11,250 matches
-
celulară și neoplazia cu o frecvență reproductibilă la animalele de experiență. În anul 1962, Atanasia și colaboratorii au demonstrat că administrarea subcutanată la puii nou născuți de hamster a unui ADN purificat al virusului Polyoma, cuprinzând secvențele transformante, induce sinteza anticorpilor anti-polyoma. Orth și colaboratorii (1964) au injectat ADN de Polyoma la hamsteri și după 30 de zile, dintre cei 35 de pui de hamsteri injectați, 34 prezentau anticorpi antiPolyoma, iar dintre aceștia, 26 au dezvoltat tumori. După injectare, ADN viral
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a unui ADN purificat al virusului Polyoma, cuprinzând secvențele transformante, induce sinteza anticorpilor anti-polyoma. Orth și colaboratorii (1964) au injectat ADN de Polyoma la hamsteri și după 30 de zile, dintre cei 35 de pui de hamsteri injectați, 34 prezentau anticorpi antiPolyoma, iar dintre aceștia, 26 au dezvoltat tumori. După injectare, ADN viral este transcris și tradus în proteine virale specifice. Apariția neoplaziilor se constată numai dacă sunt traduse oncogenele virale. Proteinele codificate de genele transferate sunt prezentate componentelor specifice sistemului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este o „armă genetică” reprezentată de particule de aur tapetate cu ADN, cu care se bombardează tegumentul de șoarece prin tehnica numită „biolistică” sau „pistol genetic”. Animalele inoculate au produs hormon uman de creștere, în cantitate detectabilă, dar totodată și anticorpi specifici. Autorii au denumit acest experiment procedeu de imunizare genetică, descriind capacitatea genelor inoculate de a fi individual imunogene. În anul 1992, la întâlnirea anuală de la Cold Spring Harbor, s-a definit utilizarea tehnologiei de imunizare ADN pentru generarea răspunsului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de importanță veterinară. Țesutul muscular și tegumentul pot să reprezinte sedii ale sintezei antigenelor, servind ca zone de inducere a răspunsului imun in vivo. Uneori, acesta poate fi pe termen lung și realizat în condițiile sintezei unei cantități reduse de anticorpi, de ordinul nanogramelor. Utilizarea lipidelor de transport, a anesteziei locale și a „armei biologice bazată” pe ADN adsorbit la suprafața particulelor de aur coloidal, permite introducerea constructului de expresie în celulele-țintă, asigurând realizarea vaccinării ADN in vivo. Nivelul de ordinul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
utilizarea tehnicii expansiunii in vivo și transferul adoptiv al celulelor T citotoxice cu specificitate tumorală, în prezența sau absența unor citokine recombinante (Rosenberg și colab., 1985-1993), vaccinuri bazate pe antigenul tumoral (Cheever și colab., 1986; Stevenson și colab., 1995) și anticorpi monoclonali anti-tumorali, conjugați cu toxine (Trail și colab., 1993; Vivetta și colab., 1993). Una dintre cele mai recente și inovative strategii în acest domeniu se bazează pe imunizarea genetică. În prezent, este bine stabilit faptul că vaccinarea cu ADN plasmidic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
consecință, s-au utilizat modele murine pentru testarea efectelor vaccinării cu proteine Ig idiotipice și vaccinuri ADN idiotipice. Prima demonstrație încununată de succes a inducerii imunității antitumorale a fost realizată într-un model de plasmacitom murin (Eisen și colab., 1975). Anticorpi anti-idiotipici (anti-Id) au fost sintetizați ca răspuns la vaccinarea șoarecilor cu gammaglobulinele sintetizate de celulele plasmacitomului, oferind protecție față de celulele tumorale transferate. Limfomul murin BCL1 reprezintă un alt model utilizat pentru caracterizarea antigenelor cu specificitate tumorală și dezvoltarea strategiilor imunoterapiei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reprezintă un alt model utilizat pentru caracterizarea antigenelor cu specificitate