5,570 matches
-
societate integrată. În afară de corpurile deliberative care decid prin vot majoritar, societatea națională a mai creat o serie de mecanisme, precum dreptul de veto al președintelui sau analiza jurisprudențială, prin care votul majoritar poate fi anulat și minoritatea protejată de folosirea arbitrară și neconstituțională a votului majoritar. Dincolo de decizia majorității, și în spatele minorității învinse, se află întreaga putere morală și politică a comunității naționale, gata să pună în practică decizia majorității și să protejeze minoritatea în fața nedreptății și abuzului. 2. Mijloacele folosite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
întâlnesc direct sau indirect (echilibrul poate fi stabil sau oscilant în jurul unui punct pentru o perioadă de timp), în aceste situații apărând configurații hibride; situația de clivaj, de conflict, apărută mai ales atunci când forțele fundamentale se ciocnesc sau când forțe arbitrare sunt impuse organizației din afara ei; situația de conversie a configurațiilor structurale ca urmare a schimbării intervenite în interiorul forțelor din cadrul organizației sau ca fiind necesitată de factori din exteriorul organizației (de exemplu, pentru a face față unor schimbări exterioare dramatice, o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe structurile formale conduce la diminuarea sau neutralizarea unei părți însemnate a potențialului uman prezent într-o unitate, la fel cum accentul exclusivist pus pe structurile informale s-ar putea solda cu fenomene marcate de subiectivism, cu apariția unor comportamente arbitrare (indisciplină). Important este deci ca fiecare membru al organizației să fie plasat în acea poziție structurală (formală sau informală) care să-i permită valorificarea la maximum a întregului său potențial de cunoștințe și experiență, precum și dezvoltarea personalității sale. 4. Rolul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie; 3. tiranul sadic și subordonatul masochist (liderul impune o disciplină severă și arbitrară, iar subordonații care se identifică cu șefii lor o respectă, preferând să sufere); 4 . șeful care caută dragostea și subordonații care o oferă (în acest caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent dacă este vorba de sexe opuse sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
participarea manifestă ar putea fi mult mai productivă dacă este precedată de o participare latentă). Formele participării nu sunt pure, ci amalgamate, au o natură contradictorie, așa încât uneori, mai ales când sunt interpretate din perspectiva efectelor, distincția dintre ele este arbitrară (șefii care nu țin ședințe formale cu subordonații s-ar putea ca în realitate să permită o influență mai mare acestora, decât șefii care țin în mod frecvent ședințe în care exercită o presiune asupra subordonaților pentru ca decizia grupului să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Unii autori au considerat că formalizarea (citește birocratizarea), prin gradul ei crescut, influențează negativ participarea. Alți autori au ajuns la concluzia că formalizarea, prin stabilirea clară a responsabilităților, prin disciplinarea comportamentului angajaților și mai ales prin funcția ei protectoare față de arbitrarul conducerii, are influențe benefice asupra participării. S-ar putea ca lucrurile să stea într-adevăr așa, numai că adevărul lor se păstrează atâta vreme cât caracteristicile respective sunt interpretate în sine. De îndată însă ce ele sunt corelate și integrate, efectele produse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
va primi în concordanță cu realizările/rezultatele obținute. Probleme ridică stabilirea standardelor. Uneori angajații, neînțelegând modalitatea de stabilire a standardelor, își încetinesc intenționat activitatea în perioada fixării sau schimbării standardelor. Pe de altă parte, managementul poate recurge la o modificare arbitrară a standardelor, în sensul creșterii lor, atunci când au impresia că oamenii le realizează foarte ușor și câștigă prea mult. Plata în funcție de merit constă în oferirea unei sume mari de bani pentru atragerea și menținerea în organizație a anagajaților calificați și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ci relațiile oficiale, formale, prin intermediul cărora se impun deciziile ce urmează a fi respectate de către părți. Spre deosebire de mediator, care îndeplinea roluri de facilitare, catalizare și suport social, arbitrul are un rol decizional și chiar inchizitorial. De obicei, se recurge la arbitrare atunci când părțile sunt pe poziții ireconciliabile și, deci, incapabile de a ajunge singure la un aranjament. În plan psihocomportamental, arbitrul recurge la forțarea persoanelor de a respecta acordul. În cursul arbitrajului, el se focalizează pe rezolvarea disputelor, deci pe sarcină
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
regulile nu sunt urmate, nu sunt respectate: conveniențele nu sunt respectate de tineri, există femei necăsătorite care nasc totuși copii, se mestecă gumă în fața altora etc. Regulile nu sunt simple conveniențe, acestea se referă la un obicei, poate fi ceva arbitrar, trecător. Regulile sunt în schimb restrictive, și chiar dacă acest aspect trezește nemulțumiri, efectele globale sunt benefice, ele fac posibil comportamentul și comunicarea. De exemplu: trebuie mers pe o anumită parte a drumului, în sensul de mers al șoferului, sau nu
