3,212 matches
-
atunci când aveam norocul s-o găsim deschisă, pentru depozitarea încălțămintei. Și cum această șansă se întâmpla destul de rar... pantofii și ghetele noastre își găseau firescul loc de repaus pe... hol. Fiind situată la demisol - deci, cu geamurile situate la înălțimea asfaltului de-afară și dând direct spre linia de tramvai - zgomotul și rumoarea străzii erau cât se poate de deranjante pentru niște începători ce voiau să învețe atingerea stării fără gânduri. Așa că... geamurile rămâneau mai tot timpul închise. Întunericul sălii și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai dens și mai acoperitor de mistere să se așeze în loc. Provinciali... - veți spune; aveți dreptate! Când am venit pentru prima oară la București, copil fiind (orașul reprezenta pentru mine un fel de cetate inaccesibilă muritorilor de rând), călcam pe asfaltul capitalei, eram acolo la modul cel mai concret, fizic vorbind, dar nimic nu era clar pentru mine. Imensitatea volumelor și intensitatea uriașei dorințe împlinite ca printr-un miracol împiedicau limpezimea percepțiilor. Mărunt și insignifiant într-o lume uriașă! O realizare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
întind: ne-am cazat în căsuțele de lemn ale taberei, apoi fiecare și-a început propria existență, propriile experiențe purificatoare. Mi-am ales Lacul Ciric drept primă gazdă pentru picioarele obosite de obligatoria încătușare a ciorapilor, a încălțămintei și a asfaltului citadin. În plus, trebuia să scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe la toaletă - nu v-o descriu! - și am ieșit pe aleea ce ducea, pe întuneric, spre lumina miilor de sahasrare înflorite. Nu cunoșteam drumul, dar m-am ghidat după vibrații, după vocea din difuzoare și după ceilalți întârziați. Pe un asfalt aproximativ, mai mult pietriș, am ajuns la micul stadion, unde avea loc meditația colectivă. (În cele trei zile cât am existat în marea de vibrații de la Pune, aveam să parcurg de multe ori acest drum.) Revenind, meditația nu se terminase
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să dea o mână de ajutor multora, ca Brăila să fie repusă pe picioare. Învățase în scurt timp să și renoveze, să zidească sau să zugrăvească, știa cum se toarnă o temelie de casă sau cum se bate piatra în asfalt ; cum se montează o ușă ; cum se repară o broască ; cum se poate improviza o bibliotecă pornind doar de la niște simple bucăți și plăci de lemn ; cum se pune parchetul sau gresia ; sau cum se leagă două fire care să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
părea că nu se mai termină, primul lucru pe care l-a făcut în fața marii gări din Paris a fost să-și lase valiza jos, să se aplece în vine, să-și umezească degetul și să dea cu el pe asfalt, apoi să-l guste. — Să fiu al naibii, chiar e puțin mai dulce, Ionele ! Cristi a ajuns la Paris împreună cu un prieten bun de-al său din copilărie, „brăilean de viță veche“, Vladimir Boantă. Amândoi părăsiseră orașul natal și veniseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puternice, încât simțea că toate organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a oprit deodată, au fost deschise imediat ușile și a fost azvârlit afară, căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
malurile Dâmboviței Este un oraș de câmpie, situat la o altitudine medie de 70-80 de metri. Iar partea aceasta de câmpie era acoperită În Evul Mediu de o Întinsă pădure. Cu greu Îți mai poți imagina astăzi, când betonul și asfaltul au Înghițit aproape totul, că Bucureștiul s-a născut În mijlocul unei păduri, a fost un oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
agreabilă În septembrie și octombrie. Problema este că noul oraș suportă mult mai greu acest gen de climă decât cel vechi. Și astăzi, În zonele verzi, temperatura e vara cu câteva grade mai scăzută decât În zonele de blocuri și asfalt. Atunci când oamenii trăiau Într-o mare de verdeață și printre râuri, izvoare și lacuri, verile vor fi fost suportabile. Acum Însă, vara orașul se Încinge cumplit. Cele 40 de grade Înregistrate În condiții meteorologice standard devin, de fapt, 45 sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
plus, ce i-ar fi spus copiii lui Jayne? Mami, tati a urmărit cu mașina pe cineva și când a sunat-o, ea n-a răspuns. Am întors din nou și am mers la mall unde am parcurs kilometrii de asfalt care îl înconjurau până când Robby s-a aplecat în față, arătând cu mâna: - Uite un loc chiar acolo, Bret. Parcheaz-o odată. Am parcat. Ne-am dus direct la multiplex. Eram prea preocupat de tipul din cealaltă mașină ca să mai mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am auzit scrâșnetul roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de culoare crem dispărea după colț, pe Bedford Street. Am coborât anevoie treptele, la ușa din față, unde stăteau acum Wendy și Robby și Sarah, zăpăciți. Wendy își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în Orsic Motel în Stoneboat la un moment dat astă-noapte. Și brusc m-am întrebat: Dacă ai scris ceva și apoi s-a întâmplat aidoma, n-ai putea să scrii ceva ca să treacă? M-am concentrat asupra benzii plate de asfalt ca să nu trebuiască să văd palmierii și lămâii îndoiți de vânt care