2,292 matches
-
Centrul de tehnologii noi, Teatrul muzical și Clădirea centrală de servicii, Biblioteca și Arhiva de reviste. Prin modelare și injectare ne referim la spațiile create sub suprafața terestră, astfel Încât se evidențiază elasticitatea pământului ca material de lucru. Pentru acest model, arhetipul istoric este bordeiul. Din exterior, clădirea nu apare ca un obiect, ci ca o variație În suprafața terenului, ca o topografie artificială foarte bine deghizată. La acest nivel nu se mai poate vorbi de contextualism, deoarece arhitectura este deja o
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima noastră specie cosmică, telurică. Apoi prin acel misterios- ,,țipăt subțire al Dealului din nopțile fără de lună". El îi atrage irezistibil și-i captivează total pe oamenii locului. Bietele făpturi din noroaiele comunei Guguete ies noaptea din casă și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cea postmodernă este dată, printre altele, și de faptul că ambele se declară credincioase, adepte ale creștinismului ortodox românesc. Esențială este măsura în care ele își asumă, tainic și profund, Sfânta Tradiție și, în mod special,- raportarea la cele două arhetipuri ale feminității creștine dintotdeauna: Eva și Sfânta Fecioară Maria. Felicia Cordoneanu rezolvă elegant dilema, pledând pentru evitarea judecăților maniheiste, simpliste, bazate pe certitudini și opțiuni binare. Autoarea cărții pune în evidență - cu deplină îndreptățire - libertatea femeii de a alege, de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
1970; A. Fochi, Datini și eseuri populare de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, București, 1976; Andrei Oișteanu, Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească, București, 1989; Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, 1989; Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, 1994; Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere, București, 1994; Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, București, 1995 și Cunoaștere și știință, Constanța, 1997; Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997); * „Ecran interior“, versuri, Iași 1975; * „Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978; * „Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981; * „Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984; * „Nisipul“, roman, București 1989; * „Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990; * „Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001); * „Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași 2001; * „Perspective“, studii critice, Iași 2001; * „Baltagul. Privire critică“, Cluj-Napoca, 2002; * ,,Pașcani. Municipiul si zona. Monografie”, Editura Polirom, Iași, 2000 (coordonator
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
să-l cunoaștem. Am văzut și revăzut filmul Ana în paralel cu propria-mi proiecție a scenariului Zidirea. Aceleași elemente cu propensiune spre simbol, același ritm... Și aceeași greutate existențială, susținută, pe direcție comună, dar cu sensuri opuse: Zidirea vizează arhetipul, explicit structura profundă, Ana, lumea derizoriului, dar implicit structura profundă a unui poem cinematografic. ... și film de actualitate... Am numărat cadrele începînd cu genericul. Și mărturisesc aici că încă din primele patru minute densitatea simbolurilor și punerea deja în pagină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
violentă, ridicolă si disperată... oglindă a zile. Cel de al treilea palier le este rezervat celor trei personaje principale. Trăiesc aici și acum, sfârtecați de realitatea unor vremuri noi, pentru care nu sunt pregătiți... ei vin din plămăda mitului. Al arhetipului. Alexa Visarion are darul de a lega în simbol și cele mai cumplite întâmplări ale realității imediate. Biserica În mijlocul apei, ancorat, un vas obosit, vechi, ruginit, cu scheletul înălțat spre cer ... prefigurând o turlă. Triunghiul, cu triunghiuri în conturul său
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul se desprinde necontenit din daturi; opera de artă se reîntoarce necontenit la arhetipuri. La pagina 127 din cartea Spectacolul ascuns sunt trei enunțuri care gravitează în jurul figurii lui Richard III. Mi se pare că Alexa Visarion se reflectă pe sine în chipul lui Richard, pe care îl numește: "unicitatea". Prima propoziție este: "dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ani defilează prin fața minții. În acest rămășag Visarion mai mizează și pe marele său talent de a lucra cu reputați actori de teatru, capabili de a intui firescul cerut filmării. Vasile Lazăr devine în interpretarea lui Ovidiu Iuliu Moldovan un arhetip al generației sale. Rigurosul