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
romanele polițiste ar ilustra cultura de masă, considerată 74 76 inferioară, în timp ce teatrul clasic, muzica clasică, literatura consacrată ar aparține genului nobil al adevăratei culturi, superioară, academică, recunoscută și consacrată. Oricine poate accepta cu ușurință faptul că distincția este relativă, arbitrară și subiectivă. • Mesajul și mijlocul de comunicare În timp ce cercetarea asupra mijloacelor de comunicare se diversifică tot mai mult, sociologul canadian McLuhan reamintește o evidență parțial unitară, și anume că același mesaj poate avea efecte foarte diferite asupra societății, precum și asupra
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de care nu suntem conștienți. Gest executat sau perceput fără să ne dăm seama. Competență inconștientă - Capacitatea de a executa o activitate atât de bine încât o putem realiza automat, fără să ne gândim. Comunicare digitală - Mesaje transmise prin coduri arbitrare, distincte și fixe, nu prin codurile naturale și continue caracteristice comunicării analogice. Limbajul articulat este cea mai avansată formă de comunicare digitală. Comunicare nonlingvistică - Este termenul cel mai corect pentru limbajul trupului, include toate formele de comunicare care nu folosesc
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
și fixe, nu prin codurile naturale și continue caracteristice comunicării analogice. Limbajul articulat este cea mai avansată formă de comunicare digitală. Comunicare nonlingvistică - Este termenul cel mai corect pentru limbajul trupului, include toate formele de comunicare care nu folosesc simboluri arbitrare sau limbaj articulat. Comunicare nonverbală - Este termenul cel mai larg folosit pentru limbajul trupului format din semne și mișcări analogice, nonlingvistice și controlat în general de emisfera cerebrală dreaptă. Comunicare olfactivă - Mirosuri, inclusiv feromoni, emise de o persoană și care
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
li se atribuie o valoare numerică, bazată pe media aparițiilor: ele sunt apoi amestecate și prezentate indivizilor, care Își exprimă, prin „plusuri” sau „minusuri”, acordul sau dezacordul. Deși apelul la terțe persoane pornește de la o intenție foarte bună (lupta Împotriva arbitrarului) și permite obținerea de norme colective, nu se poate trece sub tăcere faptul că acest dispozitiv este costisitor și greoi. Mai trebuie să subliniem apoi că tranzitivitatea nu se respectă Întotdeauna, Întrucât putem foarte bine să ne raliem la cutare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
principiu, cetățenia este deschisă și are vocație universală” (Schnapper, 2000a, p. 15). Dar, din nou, să ne ferim și de idealizarea cetățeniei romane. Desigur, aceasta dădea dreptul de a asista la adunări și de a nu fi condamnat În mod arbitrar, dar participarea politică era limitată de numeroase proceduri, ceea ce Îi permitea elitei să păstreze controlul puterii (vezi Gaille, 1998, pp. 13-15). În plus, cetățenii, preocupați mai mult de problemele personale, erau adesea indiferenți față de treburile publice. Roma reprezintă totuși un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
instrumentală. Mai Întâi prin Pufendorf, apoi prin Rousseau, se parcurge o etapă decisivă, În momentul În care voința generală, bază a contractului social, devine produsul naturii raționale a omului. Rousseau propune o ordine socială care nu este nici opresivă, nici arbitrară, deoarece constituie expresia voinței libere și raționale. Trebuie să insistăm asupra diferenței, destul de complexe de altfel, pe care o stabilește el Între voința generală și voința tuturor. Pentru Rousseau, voința generală „privește numai interesul comun”, În vreme ce voința tuturor „privește interesul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
facilitează astfel coordonarea comportamentelor și compensează insuficiențele contractelor. Cea de-a doua economie a convențiilor caută, fără a explica În termenii aceștia, geneza dispozitivelor de reglementare În cultura indivizilor, pentru a depăși dimensiunea esențialmente cognitivă a primei economii a convențiilor („arbitrarul acordului” sau „accidentul istoric”). Agenții cercetează sensul regulilor și se recunosc În valorile constitutive ale colectivului format. În fața unei noi probleme de coordonare, apare un punct focal bazat pe valori culturale. Înrădăcinarea În mediu a convenției permite Înțelegerea atât a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ciudat amestec de trăsături somatice superficiale și de caracteristici psihosociologice rudimentare; astfel, el ne descrie americanul, care este „oacheș”, „coleric, Încăpățânat, mulțumit de soarta sa și iubitor de libertate”, sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară a stăpânilor săi”. În momentul În care, În celebra sa lucrare despre Originea speciilor (1859), Darwin ridică problema hibridității (capitolul VIII), el menționează opinia comună a naturaliștilor și moraliștilor, conform căreia „Încrucișările Între specii diferite au fost anume afectate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dată, toți indivizii, indiferent de personalitate și de mediu, tind să aibă aceleași sentimente față de o valoare sau alta); ă fie În sfera relativistă (contextul fiind determinant, adevărul, frumosul sau binele nu constituie decât simple referințe factuale și țin de „arbitrarul cultural”). Oricare ar fi proporția lor de adevăr (nu putem nega nici variabilitatea normelor, și nici exigența unei anumite proporționalități Între retribuții și contribuții), aceste construcții stârnesc obiecții, pentru că se bazează pe o viziune naturalistă sau sunt prea puțin compatibile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
