52,493 matches
-
le promitem că ne vom strădui întotdeauna să nu-i dezamăgim și să le oferim multe alte momente deosebit de plăcute. Trupa de dans Continental Frumoaselor dansatoare le-a revenit sarcina de a deschide „Agenda Show“, un spectacol de înaltă ținută artistică, desfășurat într-o atmosferă destinsă, în ciuda emoțiilor celor care erau direct implicați în jocul „Miliardul de la Agenda“. Talentate și expresive, cu o coregrafie bine sincronizată și o muzică adecvată, tinerele au reușit să imprime spectacolului, de la început, dinamism și voie
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
turneele în țară și străinătate, aplaudata solista urma cursurile Facultății de Construcții din orașul natal (Iași, 1952), ceea ce îi va prinde bine în noua să patrie adoptiva, Israel, undă va emigra în 1991. Ceva inapelabil a intervenit în cariera sa artistică, daca Bianca Marcovici a trebuit să renunțe, fiind totuși omologata ca inginer constructor la o firmă din Haifa. Fapt e că anamneza muzicală este o permanentă a scrisului sau, dovadă și această carte de "poezii apărute și inedite", un fel
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
cea a dorului de Dincolo sau cea a contratimpului cuplului, se face prin retragerea orgolioasa în poem, în memorialul dedicat figurii paterne, Saul ("ucis de un doctor beat / din Iasul anilor agonizanți") sau în scenarii de interiorizare a dramei sale artistice. Revin martelant detaliile biografice ale înstrăinării, ale unui sfârșit de partida, ale unui sacrificiu asumat: "levana, levana... numele meu în ebraică /nu-l murmura nimeni aici. / fâlfâie steagul în care mă învălui / de o bucată de vreme / un cer insipid
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
mentalităților, oprindu-se nu atît asupra textelor propriu-zise, cît asupra contextului care le-a generat. Se știe că ingrata sarcina a celui care se apleacă asupra vechilor scrieri românești este de a stabili cît anume din ele supraviețuiește că limbaj artistic într-o literatura în care scrisul a fost mereu subordonat intenționalităților extraliterare - tiraniei lui ce, nu a lui cum. Conștient de aceasta, autorul își va axa la rîndul sau studiul pe ce, nu pe cum, oferind, de exemplu, un capitol
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
nu meșterul ci soția sa Ana e sacrificata. Dar nu uit că Ana îi era meșterului ființă cea mai scumpă, încît tot o jertfă a zidirii se petrece in balada. E drept, sacrificiul care se află la fudamentele oricărei creații artistice. Și, prin această, Meșterul Manole e un mit românesc esențial, chiar dacă nu în întregime fondator. Aceste comentarii, cu toate ale sale considerații, sînt prilejuite de apariția, la Editură Minerva, a unei bune ediții din "baladele populare românești" datorată dlui Constantin
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
jucat ultima reprezentație din ciclul găzduit de Teatrul Act. Cu acest prilej am aflat ca spectacolul este o producție a altui teatru particular, născut acum șapte luni, care se numeste Teatrul Inexistent. El este inexistent doar că sediu, în plan artistic realizînd mai multe producții, dintre care cea mai închegata și reprezentativă fiind Să zbori spre paradis. Teatrul Inexistent există, iar spectacolele sale au fost găzduite, prin bunăvoință, de Muzeul Literaturii Române, Clubul Green Hours, Clubul Barbar, Teatrul Pod. Spectacolul Bancă
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
atributele spectacolului Să zbori spre paradis. O oră și mai bine stăm față-n față cu noi înșine, cu cel de lîngă noi, cu cei care alcătuim o societate brutală, dezechilibrată, maladiva, neiertătoare. O societate dirijata de legea junglei. Demersul artistic al actriței Dana Voicu naște un mic spectacol incomod. Ni se pune în față o oglindă. Și n-avem încotro. Trebuie să ne privim chipul în ea. În orice caz, curajul tinerei actrițe de a aborda formulă one-whomen-show, atît de
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
nu chiar că una de-a dreptul legendară, nu s-a întrebat încă nimeni, în afara lui însuși de nenumărate ori, asupra locului pe care opera să îl ocupă într-o posibilă geografie culturală. Retrospectivă Ion Tuculescu și readucerea în actualitatea artistică a pictorului, unul dintre marii contemporani ai lui Babă, cu sangvinitatea lui meridionala și cu temperamentul sau cromatic exploziv, determină o intrebare directă: unde se situează artistic și moral Corneliu Babă, este arta lui o fatalitate sau consecință unor împrejurări
