16,661 matches
-
însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru De mai mare actualitate este în schimb tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu, ci un dar primit prin intermediul harului”. însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă, deoarece dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, cînd, de fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păcatul acela să ajungă pînă la noi și care constă într-o strînsă legătură între noi și Adam și Eva; tot de origine augustiniană este și condamnarea concupiscenței în cadrul nunții. însă, o dată cu crearea sa, omul a primit de la Dumnezeu liberul arbitru, care este capabil să acționeze și în vederea mîntuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul originar, capacitatea omului de a face bine este doar slăbită, nu distrusă. Liberul arbitru face parte dintre elementele constitutive ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omul a primit de la Dumnezeu liberul arbitru, care este capabil să acționeze și în vederea mîntuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul originar, capacitatea omului de a face bine este doar slăbită, nu distrusă. Liberul arbitru face parte dintre elementele constitutive ale omului, ca și membrele trupului; dacă pentru Augustin el nu e suficient pentru a-i garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, a păstrat ceva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-i dea poetului și inspirație, pentru că datoria și scopul său sînt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, avînd poate ca model Hexaemeronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. în a doua carte declară că știe foarte bine că a cînta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului, și de aceea descrie condiția nefericită a omului, ajuns să trăiască în mizerie după pierderea bunurilor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mîntuirii. Tratatul este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărîrea privitoare la soarta omului, susține el, este determinată de liberul arbitru, care precedă harul lui Dumnezeu; în esență, este apărat punctul de vedere al pelagienilor, adică acela al lui Iulian de Eclanum. De aceea, tratatul eretic, al cărui autor ar fi fost Augustin, s-ar părea că este o invenție pelagiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată spre combaterea în primul rînd a arienilor și în al doilea rînd a așa-zișilor „semipelagieni”, adică a cercurilor de intelectuali din Gallia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut într-o familie de nobili, la Telepte, în provincia africană Bizacena, probabil în anul 467 (după alții, în 462
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
libri tres), o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici se discută predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacob și Esau; apoi problema copiilor morți fără botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase un minim spațiu autonomiei liberului arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
canonic al lui Iacob și Esau; apoi problema copiilor morți fără botez, precum și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sînt preotul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase un minim spațiu autonomiei liberului arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din Riez, în șapte cărți (Contra Faustum Reiensem libri septem) trebuie să fi fost foarte însemnată, în special din cauza nivelului intelectual
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mîngîierile filozofiei (Consolatio philosophiae) este în esență profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filozofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filozofie, pe baza căreia Boetius discută problema destinului și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a renunțării la viața pămîntească și a întoarcerii în patria cerească, este filozofia neoplatonică; vom relua această problemă imediat. Pe lîngă această producție filozofică „profană” mai există și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
capacitatea de a-l „consola”, adică de a-i oferi răspunsuri la întrebările fundamentale: care e sensul răului din lume, de ce îngăduie Dumnezeu ca un nevinovat să fie persecutat, care ar fi funcția sau chiar cum s-ar manifesta liberul arbitru al omului dacă Dumnezeu ar interveni (așa cum și noi am dori s-o facă) pentru a apăra binele aici, pe pămînt. Evident, Boetius a crezut că la toate aceste probleme filozofia poate da un răspuns, și filozofiei i s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele fiindcă nu-l cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele, care sînt analizate în cartea a cincea. Consolatio reprezintă nu numai un moment fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din care ne-au parvenit fragmente, un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos) și Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), constînd în extrase din operele lui Ambrozie, Augustin și Ieronim, privitoare la problema harului și liberului arbitru; a combătut și așa-numitul semipelagianism, atît de răspîndit în Gallia secolului al V-lea, care a fost condamnat la sinodul de la Orange în 529, după cum am spus. Recent, lui Cezar i-a fost atribuită o operă