrivă de sofisticatul spirit analitic al lui Resnais, dar și de austeritatea semnatarilor Dogmei '95, Jonathan Nossiter a
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
sigur, de o inteligență asimilatoare, ingenioasă și, de aceea, cuceritoare, compensînd cu prisosință, ba chiar întrecînd inteligențele noastre medii, ale celor din "galerie"". Adrian Maniu ar fi parcurs drumul de la avangardă spre tradiție din considerente carieriste: "Am păstrat închisă în amintire pulberea acestor ani îndepărtați petrecuți în redacție cu Adrian Maniu, fără ca să am curajul a trece mai departe pragul greu și lunecos al carierei lui de mai tîrziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică, - atîtea anticamere
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
scrisorilor către prietenul său Simon, G.M. Cantacuzino rezumă în doar cîteva cuvinte acel mister tulburător al memoriei care a inspirat unele dintre cele mai valoroase opere literare, dacă ar fi să ne gîndim numai la Proust: " Noi avem mai multe amintiri decît credem. Nu le simțim însă prezența decît atît cît trebuiesc liniarei scurgeri a vieții care e înainte de toate obișnuință și automatism vegetativ. De aceea călătoriile, bolile sau orice evenimente care creează discontinuitate în desfășurarea devenirii sunt un stimulent al
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
am prezentat-o cu cîteva săptămîni în urmă, e un fel de G.M. Cantacuzino al Americii; și folosesc cu bunăștiință analogia. Ca și autorul Scrisorilor, Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil și idilizat decît simpla amintire: o dată pentru că el nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil și idilizat decît simpla amintire: o dată pentru că el nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel dorit, ci absența pe care o va constata și comemora de îndată ce va sosi. Poate că o asemenea prezentare e
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu va mai avea niciodată, nu suspină după absențe trecătoare
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic, după petele solare? Cutremurându-ne de groaza unei orori, devenim mai sensibili? Una din amintirile neșterse ale anilor mei de formație a fost secvența dintr-un film documentar în care un șarpe înghițea ritmic o broască rămasă doar cu capul afară din fălcile reptilei. Cu ochii încă mai bulbucați, broasca țipa cumplit. N-am tras
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
încrustat acolo, soția, fiul, tatăl, doica, porcarul, zeii locului vorbind prin cîinele Argos. Nostalgia păstrează în înțelesul ei pe nostos - "întoarcere" și algos - "durere". Dorul de casă seamănă cu această stare - așteptarea dureroasă a întoarcerii într-un loc ce domină amintirea. "Reamintirea" lui Ulise are sensul la care ajunge Anton Dumitriu în Aletheia, după un șir de interpretări: "cuvîntul anamnesis ar desemna, astfel, nu o reamintire, în sensul obișnuit al cuvîntului (aceasta este în afară de orice situație), ci o revenire la o
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
utilitatea. Întâiul volum conține aplicațiile freudiene la opere literare și de artă plastică. Este vorba, printre altele, de Gradiva lui Wilhelm Jensen, de Hamlet și de Neguțătorul din Veneția, de Gioconda și de Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul, de goetheana amintire din Poezie și adevăr, de Frații Karamazov ș.a. Cele zece texte cu valoare larg ilustrativă reprezintă o excelentă prefațare a întrebărilor fundamentale ale psihanalizei. De menționat că acest volum constituie o reeditare, a doua, după apariția de la începutul anilor '80
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
ne va reda un timp al nostru - și ne va face mai lucizi, mai intuitivi, mai echilibrați și mai maturi. Sigmund Freud, Opere 1: Eseuri de psihanaliză aplicată, traducere și note introductive de Vasile Dem. Zamfirescu (excepție face studiul O amintire din copilărie a lui Leonardo da Vinci, tradus de Cosmin Teodoru), 1999, 303 p.; Opere 2: Nevroza la copil, traducere de Rodica Matei și Ruxandra Hossu, 2000, 222 p.; Opere 3: Psihologia inconștientului, traducere de Gilbert Lepădatu, George Purdea, Vasile
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
la București. Ea stă agățată și azi pe peretele biroului, înfățișând un foarte bogat Corn al Abundenței... Notasem că am dat pe ea 5.500 de lire, deși costa mult mai mult. Mi-o dăruise mai de grabă ca o amintire. Mă întrebase cum se numea câmpia pe care mersese ca prizonier o zi întreagă, în trenul marfar... Slobozia?... Călărași?... Si, si, se precipită el... Bărăgan, signore, strigasem cu mândrie în ziua aceea la Siena și cred că fusesem singurul om
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
relativității provocate de întîlnirea, în exil, cu alte lumi, apare ca proces structural pe strategii lingvistice, pe o filozofie a comunicării și deschiderii ca alternativă la o filozofie a intimității și ascunderii. Cîtă vreme pendulează între trecut și prezent, între amintirea lumii din care a venit și experiența celei în care se află, exilatul este, metaforic, un traducător: el călătorește permanent între două universuri încercînd să îl descopere pe unul în termenii celuilalt. Actul traducerii, ca opțiune pentru un orizont de
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
care se îndreaptă spre un lucru nou, îl cuprinde în ea, fără împotrivire și fără ezitare, pur și simplu și apoi desigur îl pierde din zona prezentului, căci el se rupe din fața ochilor și se ascunde devenind un fapt de amintire. Timpul... se impune prin surpriza care aduce noul și prin regretul, frustrarea pe care o produce înlăturîndu-l fără milă. "Posibilul" este o cugetare despre lucrurile "cunoscute", adică primite natural de la lume, fără spaimă sau ezitare, ca un gest de bunăvoință
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
bunăvoință din partea ei. " Imposibilul" cuprinde zona foarte largă a dorințelor pentru lucrurile considerate inaccesibile. Nu există certitudine în timp. Cunoașterea devine uitare, imediat pentru că altfel s-ar opri din drum și ar înceta să funcționeze. Ipostaza "atemporalului" este cea a amintirii, un fel de vis paralel care meditează la șansa de a fi altfel a unei lumi, care există cu îndărătnicie în modul cel mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica care acceptă și respinge se
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]