1,733,188 matches
-
nesiguri pe ei, întervin la despărțire urări de genul: o zi bună, o după-amiază plăcută, un week-end plăcut. Funcția salutului încetează de a mai fi de ordin conativ, nu mai este un declic care deschide și închide ceea ce numeam în anii î70 . Acum omul se ocupă de ziua ta, de după-amiaza ta, de week-end-ul tău, prin urmare încearcă să ți le influențeze favorabil. învățătoarea mea, doamna Popa, ar fi răcnit: cum îți permiți să te referi la week-end-ul meu, poate că
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
mai puțin documente etnologice și mai mult "istorioare" în care țăranii, tradiționali sau nu, sînt puși să vorbească, să se manifeste, în timp ce etnologul e silit să bea țuică din tuburi transparente de medicamente, pentru că așa circula o modă în Dobrogea anilor '80. Și, atenție, flacoanele nu se spălau după folosire, iar politețea cerea să nu te plîngi. Alte texte reproduc scrisori "scrise cîndva", altele sînt scurte și inimoase confesiuni despre rude și strămoși. Acestea din urmă se dilată în partea răsturnată
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Femeia fie ea regina... Trecută de cei doi cinci, adică atât cel care-i marca jumătatea de veac la vârsta, cât și cel care-i mai adaugă pe deasupra alți ani, plină de spirit gazdă a celui mai monden salon parizian, conștientă atât de autoritatea cât și de atracția pe care-o exercita asupra lumii ideilor și artelor din cel de al doilea imperiu, era la fel de conștiență și de varsta să
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise. Unii spuneau că erau frați de lapte, mama ei fiind doica celui care ajunsese Împărat. Alții se Îndoiau de aceasta, diferența dintre ei fiind de vreun an și ceva. Un singur lucru era clar: Actualul Împărat, fusese consemnat că nas când familia lui Louis Bonaparte, regele Olandei, hotărâse să o boteze pe fiica servitorilor lor. Așa că, pus În copilărie să-i fie nas, când mama sa Ii
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
politicii dumitale de om dedicat țării ! Brătianu răspunse politicos, foarte echilibrat În mișcările lui sigure și În aerul de om care știe ce vrea, Încercându-si Împotrivirea doar pe departe: - Cu tot respectul, Doamna, vă informez că noi, de zece ani am propus prinț străin, tocmai ca să nu-l Încuscrească vreo familie de-a noastră și să poată rămâne obiectiv, ca domnitor al tuturor românilor, fără preferințe pentru unii sau pentru alții. - Frumos, foarte frumos că realism politic! - nu-și ascunse
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
ce face un cetățean, ci în ceea ce i se poate pune în cârcă. E suficient ca "specialiștii" puterii să-ți planteze un document pe care tot ei să-l găsească la percheziție pentru a te alege cu șapte până la cincisprezece ani la mititica. încearcă să dovedești că nu ți-ai "procurat" documentul, ci că el ți-a fost "procurat"! Cu atât mai mult cu cât, în circumstanțele actuale, dictatorii de la putere pot să-și declare secrete și recipisele cămășilor de la spălătorie
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
Nu știu dacă putem conta la nesfârșit pe tulburele context universal, la adăpostul căruia o clasă de politicieni iresponsabili își fac de cap. E adevărat, Occidentul pare dispus acum să înghită și mâncăruri care în urmă cu o jumătate de an îi stăteau în gât. Dar același Occident va fi foarte atent să nu facă indigestie. Dacă duhoarea putreziciunii va deveni insuportabilă, cât îi vedem de cooperanți, nu vor ezita să ne scuipe alături de Voronim, Smirnov și alți democrați pur-sânge vorbitori
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea încurajatoare și în opera lui nu pot fi găsite, nici măcar într-o măsură mică, formule de existență tentante sau parfumuri narcotizante. II.Prospecțiune și mefiență Patruzeci de ani fără unul, adică perioada 1925-1964, sunt cuprinși în expoziția din sala Kretzulescu. Pe o asemenea desfășurare în timp, chiar dacă ar fi expuse numai foile pe care s-au încercat vîrfurile creioanelor, și tot am avea un material plastic, psihologic și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
