2,386 matches
-
scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea una nouă. (Articol apărut în RCIS vol.44, martie 2014) Spațiul sinelui "gemelofagia" Spațiul și identitatea nu sunt, a priori, doi termeni a căror articulare să țină de evidență. Ar fi prea ușor de asociat un teritoriu, o moștenire culturală și identitatea individuală. Noțiunea de "identi tate" de altfel este prea fluidă și multifuncțională pentru a mai putea, astăzi, încerca să definim prin intermediul ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici și niciunde, cu strania melancolie a întregirii celui care ar vrea să se culce pe umbra lui... Men in black Vojd. Cuvînt cu rezonanțe magice, grav și tenebros și învăluitor. Articularea lui umple rotund spațiul rostirii, așa cum omul din spatele simbolului cotropește existența interioară și exterioară a celui vrăjit. Lui Stalin îi plăcea să se împăuneze cu titlul de Vojd, Conducătorul, Ghidul suprem, sinonim cu Fűhrer-ul german, Duce-le italian sau spaniolul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lectură”; iar enunțul performativ: „Nu fuma, este dăunător!” are și un conținut propozițional: „fumatul este dăunător”. Prin urmare, în opinia lui, enunțând o frază oarecare, locutorul efectuează cel puțin unul din următoarele acte de limbaj: un act locuționar, care presupune articularea și combinarea de sunete, cuvinte cu sens, semnificative, este „actul de a spune ceva”(Sălăvăstru) care poate avea un conținut propozițional; un act ilocuționar, care se săvârșește în spunerea a ceva (influențând asupra raporturilor dintre interlocutori), este „actul de a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
punct, cercetarea empirică (și nu teoria) a fost greșită. Prin urmare, teoria este imună la critică și poate transfera povara justificării asupra descoperirilor empirice. Falsificarea nu e posibilă. A doua eroare este tautologia sau raționamentul circular. Acesta este rezultatul unei articulări imprecise a verificării. Pentru ca un test să funcționeze, ipoteza trebuie să stabilească o relație între o variabilă independentă (cauza) și o variabilă dependentă (efectul). Raționamentul circular apare atunci cînd cele două variabile nu sînt de fapt independente, drept care rezultatul va
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a atacat în mod explicit această analogie cu economia. În primul rînd, el considera puterea ca un scop prea ambiguu pentru a fonda pe el o abordare economică. Dacă puterea este tratată drept principalul scop al politicii externe, ceea ce permite articularea raționalistă a teoriei, atunci este esențială definiția pe care o dăm puterii. Aron găsește trei definiții diferite, însă nici una nu atinge această capacitate explicativă. În concepția lui, nici "puterea ca resursă", nici "puterea ca forță" (resursele efectiv mobilizate), nici măcar "puterea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fie crezut pe cuvînt. La fel, deși observă corect asemănările dintre argumentele lor și cele ale autorilor care s-au ocupat de dependență, Mastanduno, Lake și Ikenberry (1989) spun mai întîi că pentru Peter Evans (1979), pe care îl amintesc, articularea reală a capitalului local, național și străin este ceva ce trebuie explicat în cadrele istorice și societale; și apoi spun că statul trebuie înțeles ca fiind mai mult decît o mașinărie care acționează de sus în jos, în vederea mobilizării mijloacelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
strada solitară, Melopee. Un motiv de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
collectivité territoriale, cea din urmă reprezentând statutul constituțional al departamentelor și municipalităților. La această dată, prefectul regional dispunea de un personal redus, iar principalele lui funcții erau de a-și coordona colegii din celelalte prefecturi ale regiunii punând accentul pe articularea unei dimensiuni regionale a planului național în cadrul bugetului național. Prefectul regional raporta direct primului ministru. CODER (Commission de Développement économique et régional) a fost creată în 1964 odată cu prefectul regional și poate fi considerată succesoarea Comitetului de Dezvoltare Economică din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
convertirii, de exemplu, justiția comutativă prevedea înapoierea a ceea ce s-a furat, și ca semn concret și vizibil că se vrea începerea unui nou stil de viață. Reluarea și actualizarea unei astfel de paradigme a convertirii vis-à-vis de corupție, înseamnă articularea consecințelor, în cadrul unui proces moral și spiritual, a celor trei faze cunoscute: a vedea (adică a recunoaște corupția și eventual propria stare de corupt; dar pentru o comunitate civilă și creștină azi înseamnă cunoașterea și analizarea tot mai profundă a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
