2,819 matches
-
ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un cocon, cu mâinile lipite de corp, fără putința de a le mișca după voie, fără putința de a-ți atinge fața ca să te scarpini. Nu ai putința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Italia. În disputa dintre tine și dentist, a câștigat dentistul. Tu ai fost biruit, ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură un puternic gust de cuișoare, aspru, pișcător. Plescăi din limbă și te uiți fioros la ceas, care Îți arată că mai ai În față un timp Îndelungat de așteptare, până ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să se joace gândindu-se la asta. Era fericit. Era fericit că o găsise, În sfârșit o găsise, Îi văzuse vioara așezată pe pianul din camera hotelului (cine o fi adus pianul ăla acolo?) și atunci simțise În piept o apăsare, o sfârșeală, sfârșeala căutării de o viață și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în urma Condamnatului, hulindu-L și cerând crucificarea. Se simțeau deja vinovați de ceea ce urlaseră în urmă cu un ceas în piața pretoriului: „Sângele lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri”. Sângele încă nu fusese vărsat, dar ei îi simțeau deja apăsarea, căci altfel unde dispăruse acel sentiment caracteristic sufletelor oamenilor simpli, care sunt pătrunse de simpatie și chiar de milă pentru orice condamnat, oricât de odioase ar fi fost faptele lui? Doar sentimentul vinovăției față de osândit poate conduce la atâta ură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei mari. Brâncoveanu ridică privirea în sus, să le vadă, nu le mai auzea, dar simțea precis că ele erau acolo, nu zburaseră, le simțea apăsarea. — Sultanul dorește... și voievodul se opri, răsuflă adânc, îmbrățișând toată adunarea cu ochii arzând, și-și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această însușire se dobândește de mic copil. Cât privește pe Mateiaș, am folosit prilejul drumului la Mogoșoaia ca pe o ieșire din rigorile impuse de dascălii lui. Cei trei adulți lăsară privirile în farfurie, toți trei erau văduvi și simțeau apăsarea singurătății chiar dacă viața îi obliga la o comportare normală în societate. Spătarul Mihai se simțea jenat de faptul că-și jignise nepoții făcând aluzie la patima beției care-i grăbise sfârșitul lui Radu Iliaș, bărbatul Stancăi. Mateiaș și el tăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el, nici maica doamna Ilinca nu se plângea de căldură la Ierusalim. Eh, alte vremuri, oftă el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care în viitor ar încerca s-o repună. Vodă Ștefan era speriat și dorea din tot sufletul ca poporul să-l iubească și să se roage pentru el, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrut să se facă părtaș la trădare și nu dorise să urce treptele scaunului domnesc. L-au îngropat la mânăstire la Cotroceni, dar la sfânta slujbă a înmormântării stolnicul nu a putut să ia parte. Ostenit de durerea sfâșietoare, de apăsarea anilor, de truda cărturărească și de nopțile de veghe când podagra îi chinuia încheieturile și-și căuta alinarea cercetând întinderile fără sfârșit ale cerului în care încerca în zadar să deslușească tainele viitorului, a lăsat grijile în seama lui Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte de noapte. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plante, așa călduță. Puneam punguța cu plante călduță, direct pe ochiul stâng. Cu degetul, practicam o concavitate în punguța cu plante, pentru a se așeza și mula perfect pe convexitatea ochiului închis. Atunci, ochiul stâng era sensibil și dureros , la apăsare. Peste punguța cu plante, așezată pe ochiul stâng, puneam o foiță de plastic, apoi înfășuram ochiul și capul cu un prosop gros, pentru a se menține căldura cât mai mult timp. În timpul acestei comprese practicam și tratamentul REIKI, indicat de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
apă curgătoare, făcând duș și făcând terapia Reiki, cu propriile mâini. După modelele de mai sus, puteți interveni, să nui lăsați să moară pe cei dragi, dacă doriți, asumându-vă riscul preluării din suferințe. Acea resuscitare, prezentată la TV, cu apăsarea toracelui, până se rup coastele, nu a fost eficientă în toate cazurile. 2.6.DESPRE MENȚINEREA VOCII Un cântăreț sau un actor (vorbitor, orator, profesor, politician) dă din energia sufletului său, atunci când cântă sau vorbește. Cu calitatea energiei sufletului său
