5,110 matches
-
cu conștiință și cu un consum ridicat, conform normelor europene. După baremuri. Exact. Barem un pahar de fiecare...Apoi ștampilele. Pe ele să nu mai scrie “votat” ci, mult mai simplu, “da” sau “nu”. Și să semneze. Dar votul e anonim! Bine. Atunci...să pună degetul. Și când trebuie să pună votantul ștampila cu “da” și când pe aia cu “nu”? Când i se spune. Vom chema un trompetist profesionist. Când acesta va da un semnal - se va pune ștampila cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
2006. Și cu anonima cum rămâne? Ce facem cu ea? Io zic s-o luați dumneavoastră ca să nu vă plictisiți singurel. Pot s-o aduc? Ce s-aduci?!? Anonima. Că-și zice Prescură da’ n-are fărmitură de acte. E anonimă rău! Mozorel, lasă prostiile și hai să cercetăm ce avem de cercetat...Ai înțeles? Am înțeles că doamna dumneavoastră e la turci, și dacă tot sunteți singurel...V-aduc anonima? Aduci pe măsa. Dumneata nu înțelegi că trebuie să aflăm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
citată la bibliografie. Și Ernst Günter spunea că după părerea lui zahărul provoacă pe plan mondial mai multe ravagii și efecte nocive decât alcoolul. Greu de crezut dar probabil că așa este. Și în vreme ce există o faimoasă asociație AA Alcoolicii Anonimi, nu cred (nu am auzit cel puțin) să existe și vreuna, internațională, care să ne ajute să nu mai consumăm zahăr. Căci parcă tot Gunter spunea că ar opri producția și exportul de zahăr rafinat la fel ca și cel
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînși, În vreme ce luna se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În astfel de clipe să ascut lama briciului de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Însoțește de-a lungul acestei prăbușiri de aripă, de-a lungul acestei surpări de cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
drept baciul unei Întregi rezervații de draci baudelaire- ieni, Marian Constandache scrie, totuși, această carte bătătoare la ochi și plină de ea Însăși În care, În vreme ce mecanica entuziastă a metaforei intră sinfonic În consonanță cu zveltele vițe livrești, cele duhuri anonime se repliază maiestuos ca Într-o lampă a lui Aladin. Un carnaval În infern (scene din viața și moartea poetului necunoscut) este, fără doar și poate, În opinia noastră, unul dintre cele mai frumoase și mai interesante poeme publicate În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
liniștită, fără zguduiri, ca o apă molcomă de șes.. Nici o în-tîmplare deosebită n-a intervenit ca să-i modifice cursul. Aș zice că tot ceea ce am trăit eu, în linii mari, au trăit și ceilalți colegi ai mei. Așadar, o Viață anonimă, ca aceea a regnului vegetal sau animal. Abia mai târziu am început să mă diferențiez de ceilalți, să merg pe propria-mi matcă, în sfârșit, să posed elemente pentru o biografie. Firea mea avea o mulțime de ciudățenii, pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
obligatoriu în producție“), aveam să văd câteva cazuri dureros de exemplare pentru ce va să zică obsesia străinătății, magia plecării, psihoza alienantă a ieșirii din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei facultăți, ajunși literalmente nevropați din pricina „neieșirii vizei“, a vreunei anonime ucigașe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se va face o deplină și sinceră retractare a acelor șiruri injurioase. D. Păucescu a fost însărcinat să stilizeze această retractare. Nu am știut absolut nimic de existența acestui articol, care n-a fost comunicat nimănui și trimis în modul anonim în care acest individ continuă a-și trimite // insanitățile la "Timpul". Al d-voastre supus M. Eminescu 187 [ALEXANDRU CHIBICI REVNEANU] [iunie 1883] Chibici. Du-te, du-te, du-te cu Simtion unde te cheamă. M. Eminescu 188 [ALEXANDRU CHIBICI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Christodorescu prin scrisorile injurioase ce ni le trimite de la... Craiova? Să mergem la Craiova să-i cerem satisfacție. Curioasă idee! Orice om din uniunea poștală universală și din sfera poștei române ne poate trimite, nu nouă, dar oricui o scrisoare anonimă sau iscălită de un nume atât de puțin cunoscut încît să echivaleze cu anonimul și noi să avem de gând a îmbla cu pistoalele-n brâu după, el peste mări și țări pentru a-i cere satisfacție? [... ], zice neamțul. Am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
făcut că evreii pământeni să se bucure de libertatea profesională. În paralel cu activitatea desfășurată de meșteșugari, evreii au pus bazele primei societăți industriale pe acțiuni din oraș. În primii ani ai secolului al XX-lea ei au fondat societatea anonimă pe acțiuni “Dunărea” căreia îi aparțineau o fabrică de cherestea și o moară comercială sistematică (1910). Evreii oltenițeni au participat nu doar la formarea capitalului social ci și la administrarea acesteia. Unul dintre aceștia era Isac M.Brinder. Pe 24
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia și în pai ca trestia, cum spune feciorul anonim din urătura clasică a folclorului românesc pe care Virgil Gheorghiu l-a asimilat de prunc de la părinții săi. Și autorul remarcă: ‘’Drama lui Constantin Beccin e drama tuturor românilor Basarabiei’’. Savel Gheorghiță revine în rama ferestrei cu ediția românească, prefațată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât o țară, banul care îi guvernează pe toți, excesul de muncă ( Fericirea a plecat în cer), lăcomia umană, ’’omul străzii’’, destine frânte, drame familiale anonime. Pentru Constantin Slavic scrisul a devenit un drog ce, l-a subjugat pe autorul nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lizez, nu vreau să trec anonim prin viață...“ „Și te-ai găsit? Pe tine însuți, adică?“ l-am întrebat cu naivitate. „Nu cred, încă nu...“ Bietul meu văr! Nu știa pe-atunci că avea să devină pentru toată viața un anonim inginer într-un orășel de provincie. În acea noapte, însă, el mi-a des chis, fără să știe, o zonă la care, con topit cum eram cu lucrurile și fețele înconjurătoare, nu meditasem încă. Aveau să mai treacă doi ani
