7,165 matches
-
ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce lumina Antonella MOCANU <biography> Născută la Târgoviște în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca-o acum:o Evă cu alt fruct oprit... Lumină-i în iubirea pornită de la lingură, Colindă auriu, gutuia-n iarnă mă colindă Și-o las acolo...Sunt Evă cu buzele-ostenite De șoaptele din gânduri, de așteptări, iubite... Mă caut... Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei Și mâini de pravoslavnic împreun, În fața Poeziei tot sângele-mi adun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să mă distrez împreună cu toți ceilalți... Clubul, o sală
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine. Trepte groase din lemn.... Mi-am scos pantofii și mi-am pus papucii ce se aflau lîngă lespedea de lemn de jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o pernă roșie cu fire aurii și un suport din lemn, simplu, pentru arderea tămîiei. CÎnd am ajuns acolo, mi-am dat seama că Încă mai purtam mănușile, așa că mi le-am scos repede. Am oferit și eu niște tămîie, așa cum cerea ritualul, foarte atent Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu prevăzusem o prezentare atît de bruscă, așa că nu știam ce să-l Întreb pe acest tînăr șef. Dar n-avea nici o importanță dacă Bărbie Ascuțită era acolo sau nu. Stăteam În fața tînărului de cealaltă parte a măsuței negre cu auriu, al cărei lac Începuse să se scorojească, pe care se servea ceaiul. Judecind după gîtul lui subțire și tînăr - era probabil liderul grupului de tineri care stăteau afară, În față -, nu mi se părea deloc potrivit să-l consider șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai era un copil, un copil în care parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine: urcă forțat să doarmă și cu o voce plină de jale spune: „I just-want-to-tell-you some-thing!”, dezolat că mama se abține să urce, că nici eu măcar nu cedez, nici când plânge, apoi se împacă, se resemnează. Pădurea lor e aurie și roșie acum. Ești ca într-o beție totală de toamnă, în mijlocul a oriunde, aproape de un râu cu stânci și mușchi, fără nici un semn că mai există altcineva în afară de noi pe lume. Am luat vehiculele de teren încărcate cu copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
destinului, în sensul lui obișnuit și vizibil. Poate era numai viziunea mea subiectivă, dar nu cred, căci a doua zi, seara, în biserica Sfinților Petru și Pavel din comună, ea și el, amândoi în fața altarului și a preotului purtând patrafirul auriu deasupra sutanei, păreau a fi din iconografiile bizantine, pustiiți de vârste, iluminați și senini. O oră mai târziu, Lung, în îmbrăcămintea portului de la țară, se aplecă spre urechea mea: - Ce frumoasă e domnișoara în seara asta! Drept să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Doar la ocazii de astea, nunți și botezuri, vă mai putem vedea” Și vorbirile dintre noi trei durară cât străbăturăm câmpia. Apoi casa învățătorului. A doua zi botezul, biserica, preotul, lumânarea cufundării în apă, și, peste toate, razele soarelui căzând aurii prin ogivele cupolei. Acasă, timpul încă ușor friguros, împiedica lăsarea deschisă a ușii din cerdac. Ca atunci în ziua nunții, mă oprii în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cerând în schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și inscripția „Furnizorul Curții Regale”, încuviințare pe care regele, râzând, a dat-o pe loc, și de atunci până în decembrie ’47, strălucitoarea reclamă în auriu garantase, pe lângă siguranța tămăduitoare a hapurilor, și afluxul unei clientele ce avea să dureze o sută de ani dacă timpurile nu se schimbau. „Mă rog, alte vremuri!”... Lung ar fi avut în acest fel - și el - prilejul să afle o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergându-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș fi avut vreun temei n-aș fi făcut-o - era lumea ei, ideația în care a străbătut timpul dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de vite, sunete moi de tălăngi și glasuri omenești așa de lămurite, încât păreau că vorbesc aproape de noi, undeva, în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care nu era obișnuit din parte-mi. Făgăduii oamenilor țuică, și multă vreme îi privii cum se mișcau vioi printre snopii aurii, cu țăpoaiele, cu brațele, cu glasuri puternice, cu glume vesele. Pe la toacă, pornii spre Iezer în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așteptară un timp, apoi unul trase de mânică pe celălalt, îi făcu semn de îndemnare