care figura printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Sfînta Scriptură (Allegoriae quaedam sacrae Scripturae) și în întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină în sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă o reprezintă reluarea doctrinei augustiniene a harului și a liberului arbitru și a temelor ascetice ale convertirii și pocăinței, derivate din tezele lui Cassian. Doctrinele etice ale lui Isidor sînt adunate în cele trei cărți de Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o clarifice prin „după trup” și prin a doua parte a frazei, tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă), conține reflecții despre Treime, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei a fost negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Vasile, a fost compus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu se află în posesia mingii. În 1862 apar la Cambridge University un nou set de reguli cu privire la practicarea fotbalului. Aceste noi reguli specifică clar numărul de 11 jucători într-o echipă (până acum se juca în 15), câte un arbitru de fiecare parte plus un arbitru neutru și poarta lată de 12 picioare (3,65 m) și înaltă de 20 picioare (6,09 m). Se spune că numărul de 11 jucători într-o echipă a fost propus de elevii de la
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
În 1862 apar la Cambridge University un nou set de reguli cu privire la practicarea fotbalului. Aceste noi reguli specifică clar numărul de 11 jucători într-o echipă (până acum se juca în 15), câte un arbitru de fiecare parte plus un arbitru neutru și poarta lată de 12 picioare (3,65 m) și înaltă de 20 picioare (6,09 m). Se spune că numărul de 11 jucători într-o echipă a fost propus de elevii de la Eton deoarece echipele era alcătuite acolo
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
lovitură de picior, să azvîrle mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, iar partida care reușește să scoată mingea de mai multe ori prin goalul partidei adverse, în intervalul de o oră și jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamațiile partidei învinse. „ Această mostră de regulament al acelui joc, hibrid, de fotbal amestec de fotbal și rugby denotă precaritatea cunoștințelor despre fotbal ale gazetarilor sportivi din acele vremuri. La Timișoara, în 1899, aveau loc câte două meciuri
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
privind formarea caracterului și a personalității 1. Formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate; 2. Formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipă; 3. Formarea liderilor, a capacității de a conduce prin funcțiile de: căpitani de echipă, arbitri, organizatori, jucători de elită (coordonatori de joc în teren); 4. Formarea și dezvoltarea capacităților morale și de voință; 5. Formarea și consolidarea obișnuinței de practicare autonomă a mișcărilor prin joc. La elevi, aceste obiective operaționale ajung și acționează prin intermediul profesorilor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
la lumină, nimic nu va rămâne ascuns. Totul va fi curățit, nimeni nu va scăpa de încercarea focului. După ce‑i prezintă pe Tatăl și pe Fiul în ipostaza de judecători eshatologici, Irineu introduce în ecuație un al treilea termen: liberul arbitru al ființei umane. Ne aflăm din nou puși în fața unui raționament à rebours. De vreme ce Dumnezeu împlinește în mod obligatoriu funcția de judecător - quod demonstrandum est -, el va judeca faptele, bune sau rele, ale unui subiect moral, adică ale unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ne aflăm din nou puși în fața unui raționament à rebours. De vreme ce Dumnezeu împlinește în mod obligatoriu funcția de judecător - quod demonstrandum est -, el va judeca faptele, bune sau rele, ale unui subiect moral, adică ale unei persoane înzestrate cu liber arbitru, capabilă să întreprindă în mod conștient acțiuni pozitive sau negative. O piatră, un copac, un fir de iarbă nu pot fi judecate, întrucât acestea nu sunt „subiecți” a căror existență se desfășoară în cadrele bine determinate ale unei morale. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște prin sufletul nostru. Cea dintâi înviere, fundamentală, are loc la botez, când sufletul, adică partea cea mai profundă a ființei umane, renaște și își începe călătoria pe drumul mântuirii. De liberul arbitru al omului depinde exclusiv dacă el trece sau nu prin Judecata rezervată, atât cât putem înțelege, pe de o parte, celor nebotezați și, pe de altă parte, celor care nu au știut să respecte botezul. Într‑adevăr, Judecata de Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
clare, apostolul își îndeamnă destinatarii să‑și desăvârșească credința. În ce măsură o atare exortație este realistă? Augustin observă că, spre deosebire de dezvoltarea corporală, supusă unui anumit ritm al naturii, dezvoltarea spirituală depinde exclusiv de voința noastră. Natura se retrage, lăsând puterea liberului arbitru. Persoana crește și descrește spiritual, în funcție de voința sa orientată spre bine sau spre rău. Quid est crescere? Proficere. Quid est descrescere? Deficere. Creștinul, asemenea unui nou‑născut, este „hrănit la cei doi sâni ai Bisericii”, Noul și Vechiul Testament. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]