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
ocupă într-o posibilă geografie culturală. Retrospectivă Ion Tuculescu și readucerea în actualitatea artistică a pictorului, unul dintre marii contemporani ai lui Babă, cu sangvinitatea lui meridionala și cu temperamentul sau cromatic exploziv, determină o intrebare directă: unde se situează artistic și moral Corneliu Babă, este arta lui o fatalitate sau consecință unor împrejurări exterioare? Este el un pictor răsăritean sau unul de factură occidentală? Faptul că nu a avut contacte directe cu arta europeană decît foarte tîrziu, iar la Paris
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
spiritul acestei opere. În România anilor '30-'40, fără a avea aceeași anvergură și fără imensă autoritate a unui Paris care iradia omnidirecțional cultură și fascina aproape mistic, experiențele moderniste și febrilitatea cu care se căutau noile resurse ale limbajului artistic erau comparabile cu acelea europene. Chiar și fără să ajungă la Paris, dar interesat de acel segment al expresiei care marca ruptură cu trecutul și contesta convențiile obosite, Babă ar fi avut suficient spațiu fizic și moral, dar și suficiente
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
contesta convențiile obosite, Babă ar fi avut suficient spațiu fizic și moral, dar și suficiente resurse interioare, pentru opțiuni total diferite față de cele pe care le-a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural și a unei alte atmosfere artistice se pune în acest caz, ci problema unui sever program interior și a unei adevărate mitologii subiective - ambele aproape cu o existență apriorica în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul sau intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural și a unei alte atmosfere artistice se pune în acest caz, ci problema unui sever program interior și a unei adevărate mitologii subiective - ambele aproape cu o existență apriorica în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul sau intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră a picturii și în ciuda unei adevărate fascinații pentru individualitatea și pentru exemplaritatea umană, Babă nu este un artist cu
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
a unei idei, a unui mod de a exista în lume și, mai ales, în istorie. În această atmosferă contradictorie, în care demnitatea conviețuiește cu înfrîngerea și triumful cu traumă s-au format și au început să se coaguleze orizontul artistic al lui Corneliu Babă, reflexele lui morale și întreaga să filosofie umanista. Nu este întîmplător, în această perspectivă, ca toată energia să creatoare și întregul sau interes cultural s-au îndreptat către modele sigure și către acele repere pe care
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
poemul - / se rostogolesc în mine, precum o pasare vînata - / peste deal străbate doar: // imaginea mea încărunțita..." (Film documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului, care se simte chiar o paradigmă, o sorginte de real. E o demiurgie artistică. O ipostază străină însă de jubilația întemeierii, oglindind durerea făpturii ce se dedublează, se înstrăinează, ca "imagina" uzata, de sine... De fapt, căutarea Formei reprezintă în principiu o alienare , într-un oarecare grad, a ființei, ce, regăsindu-se într-însa
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
ezitărilor și abandonurilor de care se face răspunzător. Fidelman este artist, pictor mai precis, iar tribulațiile lui circumscriu, în român, o veritabilă artă poetica. O artă poetica oarecum deprimanta, în măsura în care ea stipulează, drept condiții esențiale ale operei și ale actului artistic, incompletitudinea, imprevizibilul și chiar o fatală mediocritate, nu în sensul concret și obiectiv al termenului, ci că permanentă rămînere în urmă față de un ideal implicit. Fidelman e un artist ratat: tot ceea ce creează e din pornire lipsit de valoare. Dar
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
sînt inevitabil și preocupate de propria lor persoană. Așadar, pînă la urmă acea căutare de sine despre care vorbeam mai sus nu poate fi evitată. Căutarea lui Fidelman nu poate fi înțeleasă decît dacă o punem sub auspiciile unui act artistic. Portretele sînt înfățișări ale eroului, dar ele reprezintă deopotrivă o exercitare a voinței lui, propriul său act creator. Portretele sînt autoportrete. Cu atît mai impresionant, în acest context, devine faptul că lui Fidelman nu ii izbutește opera cea mai importantă
