2,503 matches
-
să nu fie discutați aici de teamă să nu transformăm <i>"</i>bucătăria<i>"</i> în <i>"</i>șaormărie<i>"</i>. Probabil că este inevitabil ca într-o relație profesională de 10 ani, la fel ca <i>"într-o relație amoroasă",</i> cum remarca și domnia sa, să se ajungă într-un punct al lipsei de comunicare, la tensiuni, la <i>"rutină și rigiditate"</i>, însă de ambele părți. Deci, motivele rupturii noastre sunt ceva mai adânci, și nu le comentăm, pentru că
Punctul mort () [Corola-website/Science/295726_a_297055]
-
Nina Cassian din volumele Memoria că zestre. Din notele de jurnal împrăștiate peste jumătate de secol, mi-am construit-o drept un fel de ideal feminist-poetic. Nina Cassian îmi părea o femeie liberă, deschisă experimentului (fie el poetic, politic sau amoros), o femeie dedicată meseriei și muncii sale (poate singura femeie despre care să fi aflat că își umplea tot timpul cu scris-citit-ul atât de prezent în viață intelectualilor bărbați) și nu în ultimul rând, o femeie sinceră cu ea însăși
Nina Cassian: despre cum să trăiești idealul nobil al comunismului () [Corola-website/Science/295776_a_297105]
-
are cameră în alt hotel! Alteori, lucrurile sînt mai clar precizate de naratoare: Elena pentru Lucian, „ Da, fusese, era, după mamă-sa, idealul lui feminin ‒ care, cu cîteva riduri șterse, cu cîțiva ani mai puțini, ar fi fost idealul lui amoros, negăsit pînă atunci“ (p. 1134, Romanul alternativ).[3] O mecanică a cuplului În genere, cuplurile din opera Hortensiei Papadat-Bengescu ascultă de un imperativ abnormal, adesea incestuos; singurul care se distinge față de aceste patologii este cuplul Ina / Lucian, ce are, firește
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
studiază învățătura platoniciană, încercând, în același timp, să lupte cu tentațiile sale carnale. Tocmai când se gândea să se căsătorească cu mama copilului său din flori, spre a da legitimitate acelei relații din tinerețe, se implică într-o nouă poveste amoroasă. Este un moment de maximă tensiune în conștiința sa. Acesta este momentul celebrei sale convertiri, relatată în cartea a opta din "Confesiuni". Retras în grădină pe domeniul Cassiacus, spre o „dramatică examinare a adâncurilor ființei sale”, Augustin are un moment
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Reputația Ecaterinei de insațiabilitate sexuală s-a format în timpul vieții ei și s-a imprimat cu putere în memoria opiniei publice. Nu există mărturii credibile decât despre 12 amanți care s-au perindat prin viața Ecaterinei, unele dintre aceste relații amoroase fiind de lungă durată. Astfel, amantul Ecaterinei de la începutul anilor 1750 a fost curteanul Serghei Saltikov. El putea fi tatăl fiului ei, Pavel. La sfârșitul anilor 1750, tatăl probabil al fiicei ei Ana Petrovna, care a murit în primul an
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
printre care și cea de Guvernator General al Noii Rusii și Crimeei, i-au depășit capacitățile sau meritele. În 1801, Zubov și frații lui au jucat un rol important în răsturnarea țarului Pavel. Au existat zvonuri și despre alte legături amoroase ale Ecaterinei de la sfârșitul anilor 1770, dar nu există dovezi clare în sprijinul acestora. Atunci când August al III-lea al Poloniei moare, îl pune pe tron pe fostul ei amant, Stanisław Poniatowski sub numele de Stanisław-August. Franța și Austria, intimidate
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
În martie 1536, Henric o curta pe Jane Seymour iar la 2 mai 1536 o acuză pe Anne de înaltă trădare, o aresteză și o închide în Turnul Londrei. "Crima" de care a fost acuzată se referea la presupuse legături amoroase cu cinci bărbați, din care unul era chiar fratele ei George. Deși nu au existat dovezi, toți șase au fost găsiți vinovați atât de adulter cât și de complot pentru a-l ucide pe Henric al VIII-lea. A murit
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Johannes Brahms, au pus pe muzică versuri ale lui Heine. Chiar și în secolul al XX-lea, Hans Werner Henze și Lord Berners le-au urmat exemplul. Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte ("Poezii"). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder ("Cartea cântecelor", 1827). În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții
Heinrich Heine () [Corola-website/Science/300132_a_301461]
-
