26,366 matches
-
o anumită vârstă, să rămân în apartament, ea se duce în Intrarea Vâlcului. — Păi și ce-o să faci acolo? O să gătească, o să traducă, o să citească tot ce n-a citit la tinerețe, o să dea meditații la franceză... — De ce nu te-apuci de scris? A surâs blând. Copilăros, undeva între „poate“ și „nu se poate“. Ca și cum s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
După ce mama s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta grijă a mamei pe cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te-a prins... E de doi lei, dacă vrei să știi! E o porcărie! ...dar nu e toată! Cum nu? Nu așa se termină? Nu. Nu așa. Nu așa se termină. 41. știai E aceeași, o să spui, dacă o să mă apuc să-ți scriu despre grădina Leei de pe vremea copilăriei mele, cea cu o mie de fețe, în funcție de anotimpuri și de fantezia unei femei cu inele enorme pe degete. E Léa lui Alexandre! Fata cu păr roșu și accent estic! Un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
situație ciudată și eu sunt imposibil. Știu, așa e. Și ție îți e greu. Știu. Eu cred că o să-l găsim, însă. Chiar cred. Și cred că drumul ăsta cu vasul până la Sevilla, drumul ăsta pe care voi nu ați apucat să-l faceți e... nu știu, e un fel de cheie, știi? Ok? Te rog. Nu te rog pentru mine. Pe mine poți să mă urăști liniștită mai departe. Gândește-te la Alex. Gândește-te numai la el. — Eu mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bogat... Și cum spuneam, țarul Ivan era foarte bogat... ...și mânca în fiecare zi ciocolată, nu? Și râdeam. Râdeam toți trei. Era bine. Citise despre ea în ziare. Înainte de orice scrisoare. Înainte să fi predat ultimul articol. Înainte să fi apucat s-o anunțe că, până să se întoarcă la Sevilla, mai avea de făcut un drum la Barcelona, urmat de încă unul, tocmai la Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Au fost primii care s-au stabilit aici, cu mult înainte ca alții să descopere vraja codrilor fremătători. Întîi a fost simplu. Nu erau stingheriți de alte animale. Pe cine să se fi supărat, cînd pădurea era întinsă cît nu apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau cît era ziulica de lungă, se jucau, își creșteau copiii, îi educau, vînau, își construiau adăposturi și toate astea fără să fie stînjeniți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
după ce criza s-a stins? ... Dacă da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
preferat să se îndrepte spre ei sau să-i ocolească. Pe lupi îi va aborda, desigur, chiar mai greu decît pe oricare alt animal; lupii îl vor trata ca pe un potențial rival și-l vor alunga înainte de-a apuca să le explice motivul apropierii. Tot la ei avea să ajungă, dar nu era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o. Se decise pentru direcția
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino să înțeleagă ce se petrecea, mistreții se făcuseră nevăzuți. La urma urmelor, pădurea era plină de trufandale cărate de ape. Nimeni și nimic... Absolut nici o grăunță de mîncare... mai distinse, pierdut, printre copaci. Așa ceva nu i se mai întîmplase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de trufandale cărate de ape. Nimeni și nimic... Absolut nici o grăunță de mîncare... mai distinse, pierdut, printre copaci. Așa ceva nu i se mai întîmplase. Gogoloaiele de pămînt dispăruseră fără urmă înainte ca el să deschidă gura. Halal progres înregistrase! Nu apucase măcar să se prezinte, darămite să-și spună păsul. Era vina lui? Oricît de neumblat prin lume ar fi fost, Lupino nu putea să-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina umilinței. Își dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O apucă cu colții de-o labă și-o scutură cu putere. Era ultima ei șansă. Dacă nu-și revenea în simțiri și nu ieșea atunci, focul nu i-ar fi lăsat scăpare. Dar vietatea se mișcă. Se ridică pe picioare și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi și stupid să încaleci balustrada de la terasa unui bloc turn... înainte de a absorbi întreaga savoare a clipei. Mă mai urmărești, ori te-ai concentrat cu totul în compunerea unei replici... zdrobitoare? P. S. Iubitul meu coleg nu a mai apucat să-mi răspundă deoarece trenul tocmai a intrat în gara de debarcare. Ne îndreptăm spre cășile noastre, știind fiecare, în sinea noastră, că mâine, vrem-nu vrem, vom avea posibilitatea să supunem atenției întregului colectiv de navetiști din compartiment continuarea acestei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
așezase la birou și răsfoia un carnet cu note la ultimul proiect de roman, deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