poate face referire la ceva îndepărtat în timp și spațiu; j) caracterul deschis: capacitatea de a produce mesaje inedite care sunt general recunoscute; k) caracterul cultural: regulile de întrebuințare a limbii sunt transmise pe cale culturală și nu genetică; l) dubla articulare a limbajului: existența unui nivel de structurare primar (al semnelor minimale numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reprezintă o formă de acțiune simbolică realizată prin comunicare și mijloacele sale. Puterea politică depinde în bună măsură de gradul în care politicienii stăpânesc posibilitățile oferite de limbaj ca formă de acțiune politică. Rolul manifestărilor discursive din spațiul politic vizează articularea ideologiei, evidențierea sistemelor de credințe și valori care legitimează instituțiile puterii, promovarea unor imagini de sine pozitive, resemantizarea actelor politice potrivit grilei ideologice a locutorului. Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate, pe de o parte, de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primordialitatea cuvântului, care trece de data aceasta înaintea gândului: limbajul nu mai copiază realitatea, ci o creează. Newspeak-ul definește limba folosită de noua elită politică, în vreme ce masa vorbitorilor continuă să se înțeleagă în vechea limbă. Rolul lui nu este atât articularea unei ideologii particulare, cât, mai ales, împiedicarea heterodoxiei prin mutațiile operate la nivelul sistemului lingvistic. Spre deosebire de limbajul democratic, limbajul totalitar înregistrează o pondere net superioară în literatura de specialitate. Puterea aproape magică pe care o deține cuvântul în regimurile totalitare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistice specifice. Astfel, extinderea principiului simbolic determină utilizarea substantivelor comune și a pronumelor în calitate de nume proprii, ca substitute ale divinității: Tată, Părinte, Ție, Cel, El, Lui etc. La nivel morfologic, un alt aspect semnalat de Gh. Chivu este cel al articulării hotărâte a substantivelor comune, chiar și atunci când nu sunt subiecte sau nu au determinări atributive, acestea comportându-se ca adevărate nume proprii (Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
motivație acțiunilor politice. Cu riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din spațiul politic, și asupra articulărilor lor specifice. Demersul semiotic pleacă de la premisa că, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, limbajul politic are ca scop legitimarea actelor desfășurate de emitentul politic. Prin analiza și descrierea parametrilor contextuali, cu numeroasele și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
receptării, a formulelor recurente ce caracterizează exegeza eminesciană în diacronia ei. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații a condus la confirmarea sau reevaluarea judecăților anterioare, dar identificarea unor constante la nivel de receptare este posibilă prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Demersul analitic nu poate face abstracție de tradiția interpretativă în domeniu, de deschiderile sau limitele analizelor anterioare. Propunerea unei noi abordări a publicisticii eminesciene, care să depășească "redescoperirile vulgar-conținutiste"168 și punerea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intențiile argumentative și atitudinea jurnalistului față de problematica abordată. Din această perspectivă, analiza sintactică a publicisticii eminesciene vizează identificarea sistemului de reguli care guvernează relațiile dintre propoziții și fraze, stabilirea mijloacelor de realizare a coeziunii sintactice în texte. Urmărind modurile de articulare a semnelor verbale în cadrul articolelor, analiza transfrastică evidențiază mecanismele de realizare a coeziunii sintactice și constantele de organizare a limbajului publicistic. De altfel, opțiunea jurnalistului pentru o anumită organizare a discursului publicistic este explicit formulată în corpul articolelor, astfel încât putem
