2,449 matches
-
experimentală, de fapt, viziunea experimentalistă, fiind vorba despre mai mult decît despre o simplă metodă, a apărut în științele exacte și ale naturii încă din Renaștere, odată cu nașterea „spiritului științific modern” (Bachelard, 1938)1, și s-a dezvoltat în științele antropologice la sfîrșitul secolului al XIX-lea, mai ales sub impactul celebrei lucrări Introducere în studiul medicinei experimentale a lui Claude Bernard, cel care, de altfel, statuează „regulile metodei experimentale” în domeniul medicinei și, prin extensie, în aproape întreaga cercetare antropologică
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
antropologice la sfîrșitul secolului al XIX-lea, mai ales sub impactul celebrei lucrări Introducere în studiul medicinei experimentale a lui Claude Bernard, cel care, de altfel, statuează „regulile metodei experimentale” în domeniul medicinei și, prin extensie, în aproape întreaga cercetare antropologică. În termenii cei mai simpli, viziunea experimentală constă, în primul rînd, în introducerea sau suprimarea unuia sau a mai multor factori determinați, într-o situație precis definită, în vederea verificării și a măsurării efectelor acestei intervenții. De regulă, experimentul este discutat
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
schimbarea organizării procesului de învățămînt, a conținuturilor acestuia și sfîrșind cu modificarea strategiei educaționale sau a modului de lucru al profesorului. În acest caz, a interpreta presupune a găsi factorul care explică progresul. Pe scurt, a interpreta în domeniul științelor antropologice, deci și al celor educaționale, înseamnă a verifica, a organiza și a descifra sensurile faptelor acumulate prin cercetare pentru a verifica ipoteza propusă. Așa cum sublinia Ion Holban (1978), metoda interpretării este o metodă calitativă, care conduce la cunoașterea personalității, a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
încă, dar se întrevede prin evoluția recentă a informaticii și ar putea deveni un sprijin decisiv pentru această metodă interpretativă. Iată o temă ce ar putea seduce pe cineva talentat în metodologie și cu suficiente informații nu doar în științele antropologice, ci și în logică, matematică și informatică! 1.Pentru cei tentați să o utilizeze, trimit la excelenta monografie a lui Robert Atkinson (2006), o lucrare foarte utilă nu doar pentru cei ce se ocupă de cercetarea educației, ci și pentru
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
dârzenia și tenacitatea ce îl caracterizau, continuă să scrie și să traducă. Din 1990 lucrează din nou în calitate de cercetător la Institutul de Istoria Artei. Contribuțiile lui vizează uneori discipline hiperspecializate - numismatica, epigrafie, gliptica ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Nietzsche despre tragedia greacă și ecourile teoriei nietzscheene la diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția omului în Antichitatea greacă și condiția omului modern, susținându-și demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
care Îndrituiește convingerea că obiectul adecvat teoriei literare nu mai e același: dacă cercetarea literară continuă, iar asta se Întîmplă și datorită researchers boom-ului din ultimii treizeci de ani, ea nu-și mai propune stabilirea valorii ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei la “numitorul comun” al secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește În regimul unui individualism absolut, care face să dispară solidaritatea și nu mai mizează decît pe relația pur sexuală (chiar dacă Îndulcită cu mitologie romantică). Eroii houellebecquieni sîntem noi, Înainte Însă de a ne fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realist”, În variantă naturalistă, scriitorul francez se instalează, pentru a crea, În cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că asistăm astăzi la anestezierea tot mai accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte chintesența occidentalului de Început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Michel, protagonistul este copia În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cele din urmă, ce altceva exprimă autoficțiunea decît convingerea că literatura este un act de autentificare cu virtuți, eventual, cathartice? Autoficțiunea se dezvoltă În literatură ca un fenomen, reperabil În primul rînd formal și apoi pragmatic, al unei crize antropologice de mult clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam trebui să spele putina sau măcar să schimbe placa: ceea ce Genette a și făcut Între timp, Îndreptîndu-se spre estetică normativă, În condițiile În care Lejeune nu trebuie decît să-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Vincent Colonna la Laurent Jenny care face un curs pe autoficțiune la Universitatea din Geneva) ar trebui să țină seama de ideea foucaldiană simplă: dacă homo sapiens există de 60.000 ani, numai În epistema modernă omul devine figura antropologică pe care o cunoaștem astăzi, subiectul științelor umane apărute la intersecția economiei, biologiei și lingvisticii. Colonna, Gasparini și alții ca ei comit, atunci cînd abordează autoficțiunea, o eroare de perspectivă care dovedește ignorarea teoriei lui Foucault: ei disprețuiesc „moda autoficțiunii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat se modifică notabil (În anii 1960, n.m.): primul apare ca o prelungire a celui de-al doilea. [...] Din momentul În care totul e posibil, bolile insuficienței provoacă, În forul interior