tumorală și dezvoltarea strategiilor imunoterapiei anticanceroase. În limfoame cu celule B, imunoglobulina de suprafață este marker de suprafață specific tumoral și poate fi ținta unui vaccin ADN inductor al sintezei anticorpilor anti-idiotipici. SV40 (virusul simian 40) induce transformarea celulelor în cultură și formarea tumorilor la șoareci. Imunizarea șoarecilor cu celule transformate cu SV40, sau cu antigenul T mare al lui SV40, Cap. 32. Vaccinarea genetică și terapia genică în tratamentul cancerului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorilor cerebrale prin imunoterapie. Clonele de celule B rezultate din transformarea neoplazică in vivo, exprimă determinanți idiotipici considerați ca antigene asociate tumorilor. În acest context, s-au produs vaccinuri ADN care codifică pentru secvențele regiunii variabile ce pot induce sinteza anticorpilor anti-Id (Hawkins și colab., 1993, 1994). A fost obținut un ADN plasmidic care codifică pentru secvența scFv a Ig de suprafață a limfomului murin BCL1, sub controlul repetiției lungi terminale a virusului sarcomului Rous (RSV LTR). Injectarea intramusculară a plasmidului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au folosit vaccinuri cu un amestec de antigene tumorale. Natura și design-ul vaccinurilor joacă un rol semnificativ în determinarea capacității lor de a induce imunitatea protectoare antitumorală. Proiectarea acestor vaccinuri a urmărit fie să stimuleze răspunsul imun umoral (sinteza anticorpilor), fie un răspuns imun mediat de celule T, ambele fiind potențial implicate în respingerea tumorilor. Vaccinarea genetică apare ca un domeniu nou al medicinii moderne, din care cauză sunt puține încercările clinice de inoculare directă a vaccinurilor ADN în pacienții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
I pot stimula răspunsul imun local prin recrutarea celulelor imune la situsul tumoral. Pentru utilizarea eficientă a vaccinurilor ADN este necesară realizarea unor cercetări complexe, suplimentare, întrucât se cunosc prea puțin mecanismele prin care sistemul imunitar este stimulat să producă anticorpi sau CTL cu specificitate tumorală, după vaccinarea ADN. Tehnicile de terapie genică necesită un eveniment de infecție cu un virus nepatogen, manipulat genetic, pentru a se realiza transducția genei de interes, în organismul afectat de o tară ereditară. Teoretic, astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
A a CMV, iar secvențele terminale sunt provenite din gena hormonului de creștere bovin. Imunizarea cu vaccinuri ADN față de virusul hepatitei B (VHB) a fost studiată pe model animal. Infecția naturală cu VHB induce stimularea imunității umorale și celulare. Prezența anticorpilor serici este suficientă pentru a conferi protecție față de infecție sau reinfecție. HBV are un genom cu patru gene: S, C, P și X. Gena C codifică pentru proteina nucleocapsidei sau proteina regiunii centrale (HBc - « core »), iar gena S codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
construct conține gena pentru întreaga anvelopă, dar exprimă doar regiunile pre S2 + S (proteinele M+S), deoarece acest construct este dirijat de promotorul endogen HBV, situat în cadrul domeniului pre-S1 (pHBV - S2S) (Davis, 1998). După infecția naturală pot fi detectați atât anticorpi anti-HBs, cât și anticorpi anti-HBc. Anticorpii anti-HBs oferă imunitate protectoare și toate vaccinurile utilizate până în prezent au fost proiectate să stimuleze imunitatea umorală. Un nivel de 10 UI/ml de anti-HBs este suficient pentru conferirea protecției. Rolul HBc în conferirea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