îmi însoțeau subit drumurile (mi-am imaginat trunchiurile lor zvâcnind din solul tare, întunecat, doar pentru beneficiul meu), și geamurile erau închise pentru ca mireasma Pacificului să nu șerpuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ale unor cunoscute companii aeriene și, un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este omul în preajma căruia eu, mamă a trei copii, mă cumințesc”, recunoaște cu smerenie Corinne. Medicul Trenului Literar, o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urmăresc reacția trecătorilor. Dacă te oprești sau dai semne că te interesează „subiectul”, se grăbesc să te informeze despre preț și alte detalii... Dăm și peste niște tipi rufoși, degradați biologic, care dorm sau dormitează lângă un câine întins pe asfalt. Exemplare de genul ăsta am văzut și în Occident. Se pare că e o mișcare, un curent printre tineri, un fel de „rousseau”-ism care cultivă ideea de retragere într-o existență elementară, naturală, ca a animalelor. O primă impresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neconvențional-erotic pe stradă: se lasă în genunchi pe trotuarul din fața hotelului și își sărută pe buric prietena rusă, care executase un mostik drujbî („pod al prieteniei“), curbându-se pe spate, mai ceva ca o gimnastă pe bârnă, pentru a atinge asfaltul cu vârfurile degetelor... VITALIE CIOBANU: Seara, urmăresc la hotel un talk-show cu Alexandr Krutov - Russkii dom -, o emisiune șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mii la arabi și de numai o mie două sute în cartierul armenesc. Nici în partea exterioară a zidurilor n-ai nevoie de hartă pentru a afla unde te afli. Partea arabă a "Ierusalimului reunificat" este acolo unde ai gropi în asfalt, bene-pubele al căror conținut se revarsă, becuri sparte pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
casele palestinienilor vinovați de a fi găzduit, fie și ocazional, un "terorist". Este o armă de război, un dispozitiv de represiune, dar și o unealtă a pionierului. Dominația este inclusă în transport, iar lucrurile militare în lucrările publice. Șarpele de asfalt neted care-și desfășoară zigzagul fără prea multă considerație pentru mediul înconjurător, sfidând curbe de nivel și falii geologice murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai aproape. Primăria Capitalei îl va ispiti, prin avantaje materiale, ce i se pregăteau. Și, într-adevăr, ispita era destul de mare, mai ales că în București erau ”multe vaci” de muls. Prietenii primarului Traian Băsescu erau Adriean Videanu, Cășuneanu - regele asfaltului, Elena Udrea și Dorin Cocoș, dar și alți profitori ai societății românești de după 1989. De la început, acest individ a spus că este un jucător, lui nu-i plac oamenii cuminți, care stau în banca lor și-și așteaptă pensia. Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zăpezii care își făcuse pe spațiile verzi un strat destul de consistent, dar nu alarmant. Autostrada, care duce spre Salamanca, era curată, doar umedă de la ninsoarea care nu înceta să cadă, dar fulgii nu aveau parcă spor, întrucât la contactul cu asfaltul se transformau în apă. Involuntar, făceam comparația, în sinea mea, cu iernile din spațiul nostru carpatin, cu nămeții ce se formau la noi în ritm alert, îngreuind circulația. Cei aproape 80 de kilometri de la ambasadă până la obiectivul nostru turistic i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Foloseau furtunurile cu apă? De ce mă întrebi? Te-a trimis vre-un șef de-al tău, v-a scăpat de sub control mitingul din piață? Da, desigur, se poate folosi apă foarte rece, dar sub presiune mare, care să măture tot asfaltul. Nu cred că se va putea aplica în București respectiva metodă. Dialogul se continuase, "colegul" avizat ne mărturisise că mulți dintre participanții la mitingul convocat de Ceaușescu erau adevărați specialiști în organizarea de diversiuni. Unul dintre noi nu se putu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
adevărului începea să plouă, iar pe partea minciunii începea să ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată, pe partea adevărului ai fi putut zări o umbrelă roșie, iar pe partea minciunii, o umbrelă albă, din ochiul adevărului picurând în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut în frâu. La fluieratul discret al Moscovei, Garda l-a lăsat să pice pe asfalt, ca să-i reușească ei o aterizare pe moale, grație Feseneului iliesco-românesc. Acum, taie și spânzură în economie, falimentează fraudulos cu Banca Internațională a religiilor, dă ortul Necuratului cu rezidentul Vasile Văcariu, papă conturile nea Nicului din băncile helvete, viitor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
angajați avea fabrica în perioada în care ați lucrat dumneavoastră ? G. M.: - A avut și 7 000 de muncitori și lucrau, făceau... boghiuri, vagoane de marfă, lucrau cu C.F.R.-ul. Ce să mai spun ?! Mixturi asfaltice, de astea, compactoare de asfalt, toate, na.... I. A.: - Se producea pentru export ? G. M.: - Numai pentru export era majoritatea. I. A.: - Pentru ce țări ? G. M.: - Pentru toate țările, în Sri Lanka, în Liban... I. A.: - Erau secții care aveau un statut special din punctul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]