5,016 matches
-
am să las și lumea toată, Pentru a fi uitată. ÎNCĂ PUȚIN Încă puțin, voi obosi să tot aștept printre corăbiile amăgite ale timpurilor. Se lasă seara, se ivește dimineața, plecăm de-acasă triști, îmi spui: ”încă puțin, iubito!”, În amurgul însângerat, s-au tot lăsat atâtea căderi. Aștept, aștept, aștept până la deschiderea pragului destinului. Nu există deținuți ai sorții, aici toți sunt drepți, cu inimile pure, fără sentimente deșarte, fără dureri. Nu suntem prizonieri ai timpului! Liberi suntem, ne-am
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
mereu prezenți, cu straja inimi-i păzesc. Stau toți acolo-n cămăruța din inimioara mea cu dor și când vreau sa ii simt aproape, ajung la ei cu gandu-n zbor. Chiar dacă este zi sau noapte de-i dimineață sau amurg când vine dorul, nu ma-ntreaba, izvor de lacrimi grele, curg. Le las să curgă, să se ducă ocean sau mare să se facă căci ei, îmi vor ramane-aici, la mine-n suflet dragi...chiar dacă. Referință Bibliografica: Chiar dacă / Anișoara
CHIAR DACA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377650_a_378979]
-
Acasa > Poezie > Credinta > S-A AȘTERNUT TĂCEREA Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului S-a așternut tăcerea Autor: Claudia Bota Căderile apelor din oglinda sufletului încercat Despart amurgul însângerat pe cerul nepătat, Trădat în noaptea care de Mine te-a îndepărtat, Rămas statornic peste lume, Tu nu te-ai lepădat. Iar când s-a așternut tăcerea sufletul mi-ai luminat, Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul
S-A AȘTERNUT TĂCEREA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377684_a_379013]
-
AM RĂMAS, de Claudia Bota , publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. Am rămas Autor: Claudia Bota Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Citește mai mult Am rămasAutor: Claudia BotaAm rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor,Am rămas un cântec în albastrul serii,Topit de amurgul trist al tăcerii.Am rămas cu gândul la lumina celestă,Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită.Am rămas uitând că visul s-a închis,Eu care-n iarnă inima mi-am deschis.Am rămas la poarta vieții țintuit de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377689_a_379018]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI... Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului - Pătat cu stele-i cerul meu senin ! Bătrâna lună își urmează cursul. - Eu doar iubirii tale mă închin ! Și numai
AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378410_a_379739]
-
ai explicat că nu e prima oară. Că mi-ai găsit iubirea-n zi de post, Ce l-am ținut prea mult și fără voie. - E bine că de-acuma am un rost ! Când de iubirea ta eu am nevoie. - Amurgul serii spală ochii tăi ! Buzele tale murmură dorință. - Acolo sus, unde se luptă zei ! Acolo să arăt recunoștință. Brăila, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Amurgul serii spală ochii tăi... / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII
AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378410_a_379739]
-
voie. - E bine că de-acuma am un rost ! Când de iubirea ta eu am nevoie. - Amurgul serii spală ochii tăi ! Buzele tale murmură dorință. - Acolo sus, unde se luptă zei ! Acolo să arăt recunoștință. Brăila, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Amurgul serii spală ochii tăi... / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378410_a_379739]
-
din focurile existențiale ale lumii. Aspiră la absolut însetat de seninătate, iar privirea sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputințele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
când stai în rugăciune./ Trec norii precum magii și gleznele-ți sărută,/ Uimite constelații te vor etern a lor.../ Ningea apocaliptic din mine-un fel de iarnă,/ Și ne-am pierdut ca pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri, pe-a vieții drumuri strâmte,/ Și ți-am văzut doar umbra alunecând spre schituri,/ Și-am mai văzut un înger, cu aripile frânte.” (Contemplare) Referință Bibliografică: Ilarion Boca și lumina din
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
de la spital spre casă, pe jos. Simțea nevoia să se plimbe puțin, să-și limpezească gândurile, să se debaraseze de emoții și grijă. Era o seară liniștită care părea că nu lasă soarele să apună, la orizont instalându-se un amurg ce înroșea zarea cu nuanțe de purpuriu și auriu, un spectru de culori ce provoca la contemplare. Era un miraj. Oamenii se opreau să admire spectacolul celest, iar cei ce aveau aparat de fotografiat imortalizau momentul. Emanuela se așezase pe
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
au putere sfintele cuvinte ca să exprime bucuria mea, când văd că ai rămas aceeași stea ce strălucește pe-al meu cer fierbinte. Înveșmântat în alba ta lumină cuceresc zări cu al iubirii murg, fără să-mi pese că al meu amurg îmi caută din când în cînd pricină. Cu tine-alături merg drept înainte, sufletu-mi știe,zi de zi, ce vrea, iar inima care te poartă-n ea la împlinire doar mai ia aminte. De când te știu nu te-am simțit
ÎNGEMĂNARE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378448_a_379777]
-
în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plaja rumenă -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De sălcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. În zbor obraznic, apăsat, Tot legănându- se, planat