întreaga anvelopă, dar exprimă doar regiunile pre S2 + S (proteinele M+S), deoarece acest construct este dirijat de promotorul endogen HBV, situat în cadrul domeniului pre-S1 (pHBV - S2S) (Davis, 1998). După infecția naturală pot fi detectați atât anticorpi anti-HBs, cât și anticorpi anti-HBc. Anticorpii anti-HBs oferă imunitate protectoare și toate vaccinurile utilizate până în prezent au fost proiectate să stimuleze imunitatea umorală. Un nivel de 10 UI/ml de anti-HBs este suficient pentru conferirea protecției. Rolul HBc în conferirea imunității protectoare este mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dar exprimă doar regiunile pre S2 + S (proteinele M+S), deoarece acest construct este dirijat de promotorul endogen HBV, situat în cadrul domeniului pre-S1 (pHBV - S2S) (Davis, 1998). După infecția naturală pot fi detectați atât anticorpi anti-HBs, cât și anticorpi anti-HBc. Anticorpii anti-HBs oferă imunitate protectoare și toate vaccinurile utilizate până în prezent au fost proiectate să stimuleze imunitatea umorală. Un nivel de 10 UI/ml de anti-HBs este suficient pentru conferirea protecției. Rolul HBc în conferirea imunității protectoare este mai puțin clar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
până în prezent au fost proiectate să stimuleze imunitatea umorală. Un nivel de 10 UI/ml de anti-HBs este suficient pentru conferirea protecției. Rolul HBc în conferirea imunității protectoare este mai puțin clar. HBc este foarte imunogen, dar efectul protector al anticorpilor anti-HBc este discutabil, deoarece purtătorii cronici pot avea un titru înalt de anti-HBc, dar nu și anti-HBs. În consecință, nivelul înalt de anti HBc de origine maternă la copii născuți din mame purtătoare cronice nu le conferă protecție față de infecția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proteinelor învelișului HIV-1, în celulele TE 671 transfectate cu un plasmid manipulat genetic, având inserate secvențele tat, rev și gp 160, dintr-un izolat HIV-1. Celulele care au exprimat proteina gp 160 au fost izolate prin legarea lor specifică la anticorpi monoclonali anti-gp 160. Expresia ulterioară a acestei proteine a fost determinată prin analiza Westernblot. Ulterior, s-a raportat exprimarea proteinei specifice virusului HIV-1, utilizând alte constructe genetice și alte izolate HIV-1. Constructele au fost injectate intramuscular la șoareci, utilizând și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la șoareci, utilizând și facilitatorul bupivocaina hidrocloridă care stimulează diviziunea miocitelor, inducând regenerarea musculară intensă, având loc creșterea ratei preluării acidului nucleic și, în cele din urmă, intensificarea răspunsului imun. Vaccinurile genetice au indus expresia proteinei gp 160 și sinteza anticorpilor neutralizanți specifici. Animalele nu sunt însă sensibile la infecția cu HIV-1, astfel că eficiența vaccinului ADN nu poate fi evaluată, dar s-a evidențiat faptul că o asemenea strategie imunologică ar putea fi aplicabilă la om. Studii privind vaccinarea ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
utilizarea antigenelor multiple simultane sau dacă sunt necesare constructe cu diferite specificități antigenice ale învelișului. Vaccinarea ADN a fost evaluată pentru utilitatea sa ca un posibil mijloc imunoterapeutic. Injectarea vaccinului ADN cu gena pentru proteina învelișului a indus creșterea titrului anticorpilor specifici față de gp 120 și gp 41, atât la cimpanzeul deja infectat cu HIV-1, cât și la cel neinfectat. Rezultatele încurajatoare, alături de absența oricărei toxicități, consecutive vaccinării genetice a celei mai apropiate specii de specia umană, justifică, în opinia unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
interval de 10 săptămâni, cu creșterea progresivă a dozei de vaccin ADN codificator al glicoproteinelor de înveliș. Rezultatele preliminare nu au evidențiat efecte adverse la cele trei doze (30, 100 și 300 µg construct) (Mac Gregor și colab., 1996). Titrul anticorpilor față de glicoproteinele de înveliș a fost cel mai înalt la pacienții care au primit doza de 100 µg. Activitatea CTL a crescut, dar încărcătura cu virus a rămas nemodificată. Vaccinul nu a influențat valorile numerice ale populațiilor de limfocite CD4