seama dacă l-a citit undeva, cert este că l-a lovit drept în moalele capului. Adică, el prin ce mai există acum? Dacă nu le-ar fi scris s-ar fi simțit întreg, ar fi avut puterea să se apuce de orice: profesorat, zidărie sau chiar de cultivat ciuperci, cum auzise că s-a apucat enigmaticul poet Nelu Ursac. Din nefericire, se simte gol, fără vlagă. Trebuie să facă orice, numai să aibă permanent impresia că romanele sale sunt aici
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
capului. Adică, el prin ce mai există acum? Dacă nu le-ar fi scris s-ar fi simțit întreg, ar fi avut puterea să se apuce de orice: profesorat, zidărie sau chiar de cultivat ciuperci, cum auzise că s-a apucat enigmaticul poet Nelu Ursac. Din nefericire, se simte gol, fără vlagă. Trebuie să facă orice, numai să aibă permanent impresia că romanele sale sunt aici, cu el, în el, că oricând poate scrie altele, că este un scriitor întreg. Cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vei avea vreodată obiectul, ieși în pierdere? Pierzi ceva din puterea de a visa, a dori, a lupta. Satisfacția de a fi dobândit ceva este și un consum de energie. Cum ieșim aici cu balanța?... Dar ce m-o fi apucat să-i complic viața lui Pandelică cu eventuale întrebări, când el are răspunsuri și rezolvări pentru orice problemă? „- Vorba soacră-mi! - o cita adesea - Pandelică, viața este foarte complicată!” Să o fi simțit el așa, vreodată? Ori a simplificat-o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
când și tu nu mai ești decât o forță ce vrea să curme o luptă veche, stârnită din vremuri imemoriale, o luptă pe care numai omul o poate limpezi... „O apologie a vânătorii?” - mă întreb în gând, fiindcă niciodată nu apuc să termin o frază în prezența domnului avocat Lepădatu. Orice aș încerca să spun este imediat contrat cu „una mai bună”, cu un exemplu mai pregnant, mai cuprinzător, și mai concludent. Ceea ce trăiești tu nu merită nici măcar comparația cu ceea ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să reside în schimbările intervenite în sistemele de valori și în percepția acestora, în schimbările de atitudine poate chiar și în modificarile survenite pe plan educațional. Acest cuvânt "întreprinzător" derivă din verbul francez "entreprendre" care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În Evul Mediu definea persoana care se ocupa de comerțul exterior, organizator al paradelor, diferitor manifestații, persoană responsabilă de realizarea proiectelor mari privitor la construcții și producere. În sens generic, întreprinzătorul este
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
ORA ABSURDĂ — Ce-i cu tine? Fusese îngrijorat? Probabil. Oricum, asta trebuie că era ideea. Altfel de ce ar mai fi întrebat-o? Ce întrebase, de fapt? Gândul, pornit dintr-un sentiment nelămurit, căpătase înveliș sonor înainte ca el să fi apucat să priceapă ce voise să spună ori, mai exact, ce voise să afle de la ea. Astăzi făceau un an de când se căsătoriseră și ea considerase că e un moment cum nu se poate mai potrivit să se întoarcă acasă la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu ar fi suficient că o gândești, punctă ea ridicând din sprâncene și dând din cap, adică știu eu mai bine, degeaba încerci să mă duci cu preșul, pe mine nu mă păcălești cu una, cu două. — Ce te-a apucat? Și, în primul rând, nici nu te ai îngrășat! intră el în panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă de oi care paște în peisaj. Oile - esențiale în chestiunea de față, căci, de îndată ce reușești să le focalizezi sub pleoape, oricât de absurd ar părea, trebuie să te apuci să le numeri. O oaie, două oi, trei oi... Patru oi..., patru oi... Ce ziceam? Unde rămăsesem? A, desigur, patru oi... Patru oi?! Păi, de ce sunt numai patru oi? Ce turmă mai e aia care e formată din numai patru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ferești. Firește că, în fapt, mintea se apără singură și nu are nevoie de tine ca să nu viseze o ase menea grozăvie, dar parcă poți să știi și cu mașinăria asta complicată și cu reacții atât de inexplicabile ce o apucă și te trezești că nu te mai trezești... O oaie, două oi, trei oi, patru oi... Ce plicticos, să nu reușească el să adune mai multe patrupede de-astea. În fine, bune și patru decât deloc. Ar fi fost cumplit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau din tipar. Pozele țipătoare, nude și de prost gust te loveau direct în plex, îți apucau neuronii de terminațiile nervoase și ți-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]