KorAP: Find »[drukola/base=arde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...1018 >

25,430 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862

colegă de clasă al cărui tată este în Orchestra Filarmonicii Enescu. Mi-a zis că peste câteva zile au programat un concert de pian, cu solistul Mihai Vlaicu. Nu e cumva fiul tău și fratele meu? Am pus mâna ca ars pe telefon, am cerut informații la Ateneu și, surpriză Concert: vineri, 23 decembrie, solist Mihai... În program, Concertul Nr. 2 pentru pian și orchestră în Do minor de Serghei Rahmaninov! Deci asta era surpriza lui Mihai, dragul de el! Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
fost mereu o familie unită și la bine, și la rău. Copiii erau fericiți că au părinții lângă ei, încă tineri, că datorită lor au pășit în viață iubiți și protejați. Era Ajunul Crăciunului, "afară ninge liniștit și-n casă arde focul" și umbrele trecutului nu-și mai găseau locul. Fetele și băieții fuseseră după-amiază la săniuș și bătut cu zăpadă, acum erau cu toții flămânzi și curioși dacă vine sau nu Moș Crăciun. Înainte de Moș, a venit o mașină de la Irbis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
nu mai erau vremurile când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai trase o înghițitură din coniac, plăti și plecă. Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
când aici întâlneai tot ce era mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai trase o înghițitură din coniac, plăti și plecă. Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mai de interes și de talent în București politicieni, scriitori, artiști, ziariști... Totul se schimbase și nu în bine... Mai trase o înghițitură din coniac, plăti și plecă. Băutura îi ardea gâtul, inelul îi ardea capul, imaginea lui Clody îi ardea ochii. Îi venea să se arunce, ca să se "stingă", în Dâmbovița, dar râul era înghețat, podul prea înalt... Gândi: Dacă n-am făcut-o la Paris, în Sena, de pe podul Alexandru III, cel cu statui și lampadare de fier forjat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Petre se repezi la geam, îl deschise larg și rămase așa uitat, privind colinele înzăpezite, pădurea, livada adormită, ulițele pustii... Clody, Clody, ce-am făcut și ce n-am făcut noi de ne chinuim așa unul pe altul? Cum mă ard scrisorile și gândurile tale, mai tare decât focul ăsta care-mi șerpuiește în vatră! Ce să fac, să scap de menghina asta care îmi frânge capul? Luminează-mă tu, care m-ai iubit atâta, ce să fac? Și, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
venea a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele câteva trepte și luă de pe o poliță un bidonaș. Erau mai multe, unul lângă altul, pline cu țuica rămasă din budana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
viață, ce trebuie să-și oblojească rănile. Nu atât cele ele trupului, cât cele ale sufletului. Se așeză din nou în fața focului, își puse un pahar, își mai puse unul... Mirosea bine țuica babei Floarea și era tare de-ți ardea gâtlejul. Nu mai știa cât timp trecuse și câte pahare băuse, dar la un moment dat văzu că flăcările îi joacă în fața ochilor un dans drăcesc, parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
N-a venit profa de matematică și-s cu niște prietene peste drum. Unde peste drum? Unde peste drum? La Cireșica, unde altundeva? Mâncați înghețată? Ce-ți veni, pe frigul ăsta? Mâncăm Amandine. Bine, fetițo, te sărut! Petre, Petre, ai ars Jurnalul, ai ars scrisorile, ai căutat inelul prin pat, te-ai spălat de tămâie și acum, hop, și iubita ta fiică îți mai arde una: " Sunt la Cireșica!" Nu putea să stea cuminte în clasă, să-și facă lecțiile pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
profa de matematică și-s cu niște prietene peste drum. Unde peste drum? Unde peste drum? La Cireșica, unde altundeva? Mâncați înghețată? Ce-ți veni, pe frigul ăsta? Mâncăm Amandine. Bine, fetițo, te sărut! Petre, Petre, ai ars Jurnalul, ai ars scrisorile, ai căutat inelul prin pat, te-ai spălat de tămâie și acum, hop, și iubita ta fiică îți mai arde una: " Sunt la Cireșica!" Nu putea să stea cuminte în clasă, să-și facă lecțiile pentru a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
înghețată? Ce-ți veni, pe frigul ăsta? Mâncăm Amandine. Bine, fetițo, te sărut! Petre, Petre, ai ars Jurnalul, ai ars scrisorile, ai căutat inelul prin pat, te-ai spălat de tămâie și acum, hop, și iubita ta fiică îți mai arde una: " Sunt la Cireșica!" Nu putea să stea cuminte în clasă, să-și facă lecțiile pentru a doua zi? Nu, dumneaei e taman la Cireșica și mănâncă Amandine! Ce-o fi având cofetăria asta, de atrage toate frumoasele? Se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului, unde ardeau parfumați niște butuci de brad, se gândi că, înainte de a începe "atacul" la București, trebuie să se vadă cu sătenii, să le explice ce și cum. Reținuse de la badea Ion că-i neam cu jumătate de sat și pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
curăță zarzavatul și, cu ochii pe Sanda Marin, trecu la execuție. N-a fost ușor, dar în final ce-a ieșit nu era rău de loc: borșul avea chiar gust de borș, friptura de miel și purcelușul nu s-au ars, ieșind rumenite și apetisante, Toni, care asistase la "proceduri", dând aprobator din coadă. Dădu peste tot cu aspiratorul, puse fața de masă, aranjă băile... Carmen îi adusese și primele flori de grădină pe care le așeză într-un ulcior smălțuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
faceți la atelierul de mobilă, am câteva peroane interesate. Au ciocnit pentru veștile bune, au stabilit să rămână în legătură pentru echipa de specialiști. Petre a trecut pe acasă, să mai ia niște lucruri, apoi zbură cu mașina spre Bucura. Ardea de nerăbdare să anunțe veștile bune Anei și Cooperatorilor. Ana îi sări de gât, emoționată. Petre îi sună pe inginerul Pavelescu și pe badea Ion, propunându-le să se întâlnească a doua zi după-amiază la școală, pentru "comunicări urgente". Sala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004