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să... Vorbele lui Mărgărit și atingerea îl fac să sară în picioare și să-și tragă hainele pe el. Unde, cât de departe, sună un glas în adâncul lui, și cât de greu e să te apropii... O greutate, o apăsare adunată tot timpul vieții lui, hrănită de o îndoială imemorială: oare merită să te apropii de oameni? Deja o luase din loc, da, e foarte posibil să merite, de vreme ce-l urmează pe omul ăsta fără o vorbă, și el pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
controlând, organizând, vorbind cu fiecare soldat în parte, încurajând sau făcând câte un spirit de glumă. Odată pregătirile terminate, nu-i mai rămăsese acum decât să aștepte. Cu toate acestea, nu se simte deloc în apele lui. Ceva ca o apăsare în stomac și o neliniște ce nu și-o poate explica nu-i dau pace. Nu din cauza atacului, oricum acesta se va declanșa indiferent de cât de mult s-ar fi gândit la el. Nu, este cu totul altceva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scrie că da, a semnat cu ei dar numai pentru a-și salva tatăl. Măcar de ar fi putut să o facă, dar acesta se odihnea cine știe pe unde, într-un mormânt anonim. Cum va trăi mai departe sub apăsarea continuă a unui șantaj de care știa că niciodată nu va scăpa? Silit să își toarne colegii, prietenii, camarazii, ca apoi să le privească familiile îndurerate în ochi și să le spună vorbe consolatoare. Gândul inutilității lui ca om, despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Intrând în holul apartamentului își aruncă de pe el pardesiul ud, apoi se așeză într-un fotoliu, fără să mai aprindă nici o lumină. Prin semiobscuritate lucrurile din casă păreau, în mod ciudat, să își amplifice dimensiunile, dându-i o senzație de apăsare. Era din cauza migrenei - sau poate... Pentru câteva clipe se gândi că ar fi trebuit să-i dea un telefon Cameliei la televiziune, ca să o prevină că nu mai putea veni la emisiunea din acea seară și că era mai bine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în acea clipă îmi dădea de înțeles că există, că existase de la bun început în spatele cutiilor și că acum era mai aproape de mine cu jumătate de metru, am urlat. Am urlat atât de mult că parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la care m-a supus e aspru, dar îl suport cu voluptate: îmi satisface (măcar în parte) apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a-i pune la picioare întreaga mea libertate!" În urma acestui act "posesiv", Emil Codrescu rămâne strivit sub apăsarea propriei "realizări" erotice. Imaginea dispare ("I-am chemat imaginea, dar imaginea n-a venit"), rămân doar simple urme insignifiante (un degetar, un ac de siguranță, o mănușă...), materie moartă într-un timp mort. Faptul este consecința acelei "cunoașteri" mereu amânate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
duce cu gândul spre românia, unde nu există pentru omul de rând mulțumire mai mare decât să moară capra vecinului. Plecasem din românia pentru că simțeam că mă sufoc. Purtam tricouri cu „i have no future in this country“. Sentimentul de apăsare și de neputință se amplificase în ultimii doi ani de București, culminând cu hotărârea de a căuta o bursă în străinătate, nu pentru a pleca definitiv, ci pentru a putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de proză fantastică, o pastișă după un autor cunoscut, descriind o realitate poetică. Sau poate fi încercarea de configurare a identității duble care mă sfâșie în clipele - lungi și pline de tensiunea incomunicabilității dintre inima și sufletul meu - de maximă apăsare a ceea ce un filosof definea drept „teroarea existenței“. Îmi spun că totul e o iluzie, că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină, că realul e aici, la un buton distanță de pupitrul pe care scriu, că imaginea captată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de seară se lungesc." 5. Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărîmăm casele împărătești!" 6. "Căci așa vorbește Domnul oștirilor: Tăiați copaci, și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. 7. Cum țîșnesc apele dintr-o fîntînă, așa țîșnește răutatea ei din ea, nu se aude în ea decît silnicie și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. 8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat, ai fost mai tare decît mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de rîs, toată lumea își bate joc de mine. 8. Căci oridecîteori vorbesc, trebuie să strig: "Silnicie și apăsare!", așa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9. Dacă zic: Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!" iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]