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În abordarea limbajului politic eminescian, plecăm de la premisa că, în cadrul manifestărilor discursive de factură politică, dimensiunea pragmatică guvernează sintagmatica semnelor verbale și semnificațiile acestora. Conștienți că "explorarea semiotică nu începe cu adevărat decât dincolo de semnul minimal"375, deci la nivelul articulării semnelor, al sintaxei acestora, considerăm că topografia sintactică a publicisticii eminesciene oferă informații relevante privind funcționalitatea procesului de semnificare. Structura sintactică influențează orientarea argumentativă a limbajului, fie prin accentuarea agentivității (asumarea acțiunii de către actorii politici), fie prin depersonalizarea deciziei și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Icoane vechi și icoane nouă", "Anexarea Dobrogei", "Contestarea alegerii d-lui Maiorescu", "Basarabia", "Concesiuni economice", "Cestiunea izraelită" ș.a. Indiferent de dimensiunile pe care le înregistrează, fiecare articol se caracterizează prin autonomie sintactică și poate fi segmentat în secvențe discursive coezive. Articularea paragrafelor se face potrivit logicii argumentative și unității conceptuale care guvernează articolele în ansamblul lor. 5.2. Semantica Abordarea semantică vizează aspecte precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
non empirică, apropiată de teoria cunoașterii și interesată de obiectele conceptuale și de relațiile acestora cu lumea. Prin urmare, analiza semantică a limbajului politic eminescian nu se poate limita la o abordare în termeni intensionali, care să descrie regulile de articulare semantică a secvențelor discursive (paragrafe, articole), ea trebuie complinită cu o semantică extensională sau cu o teorie a referinței, care să identifice regulile de relaționare a reprezentărilor semantice discursive cu elementele referențialului politic. Reprezentarea politicului prin intermediul presei este corelată cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
punct de vedere al conținuturilor unui referențial istoric particular, scrisul jurnalistic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește. Într-o interpretare ideală (a se citi utopistă), limbajul publicistic vizează un proiect civilizator, axat pe informarea și educarea publicului cititor, iar "articularea strategiilor de generare și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice în funcție de un proiect de cunoaștere sau de unul hedonist rămân problematici majore ale cercetării"429 în acest domeniu. Considerăm că specificul limbajului jurnalistic este dat de procesul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lungul timpului și a judecăților de valoare emise în legătură cu scrisul jurnalistului. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații au condus la confirmarea, respectiv reevaluarea judecăților anterioare, dar decelarea unor invariabile la nivel de receptare este posibilă, prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Exegeza publicistică eminesciană, net inferioară ca volum celei poetice, nu a fost scutită însă de excese. Încă de la apariția primelor volume de publicistică, se configurează două atitudini dominante de interpretare: pe de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
23 cale în sine postmodernă, adică plurală sau chiar rizomatică! Aceste minime trimiteri relevă importanța discursului despre istorie în orice "paradigmă" sau construct teoretic ne-am situa cercetarea; lectura proprie asupra trecutului lăsând "urme" (în sensul derridarian al termenului) în articularea specifică a viziunii propuse. De asemenea, implicațiile asupra conceptelor de spațiu și timp24 și schimbările percepute în receptarea lor de la o epocă la alta formează un domeniu important în interiorul căruia se poate identifica o serie de chei ale înțelegerii unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă disoluția valorilor poate fi preluată sub forma unui postmodernism reactiv, a propune nihilismul ca pe un moment pozitiv al unei construcții filosofice și "nu doar ca pe un simptom
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prim", "text ultim". Din acest punct de vedere, se impune o demarcație între ceea ce tel-quel-iștii numesc scriitură textuală (caracterizată ca "rețea literală cu mai multe dimensiuni, ca șiruri de generări și transformări reciproce, sume vide de distrugere a limbajului prin articularea sa"265) și scriitura non-textuală, care este "lineară, expresivă, cauzală, neînscrisă și nelegată de "spațiul scris""266. Putem aici observa ideile lui Derrida (care, de altfel, a fost asimilat grupului, în special în anul 1960) ce ne trimit atât la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a genunchiului (a. genus superior medialis), artera supero-laterală a genunchiului (a. genus superior lateralis), artera medie a genunchiului (a. genus media), artera inferomedială a genunchiului (a. genus inferior medialis), artera infero-laterală a genunchiului (a. genus inferior lateralis), rețeaua perirotuliană (rete articulare genus) rețeaua rotuliană (rete patellare) situată pe suprafața externă a rotulei și arterele surale (a. surales). Arterele infrapoplitee provin din două bifurcații arteriale succesive (prima la 3-7 cm sub genunchi și a doua la 2-3 cm mai distal), ceea ce face
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]