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
al creației populare. Opiniile au oscilat între cele două extreme. Printre cei care au susținut ideea "indivizilor talentați" s-au aflat N. Iorga, iar după el, Petru Cancel. De asemeni, o altă, poate și mai importantă, este aceea a valorii artistice, pe care o recunoaște și Ovid Densusianu, si N. Iorga și D. Caracostea. Dar cel care îi dă o fundamentare va fi G. Călinescu. Lucrarea lui, Estetică basmului, afirmă, pe bună dreptate, Iordan Datcu, reprezintă cea dintâi încercare din istoria
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
considerabile. Dacă o parte din aceste rezerve sînt folosite 'în afara' nu strică deloc, dimpotrivă, ajută". Așa să fie ! *Nu ratați, în aceeași revista nonconformistul interviu dat de actrița Coca Bloos. "Nici n-o să murim, nici n-o să trăim..." În privința impresiei artistice, expresivitatea multora dintre editorialele semnate în Adevărul de Cristian Tudor Popescu este excelentă, cu atît mai mult cu cît autorul lor nu se joacă de-a sinceritatea, ci, adeseori, e mai mult decît sincer. Adică i se întîmplă, uneori, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
de ziare din România sînt de acord că ar mai fi loc, la noi, de un ziar. Un ziar căruia încă nu i se cunoaște formulă ideală, dar care, cel puțin teoretic, ar trebui să se despartă și de formulă artistică și de formulă nostalgiilor solidarităților de tot felul - la capitolul editorialistic cel putin.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin Popa - un "optzecist" prin vîrstă - de patetismul liricii hispane. Un patetism suportabil și tulburător tocmai pentru că nu este altceva decît rezultatul unei pasionalități sublimate artistic. Cu Federico Garcia Lorca, Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
actuala a sintagmei lumea bună - au mai remarcat-o și alții - e, cel puțin în limbajul jurnalistic, destul de laxa, devenind uneori de-a dreptul șocantă. Pe de o parte, se desemnează cu ajutorul ei orice elită a unei categorii - profesionale, sportive, artistice etc.: "nu peste multă vreme, în lumea bună a fotbalului românesc va apărea Dumitrescu ÎI, nimeni altul decît fratele celebrului atacant stelist" ("Evenimentul zilei" = EZ 534, 1994, 7); "lumea bună a arbitrajului studiază la Cazinoul din Sinaia" ("România liberă" = RL
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
Pavel Șușară În perioada 8 -14 august, Fundația Har, Primăria Râmnicu Vâlcea, Ministerul Culturii, Inspectoratul pentru Cultura Vâlcea și Societatea Ariel, cu ajutorul financiar al mai multor societăți, organizează, în perimetrul fostei cetăți medievale a Râmnicului, un complex de acțiuni artistice: expoziții, spectacole de teatru, concerte, prezentări de modă, lansări de carte, performance, animație etc. Prin alegerea acestui moment și a acestui loc, se încearcă, la adăpost de orice suspiciune de inocentă, o exploatare maximala a unor abstracțiuni filosofice; adică a
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
eclipsă, adică prin expresia astronomica a temporalității și a mecanicii astrale, cel de-al doilea printr-un spațiu marcat, încărcat cu memorie, adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără ambiguități sub semnul eclipsei. Eclipsă și drumul spre muzeu devin, astfel, parte intrinseca a actului artistic și elemente solide ale unei estetici ad hoc. Pentru că printr-o subtilă premeditare a organizatorulor, sau numai prin
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
adică prin situl istoric al Râmnicului. Așadar, Arta în drum spre muzeu, așa cum se numește setul de manifestări artistice de la Râmnicu Vâlcea este așezată fără ambiguități sub semnul eclipsei. Eclipsă și drumul spre muzeu devin, astfel, parte intrinseca a actului artistic și elemente solide ale unei estetici ad hoc. Pentru că printr-o subtilă premeditare a organizatorulor, sau numai prin tainica expresivitate a hazardului, aceste două elemente sînt simultan fenomene ambientale / procese administrative, pe de o parte, si definiții morale, repere ale
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă și obiectul (fetișul) artistic sînt ele însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile. Și tot așa poate fi înțeles și drumul spre muzeu. Din punct de vedere obiectiv, acest drum este un proces, un parcurs temporar la capătul
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]