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Este esența acelor zile de nisip și de sare, de statui de bronz lungite pe plajă ca pe un capac nesfârșit de sar cofag etrusc, de efectele de lentilă, violete și iri zate, ale soarelui triumfător. E promis cuitatea totală, anonimă și insuportabil de dulce, marea sărată și umedă și senzuală din care toți am ieșit. Până anul acesta, însă, n-am cunoscut cu adevărat nici marea și nici femeia. Se arăta pe la ora zece și-n scurt timp am învățat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cristal. -Te iubesc, Codin! Te iubesc!... M-am apropiat.Stătea cu fața în mâini ca și cum mi-ar fi comunicat o veste tristă. -Fără tine nu pot exista, îmi zise. Totul părea suspendat în așteptare: copacii, cerul, oamenii grăbiți, anonimi. -Trebuie s-o iubească și pe ea cineva, mi- am zis: -De ce nu? Dar de ce neapărat eu? De ce, de ce întotdeauna numai eu? Altminteri nu mă va ierta, nu va privi niciodată în viitor, va rămâne pururi în acest prezent
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o lampă cu acetilenă ca să-l scoată afară. Ar fi zăcut acolo toată noaptea, lipit de parbriz ca într-un sicriu, degerând și sângerând până ar fi murit, chiar lângă drumul de țară, dacă n-ar fi fost un telefon anonim dat de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din groapa pentru stâlp. Știi tu ceva? Aș... vrea eu să știu. Acum, Mark. Mark! Termină. Ascultă-mă. Dacă cine-o fi scris biletul ăsta n-a luat legătura cu tine până acum, asta e pentru că vrea să rămână... necunoscut. Anonim. Nu vrea să fie erou sau să-și asume meritul. Nu vrea să știi cine e. Vrea pur și simplu să-ți continui viața. El ridică unealta de săpat groapa pentru stâlp și intră cu ea în pământul ars. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De ce să te mai obosești să-l lași acolo? Voia să te simți protejat. Branșat. Branșat? Branșat la ce? Dă cu lopata de pământ și-i mai arde și un șut, cu brațele zvârcolindu-se ca niște șerpi. Domnul înger anonim și invizibil? Ăsta ar trebui să mă facă să mă simt în siguranță? Branșat? De ce simți nevoia să...? Aproape că o pocnește. Cine a scris biletul ăla mi-a salvat viața. Dacă l-aș găsi, poate că aș afla ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar sperietura îl îngheță, trezindu-l aproape suficient cât să identifice mecanismul: devenise conștient înainte de trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri puși la păstrare în sertare închiriate cu noaptea. Nici când își aminti unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din oraș, mergând pe drumuri întunecoase de țară în tăcere, cu Barbara îndrumându-l doar prin gesturi. Când vorbi din nou, avea un ton obișnuit. —Ăsta-i drumul. Ăsta-i locul lui Mark. Îl cercetă, dar nu văzu nimic. Total anonim. Puteau fi oriunde, între Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin bezna toamnei, cu farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar veni vreo cinci sute de dolari. Cum economia e iar în rahat și toată țara e în șomaj, sigur o să vină cineva ca să-i ceară. I-ar plăcea să stea și să aștepte ca telefonul să sune cu ponturi anonime, dar sunt prea multe de făcut. Copia Karin trece pe la el, foc și pară pentru că auzise de emisiune, dar îi scăpase. Când ai făcut asta? De ce nu mi-ai spus? E un număr bun; aproape că o crede că habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nebraska. Puțină odihnă și refacere. O poveste de neratat, care să mulțumească pe toată lumea, o poveste de care până și eu eram în stare. — Cocorii, spune Weber. Era singura poveste de aici. Eterna întoarcere. Pe o bucată de drum plat, anonim, la aproape cinci kilometri de oraș, ea se întoarce să se uite la el. Fața ei o cercetează pe a lui, târguindu-se. —Ei voiau Disney. Eu am vrut să fac ceva mai mare. Așa că am făcut ceva săpături. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rece și odioasă, o cunoaște. Fața ei arde și lovește volanul cu palmele, cu ochii în toate direcțiile, scurgându-se în afară. Cu o zvâcnire a capului, o s-o silească să întoarcă, nu spre bungalow-ul ei, nici spre o cameră anonimă de hotel. Înapoi, unde a început povestea. Când în sfârșit vorbește, vocea nu-i a lui. Nu știu ce-ai fi putut simți vreodată... ce-aș fi putut fi eu pentru tine. Dar știu ce simți pentru băiat. La penultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în paralel și sunt unificate de prezența unei singure conștiințe care se autodefinește în raport cu lumea înconjurătoare și care narează la persoana întâi evenimentele. Romanul începe și se sfârșește cu exprimarea incertitudinii: " La sfârșit, în ciuda așa-ziselor certitudini întărite de scrisoarea anonimă, eroul se îndoiește: În plus intervine indiferența și istovirea interioară. Eroul a trecut prin experiența războiului; viața nu trebuie risipită în frământări mărunte: În primul plan, ca și la Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]