8,708 matches
-
8-9, Tipografia Neamul Românesc, București, 1910. Iorga, Nicolae, "Drepturi naționale și politice ale românilor în Dobrogea", în Analele Dobrogei, an IV, Constanța, 1923. Lascarov-Moldovanu, M., "Prin Dobrogea", în Analele Dobrogei, an IX, vol. II, Cernăuți, 1928. Kogălniceanu, Mihail, " Iarăși cu privire la antichitățile dobrogene", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție îngrijită de Alexandru Zub, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976. Kogălniceanu, Mihail, "Despre antichitățile din Dobrogea", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție îngrijită de Alexandru Zub, Editura Academiei Republicii Socialiste
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Lascarov-Moldovanu, M., "Prin Dobrogea", în Analele Dobrogei, an IX, vol. II, Cernăuți, 1928. Kogălniceanu, Mihail, " Iarăși cu privire la antichitățile dobrogene", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție îngrijită de Alexandru Zub, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976. Kogălniceanu, Mihail, "Despre antichitățile din Dobrogea", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție îngrijită de Alexandru Zub, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976 Kogălniceanu, Mihail, "Descurs la proiectul de lege privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Constanța-Cernavodă. 1882", în Opere, vol
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1538 Ibidem. 1539 Augustin Z. N. Pop, Pe urmele lui Mihail Kogălniceanu, Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 261. 1540 Dumitru Vâtcu, loc. cit., p. 206. 1541 Ibidem. 1542 Ibidem. 1543 Ibidem, p. 207. 1544 Ibidem. 1545 Mihail Kogălniceanu, " Iarăși cu privire la antichitățile dobrogene", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție Alexandru Zub, Editura Academiei, București, 1976, pp. 587-588. 1546 Dumitru Vâtcu, loc. cit., p. 207. 1547 Mihail Kogălniceanu, "Despre antichitățile din Dobrogea", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, p. 584. 1548 Andreea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ibidem. 1543 Ibidem, p. 207. 1544 Ibidem. 1545 Mihail Kogălniceanu, " Iarăși cu privire la antichitățile dobrogene", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, ediție Alexandru Zub, Editura Academiei, București, 1976, pp. 587-588. 1546 Dumitru Vâtcu, loc. cit., p. 207. 1547 Mihail Kogălniceanu, "Despre antichitățile din Dobrogea", în volumul Opere. II. Scrieri istorice, p. 584. 1548 Andreea Atanasiu, "Dobrogea sub administrație otomană. Constanța și Tulcea studiu de caz", în volumul Dobrogea 1878 2008. Orizonturi deschise de mandatul european, p. 136. 1549 Ibidem. 1550 Ion Mamina
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
I. D. Popovici, Necesitatea măririi și organizării porturilor noastre, Galați, 1924, pp. 6-7. 1654 Valentin Ciorbea, Carmen Atanasiu, Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie (1895-1995), Editura Asociației "Andrei Șaguna", Constanța, 1995, p. 45. 1655 Valentin Ciorbea, Portul Constanța de la antichitate la mileniul III, Editura "Europolis", Constanța, 1994, pp. 86-87. 1656 Valentin Ciorbea, Carmen Atanasiu, op. cit., p. 45. 1657 Ibidem. 1658 Stelian Neagoe, op. cit., p. 63. 1659 N. Negulescu, art. cit., în volumul Dobrogea cincizeci de ani de vieață românească, Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Chen. Numele m-a făcut să tresar. În orașul meu natal, San Francisco, trăise o femeie foarte cunoscută care avea același nume. O femeie mondenă, proprietară a magazinului The Immortals, din Union Square, adevărat punct de reper, unde se vindeau antichități asiatice. Murise În niște circumstanțe ciudate care nu au fost niciodată elucidate. Karen Lundegaard o descrisese pe Bibi Chen foarte exact: „o chinezoaică mărunțică, certăreață, Încăpățânată și extrem de amuzantă, fără voia ei“. N-o știam pe Bibi Chen decât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dantelăria de canale care traversa Lijiangul. Dacă te așezai chiar la margine, puteai să-ți Înmoi degetele de la picioare În cursul liniștit de apă. Mesele și scaunele erau vechi, pline de personalitate la modul acela foarte apreciat de amatorii de antichități americani ai momentului, fără reparații, cu toate zgârieturile și urmele de mucuri de țigară la vedere, cu