autocontrol al actorului operează cenzorial fiecare trăire, protejând adâncul personajului de orice privire indiscretă. Alura conferită lui exprimă forță, personalitate, vitalitate, virilitate. Filmat de aproape, în prim-planuri îndrăznețe Ovidiu Iuliu se lasă iscodit de privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zând acest lucru ca pe un semn al bun]ț]ții necondiționate a lui Dumnezeu. Pentru un sceptic, aceast] atitudine poate duce la concluzia potrivit c]reia universul nu ține cont de meritele morale. În acest sens, Iisus este un arhetip pentru discipolii S]i. Etică Să difer] de etică obișnuit], care presupune a r]spunde binelui cu bine, adic] etică reciprocit]ții. Viața social] necesit] un anumit nivel de reciprocitate. Unul dintre riscurile relațiilor internaționale const] în faptul c] guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
22. În vreme ce conștiința este în viziune psihanalitică responsabilă doar de adaptările și orientările momentane, inconștientul e un strat abisal, de profunzime al structurii psihice, este general uman, atemporal, și cuprinde elemente comune mai multor indivizi (la Jung acestea se numesc arhetipuri 23). Orizontul conștiinței e multiplu, caleidoscopic, divers, e străin de ea, în vreme ce orizontul unic al inconștientului este parte integrantă a acestuia: "Câtă vreme orizonturile inconștiente sunt constitutive pentru substanța umană, orizonturile sensibile ale conștiinței sunt numai factori integranți ai obiectului
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
of Sociology, 27, pp. 283-305. Jenkins, Richard (1996), Social Identity, Londra, Routledge. Jick, Todd D. (1979), "Mixing Qualitative and Quantitative Methods: Triangulation, in Action", în Administrative Science Quarterly, Qualitative Methodology, 24:4, pp. 602-11. Jung, Carl Gustav (2003), Opere complete. Arhetipurile și inconștientul colectiv, București, Editura Trei. Kardiner, Abram (1939), The individual and his society, New York, Columbia University Press. Kellner, Douglas (1992), "Constructing postmodern identities", în Modernity and Identiy, Lash, Scott & Friedman, Jonathan (ed.), Oxford, Blackwell Publishers. Kellner, Douglas (2002), "Theorizing
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
o reflectare a mediului: "Corespunzător formelor sale, cultura este legată de anumite regiuni, zonele de cultură" (Frobenius, 1985:39). 22 Jung avansase ideea inconștientului colectiv în cartea sa Metamorfoze și simboluri ale libidoului, apărută în două volume în 1911-1912. 23 Arhetipurile sunt, conform lui Jung, structuri psihice cu caracter universal, care circumscriu experiența filogenetică a umanității; cu alte cuvinte, acestea sunt elemente semnificative constituite prin repetiții ale unor experiențe de viață cruciale în istoria omenirii ce s-au întipărit în psihicul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
plural de creație, rezultat al efortului comunității de a-și reprezenta în forme coerente experiența de viață, gândirea și existența în ansamblu, prin discursul colectiv și individual despre sine și despre ceea ce numește și descrie a fi alteritatea sa (cu ajutorul arhetipului, al mitului, al imaginii și al simbolului). E o imagine diferită în acest capitol față de cea conform căreia el, imaginarul, ar prelua haotic reprezentările lumii sau ar fi doar produsul unei activități de imaginare fantezistă și aleatorie. Voi căuta să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
revine întrebarea: cum este posibil și ce anume face ca imaginarul să se fi configurat și să fi fost eficient în condiții de disparitate socială și de slabă comunicare? Ne pot oferi un prețios instrumentar de analiză a unităților generative (arhetipurile) care sprijină procesul de memorare colectivă atât antropologia, cât și teoria simbolului și studiul ceremonialului. Imaginarul are o "gramatică" proprie, care devine vizibilă pentru că, spre exemplu, "sintaxa" imaginarului este asigurată, datorită dimensiunii lor temporale, de modelele și de narațiunile exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o tradiție științifică a studiilor asupra imaginarului din sau venite dinspre domeniile psihanalizei, antropologiei, psihosociologiei, Le Goff afirmă mai departe: Am rezerve asupra lor [asupra unor lucrări, n.n.] atunci când alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat de ideologia dubioasă a arhetipurilor [nota din text trimite explicit la Durand, Structurile antropologice..., n.n.]. Modelele imaginarului țin de știință, pe când arhetipurile, de elucubrația mistificatoare. (11-12) Câteva rânduri mai jos, autorul însuși numește relevanța pe care au avut-o studiile din diverse domenii în descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
