2,862 matches
-
de următoarele surse documentare: - într-o mărturie hotarnică din 25 septembrie 1812, ispravnicii ținutului Tecuci, Constantin Aslan, căminar, și Gheorghe Isopescu, șetrar, stabilesc cum trebuie să se păzească „stăpânirea Umbrăreștilor de către Biliești pe linia pietrelor vechi ci sunt dispre soare apune de Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești”; - o pricină juridică, ce se desfășoară între anii 1833 și 1835, are ca protagoniști pe banul Neculai Sion, pe de o parte, și pe răzeșii din dreapta Siretului, pe de alta, primul în postura
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Ștefan Dia la capătul dinspre răsărit”. La rândul lor, răzeșii susțin că „hotarul acestei moșii, Sasul, n-ar fi mergând pără în gârla Dimaciului, ci numai pănă în dreptul teiului lui Baliță”, consemnează hotarnicii în mărturia dată, prin urmare, mai spre apus de apa Dimaciului. În cele din urmă, Ștefan Dia obține câștig de cauză, boierii fixând hotarul în dispută pe Dimaci. Răzeșii își întemeiau revendicările pe o mărturie hotarnică anterioară, obținută de la jitnicerul Negre Apostol, tatăl lui Costin Negre, din veleatul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cât mai multe subânțelesuri. Ne apucăm se modelăm un leș de animal și avem în acest fel lipici pentru materia primă. Trei scene În piesă e vorba despre aceea 1 că pământul este o farfurie, și că soarele răsare și apune, pentru că se rotește în jurul pământului; și mai e vorba despre aceea că nimic nu vrea să funcționeze în afara distrugerii. DECORUL: O mică bucătărie în mijlocul scenei, în dreapta și-n stânga, întuneric. Bucătăria e plină până-n tavan cu obiecte de adunătură (poze
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
merge să joc popice în acele Zile pe care lumea le numește Sfârșit de săptămână. Și aș merge la urmă la o saună mixtă. Soarele zilnic ar răsări roșietic ca un trandafir și am avea Adevărul despre tapetul cu soare apune din toate camerele confortabile ale acestei Lumi, în timp ce eu Pielea mea larg vălurită aș trage-o peste ceafă și Numele în cel mai înalt grad fatal al unei Amante pline de curbe l-aș murmura în eter, și lângă care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
EA: Nu există nici un autobuz în acest spectacol. Deci murim pe ambele părți de la detaliile noastre. EL: Îmi pare rău pentru persoana mea, nu aș fi bănuit una ca asta, dar fiecare schemă înseamnă posibilitatea vieții, și fiecare schemă va apune cândva, prin coborârea discutată a apusului răzbătător. EA: Te-ai mințit foarte. EL: Era încercarea să vă mintă pe d-voastră despre asta. Era o minicună, care a încercat să mintă fără răutate. EA: Acum va fi mai ușor, știi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
I. Droc, fost administrator la Răsăritul, directorul I.G. Ciorescu îi răspunde prin ziar la 11 martie 1913, că nu‐ i publică replica pentru că „Răsăritul” și‐a suspendat apariția”. Dar în același număr altcineva scrie chiar cu titlul: „Răsăritul” era să apună” iar altcineva garanta: „Gazeta va continua”. Într‐adevăr, la 9 aprilie 1915 apărea ziarul Răsăritul cu numărul 8, unde, chiar în editorial se spune: „ hrănit și sprijinit de câțiva miloși conservatori, Răsăritul va cre ște, dezvoltându‐ se sub auspicii binevoitoare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
George Nedelea îi transmite strigătul de înfrățire cu pământul: „Eu ar și semăn, și prășesc / Pământul mi‐ i prieten bun, / Cu dânsul veșnic mă cunun / Și numai pentru el trăiesc / Și tot în el mă odihnesc / Când anii vieții mele apun.../ Eu ar și semăn, și prășesc, / Pământul mi‐ i prieten bun; ca în „Imn plugarului”, după ce strigă repetat: „Frate, plugar, frate” să termine într‐ un fel de odă pălmașului: Tu care‐ mi dai pâine Astăzi ca și mâine Și ești