bucățelele de mâncare datând de-acum un secol pe post de umplutură În crăpături. Când li s-au adus berile, au ținut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o adevărată legendă. Un vânzător Își avertizase clienții să folosească o cantitate mică, pentru că auzise de cazul unei soții ahtiate după dragoste și bărbatul ei nepriceput, care acum erau spitalizați datorită extenuării sexuale. Mai umbla vorba despre un om din Antichitate, care era tatăl a trei perechi de gemeni, făcuți cu frumoasele lui surori. Sau virgina de vârstă mijlocie care era prea țeapănă, din lipsa activității, pentru a se undui după cererile amorului, și care acum era flexibilă ca o contorsionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reuniunilor lor. Și că tot veni vorba despre tobe, Dwight chiar Își procurase o tobă pe care a trebuit să o strecoare atât prin vama birmaneză, cât și prin cea americană. O găsise Într-un magazin din Mandalay care promitea „antichități veritabile și rarități“. Eticheta Îngălbenită o descria drept: „Circa 1890, de pe domeniul falimentar al lordului Phineas Andrew, tobă făcută dintr-o tigvă umană, produce un sunet nemaiîntâlnit“. Proprietarul magazinului credea că este un instrument sfânt adus În Birmania de către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
omogen și neutru nu trebuie nicidecum confundat cu experiența spațiului profan, care se opune experienței spațiului sacru, singura care ne interesează în acest caz. Conceptul de spațiu omogen și istoria acestui concept (cunoscut în gândirea filozofică și științifică încă din Antichitate) reprezintă o altă temă, pe care nu ne propunem s-o abordăm. Subiectul cercetării noastre este experiența spațiului, așa cum este ea trăită de omul religios, de omul care respinge sacralitatea Lumii, asumând doar o existență "profană", purificată de orice presupoziție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arătat-o lui Adam înainte ca el să cadă în păcat" (Apocalipsa lui Baruh, II, IV, 3-7). Bazilica creștină și, mai târziu, catedrala preiau și prelungesc toate aceste sisteme de simboluri. Pe de o parte, biserica este gândită, încă din Antichitatea creștină, ca o copie a Ierusalimului ceresc; pe de altă parte, ea reproduce Paradisul sau lumea cerească. Însă structura cosmologică a edificiului sacru se mai păstrează în conștiința creștinătății, fiind evidentă, de pildă, în biserica bizantină. "Cele patru părți ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceeași realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi și unor alternative imuabile. Nu numai că aceeași cantitate de ființă se păstrează fără ca nimic să se piardă ori să se creeze, ci mai mult, unii gânditori de la sfârșitul Antichității - pitagoricieni, stoici, platonicieni - ajung să admită că în interiorul fiecăruia dintre aceste cicluri de durată, aiones sau aeva, se reproduc aceleași situații care s-au produs în ciclurile anterioare și se vor reproduce și în ciclurile următoare - la nesfârșit. Nici o întîmplare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii, iar Macrob identifică în Soare pe toți zeii lumii greco-orientale, de la Apollo și Jupiter până la Osiris, Horus și Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al împăratului Iulian, precum și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său mental, ceea ce nu este deloc ușor. Pentru lumea modernă, religia ca formă de viață și Weltanschauung se confundă cu creștinismul. În cel mai bun caz, un intelectual occidental ajunge să se familiarizeze, cu oarecare efort, cu viziunea religioasă a Antichității clasice și chiar cu unele mari religii orientale, cum ar fi hinduismul, confucianismul ori budismul. Deși lăudabil, efortul de a-și lărgi orizontul religios nu-l poate duce prea departe; cu Grecia, India sau China, intelectualul occidental nu poate depăși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