cu capul și plecară. Așa stăturăm o vreme. Soarele asfințea departe, deasupra Siretului, luminând pâcla zării, împrăștiind pe luciu și înaintea noastră ca o pulbere aurie. Podarul se sculă, scuipă într-o parte, apoi se dezbrăcă de suman. Cu luare-aminte se plecă spre înecat, îl întoarse pe spate și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a fost în anul acela și de marile zile ale toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză la marginea prispei, cu toată sfiala care se cuvine unei fete mari. Moș Tentea se ridică și se duse să mai vadă de niște godaci care guițau ascuțit în ocolașul lor; și după ce se depărtă el mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mașinile. De aceea, ignor toate sfaturile care mi s-au dat și aduc pe cineva de afară. Eu: Cum ai auzit de mine? Gândindu-mă că trebuie să fiu o legendă vie printre detectivii particulari din Dublin. El: Din Pagini Aurii. Eu (dezamăgită): Ah, da. El: Acum, chestia cu Detta e că are stil. M-am gândit la perdelele cu volane din mașină. El: Detta provine din aristocrația crimei organizate din Dublin. Tatăl ei, Chinner Skinner? A zis-o de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii mari. —Ei bine, unde am putea să găsim unul, dulceață? — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-l țineți minte este că durerea vă este prietenă. Este cea care vă aduce copilul, fără durere el nu ar exista. Așa că, toată lumea, închideți ochii, și începeți să vizualizați durerea ca pe o forță benefică, ca pe „o imensă sferă aurie de energie“. Mi-am dat silința și, după ce am vizualizat timp de douăzeci de minute sau mai mult, am învățat să o masez pe Jacqui în regiunea șalelor, în caz că nu funcționa figura cu vizualizarea. Apoi ni s-a prezentat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au dat târcoale circumspecți, ca niște câini care își adulmecă fundurile, încercând să-și dea seama care are mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat o miniambuscadă, căci toată lumea a năvălit înspre ușă și s-a înghesuit, cu o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-am oprit în timpul fiecărei contracții astfel încât Jacqui să nu rateze nimic. —Vizualizează, o îndemnam, de fiecare dată când corpul i se încorda și îmi strângea mâna, gata să-mi rupă oasele. Durerea îți este prietenă. Este o imensă sferă aurie de energie. Hai, Jacqui. O imensă sferă aurie de energie. Hai să spunem în cor. Hai să spunem în cor? Unde te crezi, în Dora, the Explorer? — Hai, am îndemnat-o și am zbierat în cor. O imensă sferă aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să nu rateze nimic. —Vizualizează, o îndemnam, de fiecare dată când corpul i se încorda și îmi strângea mâna, gata să-mi rupă oasele. Durerea îți este prietenă. Este o imensă sferă aurie de energie. Hai, Jacqui. O imensă sferă aurie de energie. Hai să spunem în cor. Hai să spunem în cor? Unde te crezi, în Dora, the Explorer? — Hai, am îndemnat-o și am zbierat în cor. O imensă sferă aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aurie de energie. Hai, Jacqui. O imensă sferă aurie de energie. Hai să spunem în cor. Hai să spunem în cor? Unde te crezi, în Dora, the Explorer? — Hai, am îndemnat-o și am zbierat în cor. O imensă sferă aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie. După ce s-a terminat Moonstruck, ne-am uitat la Pe aripile vântului și, când Melanie a intrat în travaliu - iar cuvântul acela -, Jacqui a întrebat: —De ce fierb oamenii apă și rup cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
imensă sferă aurie de energie. Hai să spunem în cor. Hai să spunem în cor? Unde te crezi, în Dora, the Explorer? — Hai, am îndemnat-o și am zbierat în cor. O imensă sferă aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie. După ce s-a terminat Moonstruck, ne-am uitat la Pe aripile vântului și, când Melanie a intrat în travaliu - iar cuvântul acela -, Jacqui a întrebat: —De ce fierb oamenii apă și rup cearșafuri când moșesc un copil? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cearșafuri când moșesc un copil? — Nu știu. Poate că o făceau ca să-și ia gândul de la alte lucruri, înainte să aibă DVD-uri. Am putea să încercăm și noi dacă vrei. Nu? OK. Oh, Doamne, iar începem. O imensă sferă aurie de energie! O imensă sferă aurie de energie! Pe la unu dimineața, contracțiile erau la interval de șapte minute. Intru să fac o baie, a zis Jacqui. S-ar putea să calmeze durerea. Am stat cu ea în baie și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]