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trăi astăzi, rar ar fi acasă pentru a purta discuții, iar dacă el ar fi acasă, atunci vecinul său cu siguranță nu ar fi. Acestea erau rețelele prin intermediul cărora informațiile se transmiteau din gură în gură; și acele timpuri au apus. Progresul le-a răpus. Declinul știrilor care se răspândesc din om în om este evident într-o industrie dominată de acestea: managementul averilor. Ani de zile, membrii clubului de golf al orchestrei simfonice sau al Ligii Juniorilor își alegeau consultanții
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
al viitorului. Iată întrebarea pe care o puneam mereu în anchetele pe lângă studenții universității noastre: "Care este opinia care se apropie cel mai mult de ceea ce crezi tu?" -în trecut, oamenii erau mai fericiți și regret că acele timpuri au apus; -trebuie să trăim în prezent și să profităm de ocaziile care ni se oferă; -trebuie să ne pregătim viitorul și să facem planuri pentru a trăi mai bine. Din 1980 în 2000, perspectiva "prezentului" urca de la 53,3% la 63
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
se mulțumesc doar cu a fi intoleranți, merg atât de departe încât ucid pentru ideile lor, sau își sacrifică viața, asemenea kamikazelor de astăzi. Ne e foarte greu să înțelegem aceste atitudini, deoarece vremea în care martirii erau venerați este apusă. Evidențele de ieri pot să pălească sau chiar să dispară, fără să mai trezească vreun ecou. Marea majoritate dintre noi ne situăm, în funcție de o anume valoare sau de alta, mai mult sau mai puțin aproape de cele două extreme. Regăsim aici
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
intacte, ba încă au devenit și mai costisitoare. Să luăm, de exemplu, una dintre cele mai controversate femei din România, Elena Udrea, care într-o publicație centrală (Libertatea), declară cu zâmbetul ei blond că are rețete secrete pe care le apune în aplicare ca să arate bine, iar asta implică aur și argint (platină nu, fiindcă e criză monșer). Ministrul Turismului de gen feminin, își menține greutatea bând ceai de slăbit, iar lupta împotriva ridurilor, o duce cu ajutorul măștilor de aur și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cînd bătrînul este izgonit în furtună și își pierde mințile și cînd lui Gloucester i se scot ochii, iar apoi este alungat din casă (III, 6 și 7). După aceea, contraacțiunea începe să prindă forță, iar cauza lor începe să apună; deși ei sînt aceia care cîștigă lupta, își au fiecare partea lor de vină în catastrofă spre care i-au împins pe Cordelia și pe Lear. Privită astfel, piesa Regele Lear urmează modelul obișnuit al mișcării ascendente și apoi descendente
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
5 C). ANTROPIC element, fenomen sau proces datorat acțiunii omului. ANTROPIZARE proces de transformare a mediului înconjurător și a peisajelor datorită intervenției omului; APE TERMALE ape de adâncime cu temperaturi ridicate. APICULTURĂ ramură economică ce se ocupă cu creșterea albinelor. APUS trecerea Soarelui sub orizont; punct cardinal situat în partea de apunere a Soarelui și la 90° față de axa polilor geografici; sinonim: vest. ARAHIDĂ plantă tropicală, originară din Brazilia, apreciată pentru fructele sale, numite „alune de pământ”. AREIC teritoriu de pe care
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele lui Nenea fusese supt de pământul hulpav, rămânând doar o crustă negricioasă cu un contur anapoda și căzu pe gânduri. Pierduse mulți camarazi de-a lungul celor peste
