2,797 matches
-
șocante, cum cei mici s-au așezat în căruță, tușa Mița - sora mai mare a mamei, stătea cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i-a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
morți, acest suflet sensibil, rapsod desăvârșit, a fost adusă pe lume ca să cânte muncind și să muncească doinind. Și-a închinat versul tuturor celor pe care i a cunoscut și i a iubit, melodiile ei făcând și pe cel mai aprig bărbat să strivească boabe de rouă între gene când o auzea. A întocmit multe versuri în memoria atâtor eroi care și-au lăsat osemintele pe câmpuri de bătaie, ca și în memoria multor gospodari de frunte ai satului. N-a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care «o expediase». Până la urmă se va dovedi că consăteanul nostru Ion Groapă intrase întrun joc dublu și începuse a-și decima ortacii în mijlocul și cu care împreună lupta împotriva unui regim ce se dovedea a fi un tot mai aprig dușman al propriului său popor. Prin cele mai diverse mașinațiuni, până în 1957, beciurile securității din Sibiu, Brașov și București se umpluseră cu luptătorii ce încercau să se opună în condiții de clandestinitate, acestei hidre roșii care le sugruma țara. Cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu reușește să-l determine, folosind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din Arapu, ingineriu Zotta și de mine, cât și de o mulțime martori locali în Cucorăni 27. De observat că Nicu prezintă faptele ca pe o scuză, dând multe explicații, ceea ce întărește ideea că Eminovici tatăl era, în adevăr, om aprig la fire și foarte autoritar. Nicolae este nevoit a veni în toate zilele la Botoșani pentru formarea actului, care va fi mâne încheiat. La 27 a.c. se va judeca chestia la Curtea de Apel, care a ordonat acea espertisă. Din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rază, nu era ființă, dar nici neființă și mai ales N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă 81. Prin urmare, Eros singur a dat dezlegare ființei, Când izvorî Unicul din duhul căldurii/ Tot atunci născutu-s-a și apriga dorință,/ Care germenul gândirii fu și al plăsmuirii 82 (s.n.). Cine altcineva este duhul căldurii dacă nu Eros însuși, din moment ce deodat-un punct se mișcă/ [...] Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl și de-atunci, în lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unica intervenție (din 1930) a deputatului Ion Iacoban: "D-le Cuza, vă rog să-mi spuneți cu ce se deosebește alcoolul produs de jidani de alcoolul produs de creștini?" (P. Andrei, "Discursuri parlamentare", p. 367 era vorba de o polemică aprigă cu antisemitul A.C. Cuza, ce denunța crâșmarii evrei ca... otrăvitori ai țărănimii!) Urmașii urmașilor deputatului Iacoban, în speță, subsemnatul, s-au ilustrat (apud Sântimbreanu) mai consistent. În carte sunt pomenit de 4 (patru) ori. Odată cu numele și-atât (nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Neli În curte pe reșou, a apărut și gazda noastră. Nu se schimbase prea mult Costică Zlate. Era doar o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc banii pentru azi, ori să ne facem bagajele, la el nu-i azil și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
măcelului...” „Anii de luptă crâncenă, timp în care tancurile și avioanele trufașe ale lui Hitler, au străbătut dintr-o parte în cealaltă aproape întreg Continentul, semănând întuneric și moarte, au luat sfârșit..!” „Liniștea a fost din nou cucerită..!” După o aprigă dezlănțuire a forțelor distrugătoare care au cufundat lumea în nedemnitate și mizerie, omul are nevoie de reculegere, de revenire în drumul civilizației, de zâmbet și mulțumire în fața micilor satisfacții pe care le oferă viața. Oamenii... încet-încet se dezmorțeau, parcă, s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de la un stadiu la altul, de la carnea trupului meu la formele infinite ale firii. Seve E îmbietor să rătăcesc în pădure primăvara. Îmi place să ascult fierberea secretă a sevelor vegetale, trosnetul sec al coarnelor de cerbi care se înfruntă aprig să cucerească o ciută tânără, strigătele scurte ale cocoșilor