afirmă mai departe: Am rezerve asupra lor [asupra unor lucrări, n.n.] atunci când alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat de ideologia dubioasă a arhetipurilor [nota din text trimite explicit la Durand, Structurile antropologice..., n.n.]. Modelele imaginarului țin de știință, pe când arhetipurile, de elucubrația mistificatoare. (11-12) Câteva rânduri mai jos, autorul însuși numește relevanța pe care au avut-o studiile din diverse domenii în descoperirea importanței imaginii pentru studierea istoriei, printre care psihanaliza și antropologia. O atitudine ambiguă, dar jucată conștient sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
volumului său: mecanismul social nu exclude o dominantă antropologică. Adaug însă aici ceea ce istoricul francez refuză să introducă în grila lui de lectură: arhetipologia divinului, fie în accepțiunea pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
le formează. Ideologia este una din aceste structuri, înțeleasă și ea drept proiecție a unei realități dezirabile, plecând de la așteptările colective, ca o ofertă de modificare a celei trăite efectiv. Sistemul imaginarului, oricum stabilizat de un nivel major, paradigmatic − al arhetipurilor, al ideilor primordiale legate de geneză și de întemeiere −, primește dinspre gândirea practică și dinspre cea intelectuală "soluțiile" de transformare a lumii, pe care le integrează în rețeaua discursului identitar, unde le păstrează active. Când mitul și simbolul întâlnesc istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care a dat-o comunitatea, într-o perioadă dominată de o anume ideologie (teocrația creștină), existenței ei sacre și profane. Această înțelegere, fie intelectuală, fie populară, teoretică sau materială, este a unei lumi care acceptă ca factor suprem de control arhetipul divin, reprezentat de autocrat și de primul sacerdot (în cazul în care cele două funcții nu sunt deținute chiar de aceeași persoană). Lectura teoretică a imaginarului medieval (pe care o propun în capitolul Speculum speculorum) vizează așadar următoarele aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
exercițiu de lectură adaptat la perioada evului mediu românesc. Una din scheme este generală și se înscrie într-o antropologie cu caracter funcțional, în care conceptele sunt chemate să se facă vizibile după rolul jucat în procesul de memorare. De la arhetip la imagine, schema "pulsează" precum un organism viu și îi asigură astfel imaginarului colectiv posibilitatea de a rămâne permanent în relație cu realitatea; la rândul ei, comunitatea îl solicită, dar îl și consolidează prin reluări (rememorări) și noi combinații sub
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt simptomatice în raport cu gândirea colectivă. Ce anume au în comun cele două rețele (folosesc alternativ în funcție de contexte și noțiunile de schemă, sau model, sau matrice) și ce diferă, în afară de faptul că doar una are o referință temporală specifică? Forme generative (arhetipuri), unități narative și simbolice, structuri funcționale (precum ritualurile) se întâlnesc în amândouă, atât în grila generală, cât și pe "harta" imaginarului medieval. Ceea ce în primul sistem constituie forma, în modelul imaginarului medieval românesc este reprezentat prin rezultatul și conținutul "narativizării
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarului medieval românesc este reprezentat prin rezultatul și conținutul "narativizării" acesteia; devin astfel relevante elementele componente ale structurii și modalitățile prin care este construită. Spre exemplu, dacă, în primul sistem clasăm mitul drept unitate narativă fundamentală pentru imaginarul colectiv, alături de arhetip și de modelele legendare, în cel de-al doilea, particular, el devine narațiunea fondării unei anumite civilizații, în relație cu o figură specifică, cea a întemeietorului creștin (Constantin I), legendar (local, Dragoș sau Negru-vodă), istoric (Ștefan III al Moldovei) sau
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
adăugând și mai mulți termeni sinonimi: fabula, fictio, figmentum, significatio, similitudo, figura (Wunenburger 18, 58-66). Latinescul imago este utilizat în mod indeterminat, pentru a include forme circumscrise conceptului de reprezentare și procesului de simbolizare: semn, simbol, metaforă, alegorie, emblemă, tip, arhetip etc. sau forme în care există o imagine: sigiliu, efigie, emblemă heraldică, portret etc. Această retorică ambiguă, moștenită de altfel din textele antice, se regăsește astăzi nu doar în critica de text, ci și în teoria și în analiza imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]