fost în mitologia greacă zeița și personificarea Lunii, identificată mai târziu cu zeița greacă Artemis. Era înfățișată ca o femeie strălucitor de frumoasă, purtată printre nouri într-un car de argint. Zeiță a lunii, este cunoscută pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Cel mai faimos dintre iubiții săi este ciobanul Endymion. Alte aventuri ale i îi includ pe Zeus, care i-a dăruit trei fiice, și Pan, care i-a dat o turmă de boi albi. Unele surse povestesc că leul nemean
Selene () [Corola-website/Science/300158_a_301487]
-
dăruit trei fiice, și Pan, care i-a dat o turmă de boi albi. Unele surse povestesc că leul nemean, care a căzut pe pământ din lună, este rezultatul dragostei dintre Zeus și Selene. A fost implicată în multe legături amoroase, dar nu la fel de multe pe câte a avut sora sa, Eos, zorii zilei. Seamănă cu o femeie tânără, cu o față extrem de albă, care călătorește într-o caleașcă de argint, trasă de doi cai. Este de multe ori înfățișată călărind
Selene () [Corola-website/Science/300158_a_301487]
-
Theia, sora lui Helios. Unele surse spun că este fiica titanului Pallas, Helios sau Zeus. Helius, care este zeul soare, la fel ca și tatăl său, Helios, este fratele Selenei. Eos, zorii zilei, care este faimoasă pentru numeroasele sale aveturi amoroase, este sora Selenei. Seducerea lui Endymion este idila care îi aduce Selenei cea mai mare parte din faima sa. S-a îndrăgostit de ciobanul Endymion și l-a sedus în timp ce acesta dormea într-o peșteră. Unele versiuni spun că Endymion
Selene () [Corola-website/Science/300158_a_301487]
-
în special, se pare că s-a bucurat de favorurile a numeroase Naiade, iar ceilalți zei nu se lăsau mai prejos. Naiadele se îndrăgosteau și de muritori și îi urmăreau și pe aceștia. Literatura clasică abundă cu legende despre aventurile amoroase cu zei și bărbați și povești despre copiii rezultați din aceste idile. Poveștile despre Naiade pot lua forma unora cu scop moralizator, cu sfârșituri nefericite. Naiada Nomia s-a îndrăgostit de un cioban chipeș, pe nume Daphnis. El i-a
Naiade () [Corola-website/Science/300165_a_301494]
-
Narcis era, potrivit legendei, un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope și al râului Cephios. Deși era înconjurat de dragostea și admirația celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atențiile și propunerile amoroase. De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebunește nimfa Echo, însă și ea a fost respinsă și s-a stins de durere, văzând că dragostea ei nu era împărtășită. Nemesis hotărăște să îl pedepsească pe Narcis, făcându-l să își vadă
Narcis (mitologie) () [Corola-website/Science/300184_a_301513]
-
periodicului "Apollon". În acea perioadă a căzut victimă unei mistificări și s-a îndrăgostit de o femeie inexistentă, Cerubina de Gabriak. Pe 22 noiembrie 1909, el l-a provocat la duel pe Maksimilian Voloșin, cel care a fost în spatele glumei amoroase. La fel precum Flaubert și Rimbaud înaintea lui, Gumiliov a fost fascinat de Africa și a călătorit pe acest continent aproape în fiecare an. A vânt lei în Etiopia și a adus Muzeului de antropologie și etnografie din Sankt Peterburg
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
și împreună cu flota Lordului Hood, navighează pe Marea Mediterană unde participă la Asediul Toulonului. În cursul unei misiuni la Neapole, în septembrie 1793, o cunoaște pe Lady Hamilton, soția ambasadorului britanic la Neapole, cu care mai târziu va avea o relație amoroasă. Un an mai târziu, în timpul unei operațiuni de unire a efectivului naval în Corsica, Nelson suferă primul accident grav: este lovit în față de o bucată de proiectil și își pierde ochiul drept. În anul 1796, comanda flotei din Marea Mediterană trece
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
de Nelson. După o scurtă luptă, este capturată, iar Nelson câștigă încrederea lui Keith Elphinstone. Nelson are un raport dificil cu superiorul său: iși câștigase o reputație de insubordonat. Zvonurile despre raportul dificil dintre Nelson și Elphinstone și despre relația amoroasă dintre Nelson și Lady Hamilton, ajung la Londra, iar Lordul Spencer îi scrie o scrisoare lui Nelson, în care îi sugerează că ar fi bine să se întoarcă acasă. Chemarea lui sir Hamilton în Marea Britanie, este un stimulent suplimentar pentru
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
teatrul, muzica și opera, academiile rafinate și balurile aristocraților, formează „materia fundamentală” a tablourilor artistului. Parisul este cel mai bun loc de întâlnire al actorilor de comedie, al poeților și cântăreților. Din această atmosferă, pictorul desprinde umorul și melancolia, peripețiile amoroase care vor transpare din toate operele sale. Bazându-se pe tehnica culorii, moștenită de la Rubens și maeștrii venețieni, Watteau creează scene a căror temă o reprezintă întâlnirea într-un decor de pădure sau parc a unui grup de tinere doamne