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ghem de blană caraghios. Simiuc găsi un șir de trepte, consolidate in loc în loc cu scânduri și țăruși mici de lemn, coborî precaut, cu ochii spre casa aceea care părea dintr-o altă lume. Mai aruncă o privire soarelui care apunea și care probabil pentru cei din casă apusese de mult. Când ajunse pe platoul unde era casa și trei meri care deși erau în plină vară, aveau frunza îngălbenită ca de o bătrânețe timpurie, câinele se făcu nevăzut după colțul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de trepte, consolidate in loc în loc cu scânduri și țăruși mici de lemn, coborî precaut, cu ochii spre casa aceea care părea dintr-o altă lume. Mai aruncă o privire soarelui care apunea și care probabil pentru cei din casă apusese de mult. Când ajunse pe platoul unde era casa și trei meri care deși erau în plină vară, aveau frunza îngălbenită ca de o bătrânețe timpurie, câinele se făcu nevăzut după colțul casei, dar continuânduși lătratul parcă și mai îndârjit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe șef. Fata făcu o mișcare din cap pentru a-și aranja părul care pentru o clipă se zbătu în aer ca o perdea neagră de mătase, apoi arătă spre colțul casei. - Tata-i acolo în spatele casei fiindcă deja a apus soarele. Câinele se aciuase sub o grămadă de vreascuri și mai mârâia din când în când ca o furtună îndepărtată, ca să dea de știre că el nu renunțase la a păzi casa aceasta. Simiuc dădu colțul casei și imediat făcu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo, iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o sanie încărcată, trasă de o duzină de câini Huski, vânjoși, voioși și zglobii, pe întinderi nesfârșite de zăpadă, sub un cer infinit, senin și uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o șubă din piei de ren strânsă la mijloc cu o curea împletită manual, iar în picioare, pâslari de fabricație proprie, de care să își fixase schiurile; cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un crosist experimentat la semnalul "Fiți gata... Start!", i-a și ieșit în întâmpinare. După câteva secunde bune, Bidaru, cu spatele la soarele ce se strecura printre pliurile perdelelor pe jumătate trase și care mai avea cel puțin două ore până să apună, se întoarse destul de anevoios, dar nu văzu mare lucru decât o lumină orbitore care-i pătrundea drept în ochi și spinarea lui Mișu care-și strângea iubita la piept. Între timp, mama lui dispăruse într-o altă cameră, probabil în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi este dată paza elementelor. Noi nu ne temem, cum spuneți voi, să nu suferim vreo stricăciune la înmormântare, ci ne folosim de un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou. Semințele, dacă nu sunt stricate, dau rod. Așa e și cu corpul nostru în lumea aceasta, ca și cu arborii, care iarna
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
meu mire") introduce într-un superb fascinans: "Întoarce-te, / Întoarce-te mai repede, / Spune zilelor să te lepede / Apelor să te lunece, / Stelelor să te-ntunece. / Îbchide ochii, florile / Pe care le privești se sting. / Păsările pe care le privești apun, / Apele se fac mai mici / Nu e vina ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fluturi, ploi, ninsori și herghelii. Vegetalul pune în contact cu miracole, cu bucurii de plein air. În "bărbile-ncâlcite" ale bătrânilor sihaștri "albinele-și fac stup" (Psalm I). Pretutindeni, însemne ale paradisiacului palpabil: "ochii arborilor", "păduri de ochi", "păsări care apun", "ploi dulci de prune ucise", "mirosu-nțelept de gutuie..." Peisajul, motiv de întoarcere la izvoare, se rezumă la fulguranțe, uneori la pete de culoare; reflecția devine viziune ori metaforă concisă: Un pas înțelept albăstrele, un pas greșit mătrăgună". Existenței curente, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tobe patriotarde. "O țară e făcută și din păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața de apoi". O cu totul remarcabilă poezie, Țară, text antologic, se cuvine reprodus integral: În tine nu mi-e dor de nimeni, Pământ apus în somn Prin verzi orbite, Și sunt străină dacă trec hotarul Pletelor tale obosite, Eu numai limba ta O știu vorbi în vis Și spune basme numai pentru tine Prea trecătoru-mi paradis, Prea trecătorule stăpâne. E frig afară Și e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]