ontice nu tocmai încurajatoare, demontarea unicității și a exemplarității în schimbul apropierii de o fluiditate simbolică și morală greu de suportat, iată o posibilă explicație pentru ținerea instinctivă a lui Victor Brauner la o distanță securizantă. Dar după aproape șaptezeci de ani, inevitabilul s-a produs. Brauner ne plimbă acum prin fața ochilor doar un ciob din uriașa sa oglindă. Poate percepem cum se cuvine măcar acest mesaj plin de întrebări și de avertismente, dacă pe acela salvator și confortabil al lui Brâncuși
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare ("unanimitatea" cu care ar fi susținuți dictatorii, "veșnicia" ori măcar durata existenței acestora: Hitler susținea în Mein Kampf că dă o soluție pentru 5000 de ani). Pe înțelesul tuturor sunt puse față în față atitudinile politice față de proprietate, precizându-se că "eu vreau asta!" nu este politică, dar "eu am dreptul să vreau asta" este politică. Unele popoare nu cuprind încă în vocabular verbul "a avea
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
temeiul unei porniri instinctive, peninsulare (azi o astfel de psihologie e întrupată cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
contemporani sau succesori ai Divinului, de la Camil Petrescu, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica la mai sus pomeniții Alexandru Paleologu și Alexandru George... Dar ajunși aici, n-am putea ocoli faza decepționantă, colaboraționistă, a activității lui G. Călinescu, de după 1944, an în care n-a întîrziat a-și certifica atașamentul la propaganda comunistă și la regimul de ocupație ce-i constituia suportul. În ce măsură a funcționat, dacă a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de a ne vindeca de placiditatea intelectului. Cultura actuală sovietică poate fi mai potrivită condițiilor noastre decît aceea occidentală". Sau: " Am plăcerea să analizez opera veneratului nostru coleg A. Toma, cu prilejul ajungerii dumisale la frumoasa vîrstă de 75 de ani. Spre deosebire de Petrarca bătrîn, primul "uomo finito" al mileniului, care se socotea "zdrobit de ani și ostenit de drum", dumneata, la o vîrstă înaintată, te-ai simțit deodată tînăr și ai început să te pui în slujba Partidului, să denunți șomajul
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
condițiilor noastre decît aceea occidentală". Sau: " Am plăcerea să analizez opera veneratului nostru coleg A. Toma, cu prilejul ajungerii dumisale la frumoasa vîrstă de 75 de ani. Spre deosebire de Petrarca bătrîn, primul "uomo finito" al mileniului, care se socotea "zdrobit de ani și ostenit de drum", dumneata, la o vîrstă înaintată, te-ai simțit deodată tînăr și ai început să te pui în slujba Partidului, să denunți șomajul din societatea capitalistă, să dai un exemplu de vitalitate și de combativitate (...). Cititor al
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Constantin Țoiu Domnul Garabet, chiriașul nostru, cafegiu, era un om de cincizeci de ani, foarte înalt, foarte gras, cântărind peste o sută douăzeci de chile; știam, că se cântărea des verificând sacii cu boabe verzi de cafea. Dacă împlinisem opt ani și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Constantin Țoiu Domnul Garabet, chiriașul nostru, cafegiu, era un om de cincizeci de ani, foarte înalt, foarte gras, cântărind peste o sută douăzeci de chile; știam, că se cântărea des verificând sacii cu boabe verzi de cafea. Dacă împlinisem opt ani și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica și armenește, limba natală. Pe chepengul dublu al pivniței de sub șopronul de-afară, cu ușile de tinichea ruptă, de care mereu îmi agățam și-mi sfâșiau pantalonașii
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
de tinichea ruptă, de care mereu îmi agățam și-mi sfâșiau pantalonașii, ședeam ceasuri întregi, la umbră, vara, și "discutam". Ce poate să discute un ins de o juma' de secul cu un puști care n-a împlinit nici zece ani, mă mir și azi... Dar vorbeam unul cu altul. Cu întrebări și răspunsuri. Ca doi oameni mari. De la nea Garabet, cum îi spuneam câteodată, rar, cu teamă parcă să nu-l jignesc, întrucât nu semăna deloc cu ceilalți târgoveți,... de la