secretul și misterul sporesc treptat. La început, este inițierea generală, prin care trece orice fată și orice tânără căsătorită, și care ajunge la instituirea acelor Weiberbünde. Există apoi asociațiile feminine de mistere, ca în Africa sau ca grupurile Menadelor din Antichitate. Se știe că aceste confrerii feminine secrete au dispărut foarte târziu. Moarte și inițiere Simbolismul și ritualul inițiatic care cuprind înghițirea de către un monstru au ocupat un loc important atât în inițieri, cât și în miturile eroice și în mitologiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sale literare sunt marii romancieri din trecut, care povestesc Istoria ca pe piesă corală, împletind într-un mod inteligent fantezia cu realitatea. Trăiește și lucrează la Bergamo, unde predă Dreptul și Economia politică. Istoria îl atrage din totdeauna, în special antichitatea, unde se regăsesc rădăcinile etnice, culturale, politice și religioase ale civilizației europene. Tot istorice sunt, așadar, și romanele pe care le-a publicat înainte, apărute toate la Editura Piemme: Il legato romano, ale cărui drepturi au fost cedate peste hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Alpi în. trad.ă. Decumanus — în planificarea urbanistică romană, stradă orientată pe direcția est-vest, într-o tabără militară sau într-o colonie în. trad.ă. Stil — instrument de metal sau de os, ascuțit la vârf, cu care se scria în antichitate pe tăblițe cerate în. trad.ă. Tramontana — vânt rece și violent care suflă dinspre Alpi spre Mediterana în. trad.ă. Morra — joc foarte popular în lume; în varianta sa cea mai cunoscută, jucătorii îdoi sau mai mulțiă ridică pumnul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să nu fie analiști. 28. Supremația faptului asupra efuziunilor lirice este unul dinsemnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultădintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu n-ai auzit de el, dar dacă te Învârți În alte cercuri, una-două auzi vorbindu-se de Socrate sau de Platon. Noi ne-am lepădat de ei Încă din Antichitate. Filosofia lor ni s-a părut a fi nocivă... În fine, să ne Întoarcem la poveste. Nu știu de ce, dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al Xantipei, ortacii se muiară. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unor zvonuri instigatoare făcute de alarmiști ce agitau spiritele, Înfricoșând mulțimea! „Ascultați la mine, fu de părere un sinistru agitator - balansarea scoarței pământului care a durat numai 17 secunde, a fost o mică glumă pe lângă ce are să urmeze...Însăși „Profeții Antichității”, au stabilit cu precizie acest cutremur de pămând, mai făcând precizarea: să ne rugăm oameni buni, planeta noastră nu va mai apucă anul două mii...!!” În jurul acestui stupid profet de ocazie, care vestea convingător sfârșitul vieții pe acestă planetă, se adunară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ține seamă de sentimente, cerându-și dreptul pentru existență...! Oricât de mare ar fi dragostea noastră, ca fericirea să nu sufere, e nevoie de produs material...! În caz contrar, iubirea poate degenera...! Acest adevăr l-au pronunțat aproape toți filozofii antichității și se poate dovedi și la prezent. Totuși, spune câteva cuvinte...” „Sinceră să fiu, Întodeauna am avut notă proastă la filozofie...! Mai bine zis, te las pe tine să-ți asumi răspunderea...!! Vrei...?” Tony Pavone Îi sărută mâna. „Te rog
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bruch cu degetele lui bătrâne de puști stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur. Și când nu era nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În hăinuțe verzi sau fesuri roșii. Lăutarii cioroi 1 scăzuseră la preț. Se juca În camera lui cu jucăriile, singur. De asemenea trimitea scrisori denunțatoare, insultătoare, muzicienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil romantic britanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră despre Morgan În ziare se refereau la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan. La St. George, duminica, zeul brokerilor putea răsufla cu ușurință oarece vreme În orașul rebel. În gândul lui, domnul Sammler avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
orașe sunt niște târfe. Nu știe toată lumea asta? Babilonul a fost o târfă. Ô La Reine aux fesses cascadantes. Penicilina face ca New Yorkul să arate mai curat. Nu sunt fețe mâncate de sifilis, cu găuri În loc de nas ca În antichitate. — Tata are așa un respect pentru dumneata. Și cum ar trebui să mă folosesc de acest respect? — Toate prejudecățile sexuale cele mai vechi, mai Înrădăcinate și mai oribile sunt mobilizate Împotriva mea. — Numai Dumnezeu știe ce e În mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]