POEME PE NISIP de DANIA BADEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378462_a_379791]
-
de atașatul cultural permanent pe lângă limba română, Baki Ymeri), pare a aparține unui ultim romantic. Poemele acestea sunt de fapt niște crochiuri, schițate cu finețe (multe dublate de caligrafii grafice), în care personagiul principal, invocat cu o luciditate dureroasă, este amurgul. Croielii moderne, retușând o vestimentație lirică aparținând cândva clasicului (pe care grăbiții ar considera-o vetustă, în condițiile prezente ale destructurării limbajului metaforic), i se adaugă o sinceritate feminină abruptă, oscilând între „M-ai risipit printre ispite“ („Pentru că“) și „În
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
i se adaugă o sinceritate feminină abruptă, oscilând între „M-ai risipit printre ispite“ („Pentru că“) și „În focul iubirii se-aprind ochii mei,/ Necuprinsă-i amărăciunea,/ Tu nu vrei să mă vrei...“ („E toamnă“). În decorul autumnal al risipirii și amurgului, poetesa încearcă a reconstitui iubirile trecute, acum când nimeni nu-i mai deschide poarta, fie și curios a-i ști „noua anatomie a firii“ și vorbitul lumii „în dodii“ („Privește-mă!“). Recompunerea acestuit jucat lego îi va reuși formal, dar
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
și curios a-i ști „noua anatomie a firii“ și vorbitul lumii „în dodii“ („Privește-mă!“). Recompunerea acestuit jucat lego îi va reuși formal, dar constată cu stupefacție că între jumătăți de dragoste și cer se întinde, descurajant, pustiul întreg. Amurgul „coboară din ram în ram“ („Lumi palide“) și ea se teme nu de întuneric, ci de lumina din zorii zilei următoare, trecerea peste vid, odată cu anii, încheind-o prin sacrificiul de sine: „În flori carnivore/ am să mă închid“. Ce
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
în greșeală, ci în implacabilitatea tentației imposibil de ocolit: „Raza am zărit-o/ De pe când tăvăleam iarba/ Din Rai// Eu sunt copilul cel rău/ Chiar și-n tăcere,/ Când urc o treaptă-n rugăciune,/ Ispita mă linge, păcatul mă cere...“ Amurgul se pliază și pe sufletul mamei („Optimismul mamei“), care refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
Ispita mă linge, păcatul mă cere...“ Amurgul se pliază și pe sufletul mamei („Optimismul mamei“), care refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de o aleasă profunzime, nu întâmplător, picturală. Priviți din simeza panoramată a Timpului indiferent „Năluciri, umbre/ la ferestrele sufletului“! Oricâte angoase ne-ar oferi trecerea vremii, amurgul iubirilor intense, suita zădărniciilor absolute, să urmăm sfatul poetesei Cristiana
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de o aleasă profunzime, nu întâmplător, picturală. Priviți din simeza panoramată a Timpului indiferent „Năluciri, umbre/ la ferestrele sufletului“! Oricâte angoase ne-ar oferi trecerea vremii, amurgul iubirilor intense, suita zădărniciilor absolute, să urmăm sfatul poetesei Cristiana Maria Purdescu și să lăsăm cuvintele „Să umble limpezi/ și fragede/ Pe cărările de mătase/ Ale lumii“. Vom descoperi, „Adâncind misterul“, că existența noastră e primordial o rătăcire, pe care
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
se manifestă și într-un ciclu de poezii dedicate naturii (capitolul „Cuvinte”), în care „fragilitatea” autorului transpare și ne duce cu gândul la tainice sentimente din toate perioadele vieții sale: „Toamna roditoare/ mi-a lăsat răcoare/ presimțind în aer cum/ amurgul pustiu și rece/ grabnic se rotește/ - nu domol ca vara -/ ci grăbit cu picuri/ reci/ și cu zvonul iernii -/ vânt zorit le cerne/ nici nu știi când/ cu steluțe reci căzând/ frunzele/ se rotesc în aer/ cad cuminți în straturi
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
pe un câmp de flori. Mi-e cerul un dușman de moarte, Iar marea, leagănul divin. Aud, prin istovite șoapte, Și râsul ei acvamarin. De când iubirea mă amână, Pierdută-ntr-un decor târziu, Dansez, cu clipele de mână, Sub un amurg cărămiziu. Înmănunchez, și nopți, și vise - Sublim tablou înfiorat, Bătând la porți veșnic închise De timpul deteriorat. Aștept un semn din răsăritul Ce până-acum mi-a fost vrăjmaș, Să-mi scot din inimă cuțitul Unui destin hain și laș
ULTIMUL KAMIKAZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378520_a_379849]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET DORULUI RĂTĂCIT Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cât dor rătăcește-n pribegie, Petale de gând pe lacrimi se scurg, Iar soarele ascunde în amurg, Iubirea-n umbre de nostalgie. În sufletul ce arde ca pe rug, Că de trădare nu vrea să știe, Dorință cu-a iubirii sclavie, Pe-aripi de vis în geana nopții duc. Dar mă trezește soarele în zori, Cu priviri
SONET DORULUI RĂTĂCIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378528_a_379857]
-
ca un pătrar. Crinule cărunt, ca niciodată, vestejind în înfloriri de fulgi, măgulit, în tronul de poeme, stai, în iarna carismatică, s-o guști. În trecere eternă printr-un scrin, stai, ca un arhaic amfibrah răpus- Vino, crinule, într-un amurg pustiu, să-mplinești o zi, ce n-a apus. Lilia Manole Referință Bibliografică: POEMELE IERNII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]