sălbatici în dansurile lor amoroase. Sentimentul ce-l nutresc aici are ceva cu totul deosebit, foarte solemn. Sufletul meu obosit, dar încă tânăr, se lasă cuprins de o emoție și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de acum, dar totul se reduce la foarte puțin. Mă ridic în fiecare zi, umblu, respir, privesc. Nu mai reușesc să descopăr, în lăuntrul meu, emoțiile și sentimentele lejere de altădată. Mă întreb cum de pot trăi aici fără acele aprige dispute literare la care participam când eram la Roma. Viața mea tinde să semene cu aceea a unei plante sau a unui animal. Mă simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a vorbit în chip foarte simplu despre dragoste, despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din Hades. În actul amoros, după aceea, era incredibil de tandru. Rafinate perversități pisicești. Citise Ars amatoria. Sarpele casei Astăzi am văzut un șarpe alb, ieșind de sub pragul casei ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupul. Eram înspăimântat de moarte. Sigur că trebuie să mă obișnuiesc cu această nouă dimensiune a existenței mele; trupul are nevoie de timp ca să-și arhiveze obiceiurile și deprinderile dintr-o viață întreagă. Îmi dau seama că încă mai sunt aprig frământat din pricina dorințelor corpului. Mumie Picioarele mi s-au umflat îngrozitor: nu-mi mai simt nici degetele, nici bătăturile de pe ele. Ar trebui să mi le amputez pe loc, cu complicitatea unui cuțit; cine știe dacă ar curge vreo picătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cultiv și insula asta pașnică pe care locuiesc. Mă bucur să aud în jur șoapta dulce a Aiei sau lătratul strident al câinelui meu care mă apără. Sunt fericit când ascult vântul șuierând; aproape mi se pare că aud vocea aprigă a Medeei care-l imploră încă pe Iason al ei cu un pathos atât de mare, încât face să se scufunde lumea. Respirație cosmică Aia m-a învățat cum trebuie să respir. Persoanele care trăiesc la oraș par să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
minte, sunt idei, sau mai bine zis o stare de echilibru între ideile și principiile masculin-feminin, care nu mai sunt concepute ca o binaritate în conflict, ci ca unitate în armonie. Woolf a dezvoltat teoria, care a devenit subiect de aprige dispute, în eseul exploziv A Room of One's Own. Pentru cei cărora conceptul în sine de "minte androgină" le-a stârnit interes dintr-un motiv sau altul, imaginea atât de vizuală, dar nu corporală, că "starea normală și confortabilă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
casa mea. Trăiesc și din altceva. Mă gîndesc la crezul meu personal și irlandez că la vocale și la conștiința mea literară, hrănita din limba engleză, ca la consoane". Și astfel, prin absorbție, se pot rezolva dilemele identitare cele mai aprige și explozive, culturale, lingvistice sau politice. În afara integrării tehnice atît de fade și de ezoterice, Europa viitorului nu se poate realiza decît printr-o asemenea îmbinare fericită a diversității culturale. XVI Scriitorii irlandezi și tentația politicului Scriitorii irlandezi au fost
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului”; nu și pentru ceea ce urmează: „erau duși departe”. E o „depărtare”, pe care o altfel de privire, una lăuntrică, a sufletului ei, și a gândului, încearcă s-o învingă: „Acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute”. O neliniște, încă reținută, se lasă ghicită: acea altfel de „privire” îl caută pe cel plecat, a cărui întoarcere întârzie. „În singurătatea ei, femeia cerca să pătrundă până la el. Nu putea să-i vadă
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
promontoriu extrem, dincolo de care nu mai e cu putință decât saltul în neant.”2 Nici că se poate o mai fericită caracterizare a poeziei soresciene a anilor ’65! La Ioan Alexandru sunt vizibile două mișcări contrare: una este a voinței aprige de modernitate, cealaltă - a instinctului vetrei strămoșești: „În versurile lui oarecum nestrunjite sau mai curând stilizat aspre glăsuiește parcă un suprarealist al lumii noastre rurale, un modern ieșit surprinzător dintr-un fecior de țăran ardelean.” 3 Lectura atentă a textelor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