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revoluționare care adoptă față de om o atitudine de o extremă circumspecție. Este o literatură În discuția căreia nu explicația intelectuală mă interesează - revoluția produsă În științele umane - ci rolul ei de martor al unei epoci și, implicit, al unui profil antropologic. Noua literatură franceză de la Începutul anilor 1950 se acoperă cu straturi glaciale tot mai groase, dar numai aparent pentru a-și Îndepărta cu superbie cititorii. De fapt, coborînd foarte mult temperatura, ea provoacă cititorul la o asumare fără precedent a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un moment În care rezervele de energie vitală ale omului scad neîncetat, iar literatura Încearcă, printr-un efort ecologic, s-o reîmprospăteze - ea nu uită că energia la care referă nu este cea cosmică, divină sau naturală, ci individual-omenească. Paradoxul antropologic al lui Pascal străbate astăzi producția și mai ales distribuția literaturii franceze: omul ca „trestie gînditoare” Înseamnă tocmai cineva care, deși Înzestrat cu vorbire, deci cu o putere imensă de expresie, de la zgomot la frază și apoi iar la zgomot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Maria Cuceu, este consacrat paparudei, adică celei mai răspândite practici rituale „pentru invocarea ploilor și provocarea fertilității”. Cartea face parte dintr-un proiect mai amplu de „explorare tipologică a tuturor obiceiurilor agrare”. Secțiunea întâi a lucrării abordează, dintr-o „perspectivă antropologică integratoare”, problematica acestui străvechi obicei agrar românesc. Punând la contribuție peste o mie de atestări de teren de pe toată întinderea spațiului etno-cultural românesc, cei doi autori iau în discuție fiecare dintre constituenții ritualului (vechime, răspândire, circulație, context generator și performant
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
cazul instituției „vecinătății” care „...a fost preluată de la sași și a lăsat urme în cele mai diverse domenii de existență” (Mihăilescu, Vintilă, 2002, 10). Această instituție nu poate fi înțeleasă corect fără o cercetare aprofundată din punct de vedere etnologic, antropologic și sociologic a formei de organizare a comunităților săsești numită Nachbarschaft. Numai stabilirea interdependenței dintre modele, în cadrul necontenitei lor transformări și perfecționări, în cadrul unui proces social creator de durată și al unui proces tehnic de receptare poate explica apariția și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
XX), folclorist. A fost preot în satul Maidan (azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), unde s-a căsătorit cu fiica preotului Sofronie Liuba, pasionat culegător de folclor. În colaborare cu acesta, I. a întocmit monografia satului Maidan, incluzând date geografice, antropologice, sociale, precum și detalii despre portul popular și îndeletniciri (păstorit, morărit, rotărit etc.). Monografia mai cuprinde tradiții, legende, balade și jocuri de copii, precum și un glosar. Tot împreună cu Sofronie Liuba, I. a trimis la revista „Familia”, sub semnătura Liuba-Iana, texte lirice
IANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287480_a_288809]
-
din Marea Britanie -, se poate cita o sinteză franceză și unele încercări germane. Încercăm să aducem deci o contribuție la literatura de specialitate a continentului nostru. Abordările științifice și tehnice fac să treacă în plan secund, în majoritatea tratatelor viziunea general antropologică și cea etică. De aceea, s-a acordat o importanță aparte istoriei conceptului de persoană și a psihologiei acesteia, precum și problematicii morale pe care o ridică mai ales psihopatia. Faptul e important în zilele noastre când se diluează conceptul de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
precum și problematicii morale pe care o ridică mai ales psihopatia. Faptul e important în zilele noastre când se diluează conceptul de persoană prin situaționalism și, de asemenea, sensul etic al caracterului. Concepția cărții este comună celor doi autori, inclusiv viziunea antropologică. Toate capitolele au fost dezbătute împreună. O contribuție aparte a avut-o, în primele și ultimele două capitole, Mircea Lăzărescu, iar în capitolele de istorie, descriere, etiopatogenie și tratament, Aurel Nireștean. Dorim ca rândurile așezate în această carte să fie
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca rândurile așezate în această carte să fie receptate, de către cititorii mai mult sau mai puțin avizați, cu mintea și cu sufletul, dar mai ales cu credința că suntem alături de ei în orice încercare de cunoaștere și înțelegere a diversității antropologice a firii umane. Aducem, și pe această cale, sincere mulțumiri pentru dăruire și acuratețea în redactarea textului colegilor noștri Jeni Blajovan, Corina Grunfeld și László József. Mulțumim, de asemenea, Editurii Polirom pentru amabilitatea și căldura cu care ne-a găzduit
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un întreg curent psihologic centrat pe tema eului - ego-psihologia -, care, la rândul ei, a permis dezvoltarea teoriei atașamentului și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume personal: eu, tu, el definesc trei ipostaze ale persoanei în cadrul limbajului. Există trei ipostaze antropologice pe care le comentează cognitivismul contemporan: - perspectiva persoanei întâi (euă, care este cea a trăirii intimității și subiectivității conștiente, reflexive; - perspectiva persoanei a treia, care este una a abordării obiective, științifice. În măsura în care referința e la un alt om, acesta se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
până la mijlocul secolului XX și ceea ce se anunța ca nou, pe atunci, în domeniul psihologiei persoanei. 2.2. Psihanaliza clasică a lui Freud Aceasta nu a fost de la început ceea ce, în vremea respectivă, se numea o psihologie, ci o doctrină antropologică ce încerca să explice unele comportamente umane, mai ales anormale, pe baza unei motivații profunde. E foarte interesantă geneza și viziunea ei asupra omului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în plină dezvoltare a scientismului empiric și a doctrinei evoluționiste
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]