chiar și În Québec, interculturalul a devenit un domeniu al studiilor universitare, dominat de altfel În mare măsură de sociologi. Așa cum demonstrează lucrările lui Martine Abdallah-Pretceille (Abdallah-Pretceille, 1999), o astfel de metodologie se dorește formativă, sensibilizându-i pe elevi la arbitrarul sistemului lor matern de referințe. Într-adevăr, dobândirea de competențe culturale În cultura de origine nu este niciodată trăită ca o alegere Între mai multe posibilități. Pe parcursul educației, faptele de cultură apar ca niște fapte naturale, cu totul firești și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1992). Lucrările lui Robert Rosenthal și Lenore Jacobson despre efectele reprezentării inteligenței În mediul școlar indică, de exemplu, că unele prejudecăți „pozitive” pot avea consecințe prescriptive surprinzătoare: elevii unei clase primare care erau intenționat desemnați, la Întâmplare și În mod arbitrar, ca fiind mai inteligenți decât media (În realitate, ei obținuseră un punctaj real apropiat de medie la testele de inteligență) de către psihologi au fost percepuți ca atare de către profesorii lor, care nu fuseseră informați despre acest șiretlic, și au devenit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
desemnează o subdiviziune a speciei umane. Această Întrebuințare este Însoțită totuși, din secolul al XVIII-lea și până În secolul XX, de o puternică nesiguranță În ceea ce privește clasificările rasiale, atât În legătură cu numărul raselor, cât și cu criteriile folosite. Această nesiguranță constituie indiciul arbitrarului ce a caracterizat elaborarea lor, În ciuda folosirii principiilor de clasificare a speciilor introduse de Linné. Se presupunea că tipurile reținute, variabile ca număr și conținut, ordonează diversitatea genetică. Numai că, fiind unică din punct de vedere genetic (cu excepția gemenilor homozigoți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
s-a dovedit nefondată. Într-adevăr, societatea modernă, caracterizată printr-o mobilitate socială relativ puternică (În comparație cu societățile neindustrializate), asistă la pierderea bazei eterogenității și, astfel, la intensificarea spaimei de celălalt. Distrugând raporturile ierarhice tradiționale, ea face necesară instituirea unor diferențe arbitrare cu scopul menținerii identității sociale. „Diferențele” rasiale Îndeplinesc perfect această funcție. Rasismul, din această perspectivă, apare ca rezultatul căutării unor diferențe substitutive (Tinland, 1978, pp. 23-33). Ar exista deci o legătură Între rasism și modernitate politică, așa cum credea și Louis
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
subordonarea și contribuie chiar În mod activ la reproducerea raporturilor care fundamentează legitimitatea acesteia. Întreaga socializare și În special sistemul educativ Încearcă să ascundă acest arbitrar, situație descrisă de conceptul de „necunoaștere”, care desemnează incapacitatea construită social de a percepe arbitrarul și de a-i contesta caracterul natural și legitimitatea. Servitute și emancipare Este semnificativ faptul că Friedrich Hayek (1899-1992) a reluat termenul de servitute În titlul celei mai cunoscute și mai polemice dintre cărțile sale, Drumul către servitute (1944), lucrare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
după ce i-au Împins pe solicitanți Într-o situație administrativă inextricabilă (lipsa oricăror acte oficiale). Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 afirmă că „orice persoană are dreptul la o cetățenie” și că „nimeni nu poate fi lipsit În mod arbitrar de cetățenie sau de dreptul de a-și schimba cetățenia” (articolul 15). De acum Înainte, ceea ce este național șiceea ce este străin se definesc În termeni de drept. Națiunea este deschisă, spune Dominique Schnapper, „tuturor celor care sunt susceptibili să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a suferinței. Însă putem vorbi despre violență dacă nu există constrângere explicită? Atât violențele contestatare (greve, ocuparea unor spații publice, asasinarea de lideri politici), cât și manifestările coerciției de stat (represiune, teroare, tiranie, puciuri) țin de domeniul politicului. Culme a arbitrarului, puterea unui regim totalitar exercită teroarea Închizându-și sau suprimându-și oponenții (spânzurătoare, ghilotină, gulag), practicând o justiție expeditivă față de simpli suspecți, interzicând reuniunile, răspândind neîncrederea și delațiunea printre cetățenii urmăriți de poliție sau de miliție până și În viața
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]