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Nu auzisem, încă, de Romeo și Julieta, fiind prea mic. Dar aveam înaintea mea perechea ideală, cea dintâi văzută în copilărie: Pe Mița și pe Garabet. Astfel încât, dacă, pe lângă cei opt, aș mai fi vorbit cu domnul Garabet încă zece ani și mai bine și nu m-aș fi dus la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
o dată, i-am șterpelit vreo câteva napolitane și-o curmală al cărei gust îl simțisem întâia oară... Necunoscuții care intrau în prăvălie își închipuiau că sunt de-al familiei, vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la școală?... Știi tabla înmulțirii?... Cât fac trei ori patru?... Mă uitam la ei, speriat de interogatoriul lor strâns și, ca să scap, spuneam, scurt, cu accent armenesc: nu știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
și fundul coșciugului, căzuse, se prăvălise direct în neant. La capătul copilăriei mele cele dintâi, Garabet stă și vorbește ori mă ascultă cu burta revărsată, veșnic asudat. El, care iubi o femeie pierdută. El, care prezise unui băiețel de opt ani un lucru de neînțeles. " A murit nen-tu, Gabaret" mi se văita din când în când Mița - nu mai ai cu cin'-să stai de vorbă, s-a prăpădit săracu..." O ascultam încremenit. Copiii nu mor niciodată. Nu știu...
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
spațiul și îl distorsionează) sau prin modificarea duratei zilei (care nu mai e vechea zi-lumină, ci un continuum temporal). "Apocalipsa după Virilio" este mai curînd un scenariu posibil și o denunțare a lumii electronice care alungă prezența, o simptomatologie a anilor '80 (cartea a fost scrisă în 1983) cu depopularea metropolelor sau hiper-concentrări urbane, endo-colonialism (Apartheid-ul Africii de Sud), războiul nuclear mereu iminent spre finele războiului rece, primele discuții despre Statul Unitar, terorism, ș.a.m.d. Paul Virilio - Spațiul critic, prefață de
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
românească, și asta pentru că la întrebarea "statul se poate el însuși defini, pe plan ideologic, fără să se refere la ortodoxie și la etnicitatea românească?" răspunsul e încă negativ. Mai mult chiar, explicația dată de Gillet în urmă cu șapte ani rămîne totuși valabilă: "Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat, din cauza ponderii sociale a Bisericii Ortodoxe, a presiunii pe care o exercită în politică și a voinței pe care o manifestă de a se integra în procesul de democratizare
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
despre inițierea unei noi colecții, deși nu se știe niciodată), avînd în vedere personalitatea autorului: născut în 1920, Pavel Câmpeanu a făcut parte din UTC pe cînd Partidul Comunist era în ilegalitate și a fost închis pe motive politice în anii '40 în penitenciarul special Caransebeș, odată cu viitorii conducători ai României: Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Bodnăraș și însuși Ceaușescu. Cariera politică a lui Câmpeanu a luat sfîrșit în anii '50 și, prin articolele și cărțile publicate în Occident (a se remarca Sociology
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Partidul Comunist era în ilegalitate și a fost închis pe motive politice în anii '40 în penitenciarul special Caransebeș, odată cu viitorii conducători ai României: Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Bodnăraș și însuși Ceaușescu. Cariera politică a lui Câmpeanu a luat sfîrșit în anii '50 și, prin articolele și cărțile publicate în Occident (a se remarca Sociology of the Stalinist Social Order), a devenit un critic dur al sistemului. Cu o formație de sociolog, în care calitate a fost profesor universitar, a lucrat în
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
formație de sociolog, în care calitate a fost profesor universitar, a lucrat în Televiziunea Română, la Centrul Independent de Studii Sociale și ca director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Pavel Câmpeanu reușește să îmbine în Ceaușescu: anii numărătorii inverse propriile amintiri și experiențe cu atitudinea de cercetător în domeniu, ceea ce face din această carte ceva mai mult decît un volum de memorii (apărute de altfel în număr mare în ultimii ani). Există însă o problemă în alcătuirea
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]