preotul Timuș, Manolache Joldescu, Mihalache Tabără, Neculae Nemțeanu, Gheorghe Cioancă și Ionică al Catincăi. În 1862, fiind terminată, biserica se sfințeste de către enoriașii târgului. În 1948, când a venit preotul Gheorghe Potolincă de la parohia Mascateni - Botoșani, Biserica „Sfinții Voievozi” era arsă de război. În 1952, enoriașii au hotărât refacerea bisericii, iar inițiativa a aparținut lipoveanului Vasile Tudose, care a donat și suma de 1000 de lei . Pentru reconstruirea acoperișului, a fost angajat un meseriaș artist, Dumitru Coștiug din Heci, cu suma

Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU (2010) [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
Facultatea de Medicina și Farmacie, unde se formează cadre medicale calificate. La 17 ianuarie 1869, doctorul Ludovic de Santivany, care între anii 1867 și 1869 fusese medic de arondisment în Plasa Siretului de Jos, la Pașcani reclamă că „i-a ars casa cu biblioteca și toată agoniseala ce o poseda la Lespezi”, deci înseamnă că, deși era medic la Pașcani, locuia la Lespezi, apoi la Șcheia. În 1888, este încadrat ca medic la dispensarul Lespezi doctorul Iosif Frey, care a absolvit

Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU (2010) [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul tuns de la mort. Sicriul este așezat cu fața spre răsărit. La capul mortului se pune un sfeșnic adus de la biserică în care arde „toiagul”, o spirală obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce are menirea de a-i lumina drumul în cealaltă lume. Decesul este anunțat prin tragerea clopotelor de la biserică de trei ori pe zi, prin doliul așezat deasupra ușii de la

Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU (2010) [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188

găsit vreo zece ouă de șarpe ascunse lângă țărușii gardului. Ei susțineau că sunt ouă de viperă. Atunci mi-am dat seama că, dacă din acele ouă vor ieși vipere, n-o să mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
altul. Ouăle nu ardeau. Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță... și foarte albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță... și foarte albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu de drum. Focul a ținut cam jumătate de oră, dar ouăle n-au ars. I-am pus pe copii să le scoată din jar și să le îngroape sub prun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu de drum. Focul a ținut cam jumătate de oră, dar ouăle n-au ars. I-am pus pe copii să le scoată din jar și să le îngroape sub prun. Am adunat niște pietricele care să servească drept piatră funerară. — Să ne rugăm cu toții. Am îngenuncheat și mi-am împreunat mâinile. Copiii, ascultători, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
n-a comentat în nici un fel. Totuși, aceste două incidente legate de șerpi au făcut-o pe mama să-i urască toată viața. Sau, mai bine zis, să-i inspire groază și o teamă respectuoasă. Când a văzut că am ars ouăle de șarpe, a judecat probabil gestul ca fiind de rău augur. Așa mi-am dat seama că făcusem un lucru teribil. Multă vreme am fost obsedată de teama că am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-o, un pic cam aspru: — Ce s-a întâmplat? Nu mai ai chef să mergi la Izu? — Nu-i vorba de asta, răspunse ea, privind în gol. Pregătirile pentru mutare ne-au luat vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii și uscături în grădină, mama și-a făcut brusc apariția pe verandă. Privea, tăcută, focul. Sufla un vânt rece dinspre vest și fumul cenușiu plutea destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]