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
sub titlul "Nord i Tåkeheimen" („În cețurile nordice”). În acel an, a reîntâlnit-o pe , soția lui Robert Falcon Scott a cărui mersese în Antarctica în 1910. Biograful a afirmat că Nansen și Kathleen Scott a avut o scurtă relație amoroasă. Multe femei erau atrase de Nansen, și el avea o oarecare reputație de afemeiat. Viața lui personală era agitată în această perioadă; în ianuarie 1913 a primit vestea sinuciderii lui Hjalmar Johansen, care se întorsese în dizgrație din expediția lui
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
problemei și a promovat aderarea Germaniei la Ligă, care a fost acordată în septembrie 1926 după pregătiri intensive întreprinse de Nansen. La 17 ianuarie 1919, Nansen s-a căsătorit cu Sigrun Munthe, o veche prietenă cu care avusese o relație amoroasă în 1905, pe când Eva încă trăia. Copiii lui Nansen s-au opus căsătoriei, care s-a dovedit a fi una nefericită; o cunoștință scria despre ei în anii 1920s că Nansen părea insuportabil de nefericit și Sigrun cufundată în ură
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
opere: "Filocolo" (1336-1338), "Filostrato" (1335), "Teseida" (1339-1341), "Caccia di Diana" (1334-1338). Boccaccio era primit la curtea regelui Robert d'Anjou, regele orașului Napoli, unde o cunoaște pe Maria de Conti d'Anjou, fiică nelegitimă a regelui, cu care are relații amoroase și care apare ca "Fiammetta" în multe din creațiile sale literare. În 1341 trebuie să se întoarcă la Florența — tatăl său trecea printr-o perioadă de dificultăți financiare în urma falimentului băncii "Bardi" — și primește o funcție diplomatică din partea conducerii orașului
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
permite poveștii să nu degenereze într-o simplă prezentare săptămânală a unor demoni; statutul de semidemon al lui Inuyasha conduce la o dramă privind natura sa umană și impulsurile demonice. Reanimarea supranaturală a iubitei sale Kikyo conduce la un triunghi amoros, complicat de faptul că Kagome este reîncarnarea lui Kikyo; cele două seamănă fizic, cu toate că personalitățile lor diferă - Kagome este o fată modernă, încrezătoare, în timp de Kikyo este mai sobră. Atracția romantică dintre Miroku și Sango o determină pe Sango
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea respectivă. Poezia lui Villon, plină de revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, se află într-un permanent dialog cu moartea și este axată pe concepția filosofică sintetizată în sintagmele „carpe diem”, „ubi sunt”, „memento
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
devenind astfel primul artist cu trei albume de studio consecutive clasate pe locul 1 în Billboard 200, după seria de opt produsă de Rolling Stones între 1971-1981. Videoclipul cu același nume a provocat polemici aprinse: cântăreața apare având o relație amoroasă cu un sfânt de culoare și sunt incendiate mai multe cruci. În ciuda controversei, mesajul acestuia, respingerea rasismului, a fost apreciat; în prezent, continuă să fie considerat unul din cele mai șocante, dar și de calitate, producții video, de public, cât
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
a respectat partea de contract. În 1990, Madonna se întoarce în lumea filmului cu pelicula "Dick Tracy", în rolul Breathless Mahoney, alături de Warren Beatty, Al Pacino, Dustin Hoffman și Dick Van Dyke. Pe platourile de filmare, cântăreața începe o relație amoroasă cu Beatty. Coloana sonoră a filmului a apărut pe discul "I'm Breathless: Music from and Inspired by the Film Dick Tracy", unde a fost inclusă și piesa dance „Vogue”, devenită unul din cele mai mari hit-uri ale cântăreței
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Videoclipul pentru piesa „Hollywood” a fost un omagiu adus fotografului Guy Bourdin, ceea ce a dus la un proces din partea fiului acestuia datorită faptului că munca tatălui său fusese folosită fără permisiune. Originea catolică nu a avut nicio influență asupra vieții amoroase a artistei. Aceasta a avut mai multe relații amoroase de scurtă durată, căsătorindu-se de două ori. Are patru copii, dintre care doi născuți în afara căsătoriei și doi adoptați din Malawi. La sfârșitul anilor '70, începutul anilor '80, Madonna a
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]