punctat cu negru, ca niște stropi de apă, era numit de maori tangiwai („lacrimi plânse”), și era utilizat pentru a ciopli figurine, talismane. Conform legendei, punctele de pe porfir sunt lacrimile sturzului, care l-a trădat pe eroul legendar Maui. Vânturile aprige și dese, ca și ploile dezlănțuite, conferă fiordului un aspect de basm, plin de cascade efemere, unele bătute de vânt cu atâta forță, Încât apa este Înălțată spre cer. Dintre cele permanente se Înscriu Cascada Stirling ce se prăbușește de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la cinci. DIDINA (asemenea): Bine! NAE (asemenea): Nu bine, negreșit!”. El, frizerul, e Bibicul, un Don Juan de mahala bucureșteană, ingenios, previzibil, cu gust de aventură și concesiv: nu are curajul să rupă relația cu vulcanica Mița. E mult prea aprigă și răzbunătoare În raport cu viața tihnită de culise pe care și- o construiește. Fante de suburbie cu ambiții de alcov, Nae e doar abil și bun cunoscător al femeilor cu care s-a Încurcat și al intereselor acestora: „NAE
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
manipulator sentimental. Trebuie, pentru a-și salva onoarea, să-l determine pe Tipătescu să o sprijine În decizia luată: susținerea necondiționată a ambițiosului politic Cațavencu. Zoe recurge la șantaj emoțional, acuză, trece brusc de la jelanie (Plânge, Pângând, Zdrobită) la manifestarea aprigă a voinței (Revenindu-i deodată toată energia; cu energie crescândă). Zoe Își asumă rolul de victimă a iubirii și a bărbatului pe care l-a iubit, asociază amorului consumat ilicit ideea de sacrificiu, urmărește să Înduioșeze, să convingă. E un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Mița e mai tânără, dar mai greu Încercată În iubire, e temperamentală și imprevizibilă; Didina e femeie așezată prin vârstă și mai echilibrată prin temperament și e de Înțeles de ce frizerul Nae Înclină sentimental spre ultima dintre ele. Mița e aprigă și incomodă, e republicană și vigilentă, dar nu-i rămâne decât să se supună voinței bărbatului pe care-l iubește și care, temporar, găsește soluția convenabilă a compromisului - cu Didina se va Întâlni la cinci, cu Mița are Întâlnire la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
conformează situației, nu face ea legea amorului ilicit și, fiindcă vrea să-l păstreze pe Nae, nu-i rămâne decât să persiste În bănuielile ei, să-și permanentizeze temerile, acum că-și cunoaște rivala. Iscodirile ei nu dau roade și apriga Mița Baston e nevoită să rămână alături de Crăcănel, singurul care, material, Îi poate asigura viitorul. Mai poate Însă să se Întâlnească, clandestin, cu celălalt amant, Nae, pentru care are slăbiciune. Să-și prelungească aventura năbădăioasă, scăldată În apele suspiciunii. Rațională
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a lor înșiși prin susținerea propriilor valori, să recurgă la o diferențiere făcută de cele mai multe ori prin delimitarea de ideile sau acțiunile adversarului politic. În condițiile în care domnia lui Alexandru Ioan Cuza fusese marcată, dincolo de programul reformator, și de aprige lupte politice între lideri care îi vor supraviețui politic domnului Unirii, era aproape firesc să se prelungească unele confruntări și după îndepărtarea acestuia de la tron. După o domnie care îmbrăcase, în ultimii ani ai existenței sale, serioase accente autoritariste și
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
românești distincte 73, pentru viitorul prim-ministru liberal I.C. Brătianu accentul doctrinar dintr-un program politic pentru acel moment părea a fi lucrul cel mai puțin important. Fiecare succes în lupta pentru realizarea Unirii Principatelor era rezultatul unor lupte politice aprige însoțite de multe ori de concesii și retrageri tactice. Gruparea liberal-moderată susținea în articolul Credința noastră, din toamna anului 1858, că "nu iubim urile și rezbelele între clase, nu ne plac extravaganțele nici teoriile excentrice și imposibile, nu voim a
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]