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cobai, injectându-și un asemenea vaccin reprezentat de virusul prelevat de la persoane vaccinate, infectate cu virus, virus care a fost omorât și apoi reintrodus prin infuzie înceată. Într-un experiment clinic pe doi pacienți din Londra, s-a utilizat un anticorp anti-idiopatic destinat să prevină infecția cu HIV. Într-un alt experiment proiectat de Jonas Salk, s-a administrat persoanelor infectate cu virus, HIV omorât prin iradiere gamma și apoi purificat cu eliminarea proteinelor anvelopei, în ideea de a amplifica reacția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
model pentru studiul vaccinurilor anti-HIV-1, la om (Newmark, 1988). 32.2. ȚINTIREA KINAZELOR ȘI TERAPIA CANCERULUI În anul 2001 au fost efectuate studii clinice remarcabile asupra unor noi medicamente care țintesc forme specifice de cancer (Sawyers, 2002). Astfel, herceptina - un anticorp monoclonal împotriva receptorului Her2/neu al tirozinkinazei a prelungit supraviețuirea unei femei afectată de cancer de sân Her2/neu pozitiv cu metastaze, atunci când a fost combinată cu chimioterapia. Tot astfel, STI-571 este o moleculă mică inhibitoare a Bcr-Abl, c-kit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pozitivă Bcr-Abl și de tumori stromale gastrointestinale c-kit pozitive. Aceste rezultate au determinat comunitatea științifică din domeniul oncologiei să extindă terapia cu inhibitori ai kinazelor și la alte tipuri de cancer. Herceptina® se mai numește akatranstuzumab și este un anticorp monoclonal împotriva receptorului tirozinkinazei Her2/neu. STI-571 (aka CGP57148, Gleevec™ sau imatinibmesylat este o moleculă mică inhibitoare a receptorului tirozinkinazei (Bcr-Abl, c-kit) și a receptorului factorului de creștere derivat din plachete (PDGFR). Utilizarea acestor medicamente a generat obținerea unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
maligne, astfel că țintirea selectivă a kinazelor este în acest moment o realitate farmacologică și mulți compuși cu un asemenea efect au intrat deja în testările clinice de rigoare (tabelul 32.1). O strategie alternativă pentru țintirea tirozinkinazelor este utilizarea anticorpilor monoclonali. Această abordare a fost realizată prin folosirea de anticorpi față de oncogena neu de șobolan (Drebin și colab., 1985). Această strategie se limitează doar la kinazele care traversează membrana plasmatică, deoarece anticorpii nu au acces în interiorul celulei. Dar, un asemenea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
moment o realitate farmacologică și mulți compuși cu un asemenea efect au intrat deja în testările clinice de rigoare (tabelul 32.1). O strategie alternativă pentru țintirea tirozinkinazelor este utilizarea anticorpilor monoclonali. Această abordare a fost realizată prin folosirea de anticorpi față de oncogena neu de șobolan (Drebin și colab., 1985). Această strategie se limitează doar la kinazele care traversează membrana plasmatică, deoarece anticorpii nu au acces în interiorul celulei. Dar, un asemenea dezavantaj legat de medicamentele reprezentate de molecule mici este surmontat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
O strategie alternativă pentru țintirea tirozinkinazelor este utilizarea anticorpilor monoclonali. Această abordare a fost realizată prin folosirea de anticorpi față de oncogena neu de șobolan (Drebin și colab., 1985). Această strategie se limitează doar la kinazele care traversează membrana plasmatică, deoarece anticorpii nu au acces în interiorul celulei. Dar, un asemenea dezavantaj legat de medicamentele reprezentate de molecule mici este surmontat de faptul că domeniile extracelulare ale receptorilor tirozinkinazelor sunt structuri unice, oferind posibilitatea de a dezvolta reactivi de mare specificitate pentru care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]