3,708 matches
-
în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped la șofer. Cer să meargă în Italia. Țiganii amenință că se va lăsa cu "sânge", șoferul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe trotuar, unde scuipă energic sâmburii mărunți și negri, visând la cireșii enormi de acasă, unde mănâncă pe săturate, cu "burta", nu cu suta de grame, ca aici. După trei zile: îi regăsesc pe aceiași țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari cu fișe de lectură, pe care acum le leg atent cu sfoară pentru a le trimite în România. Cu autocarul, că-i mai ieftin. Bursier postdoctoral și asistent de cercetare la Universitatea Laval din Québec-Ville, Canada 4 septembrie 2004 Răzlețe. Montréal, Québec, Canada. De Elveția m-am "îndrăgostit" de cum am pus piciorul pe teritoriul său (mai bine spus, din aer
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
victorie asupra lui Wellington. Trei cai sunt împușcați la Auteuil, după ce și-au fracturat picioarele în cursele cu obstacole. Iluzionistul spaniol Xevi bate recordul mondial de conducere auto legat la ochi: 43 kilometri. Patru morți și 18 răniți într-un autocar cu nuntași, la Kabul; o cutie de cartușe explodează pe acoperiș - cartușe care urmau să fie trase în cinstea mirelui și miresei. 50 de morți, 400 de răniți, lângă Segovia (Spania), striviți sub sfărâmăturile unui acoperiș de restaurant, proaspăt construit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
înainte. De optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kilograme pe zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lîngă un altul, care s-a dovedit a fi cu bulgari. Ne-am dat cu toții jos și, de cum ne-au văzut, bulgarii au început să ne zîmbească și să ne facă semne prietenești cu mîna. Unii chiar au coborît din autocar și au venit la noi. Rîdeau și ne spuneau tot felul de chestii, pe care, desigur, nu le înțelegeam. Noi le zîmbeam și, ca să ne distrăm, le ziceam, cu voce mieroasă, „ești prost“, „ești tîmpit“ și altele de felul acesta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat, am auzit vocea tovarășei : „Clasa a patra be, la mine !“. Era foarte supărată. Ne-a suit pe toți în autocar și ne-a spus la microfon că am făcut o prostie foarte mare : nu aveam voie să ne ducem la ăia, că nu trebuie să avem relații cu străinii. Că nu numai ea putea s-o pățească, dar și noi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuie să avem relații cu străinii. Că nu numai ea putea s-o pățească, dar și noi, la o adică ! Una peste alta, tot timpul excursiei a existat o dovadă certă, imposibil de ascuns, a relațiilor nostre cu străinii : în autocarul nostru mirosea numai a parfum de trandafiri. ...Ultimul din lista de muzee vizitate avea să fie cel al tehnicii militare, unde, după ce am trecut prin toate sălile, am găsit în curte mai multe tunuri, tancuri și tanchete, pe care am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de toată frumusețea, prima din viață : mai întîi mi-au amorțit degetele, am făcut ceea ce în lim baj medical se numește „mînă de mamoș“, apoi brațele cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dormitoarele taberei. Cei cu timpul de odihnă scurtat, cu greu au putut fi aduși la ciorba de potroace și la celelalte bunătăți ce s-au servit a doua zi. Petrecerea de neuitat s-a încheiat pe la orele 18:00, când autocarul ne-a transportat obosiți dar plini de voie bună, nu înainte de a stabili viitoarea întâlnire peste cinci ani, vara anului 2010. Scrisă cu slove ale neuitării în memoria noastră, a participanților, această reuniune va fi păstrată și evocată cu emoții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
necesare iar cei care scoteau mărfuri din țară peste prevederile legale trebuiau să plătească o taxă în plus. Cei care nu acceptau această taxă suplimentară erau întorși din drum. Uneori, când era prea aglomerat în vamă, în special când existau autocare pline cu călători și care formau coloane impresionante se facea o chetă monetară consistentă adunată de la fiecare autocar după care erau lăsați să treacă, fără a mai fi controlați la bagaje, în afară de pașapoarte, pe care trebuia pusă obligatoriu viza de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cei care nu acceptau această taxă suplimentară erau întorși din drum. Uneori, când era prea aglomerat în vamă, în special când existau autocare pline cu călători și care formau coloane impresionante se facea o chetă monetară consistentă adunată de la fiecare autocar după care erau lăsați să treacă, fără a mai fi controlați la bagaje, în afară de pașapoarte, pe care trebuia pusă obligatoriu viza de trecere a frontierei cu data respectivă. Dacă ar fi existat o fântână adâncă de câțiva stânjeni s-ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
N-aveți decât să râdeți. Viața este o mare bucurie. Dacă nu ai vise, nu ai satisfacții. Degeaba mai trăiești. După aproape un an și jumătate se hotărî să plece în vizită la Nicky în străinătate. O chemase telefonic. Din autocar privi atentă la fiecare peisaj de afară, îi părea vrăjit. Brazii aceia, pinii, munții cu stâncile lor, fiecare copac, fiecare floare, fiecare fir de iarbă, izvoarele cu coborâșul lor făceau parte din patrimoniul elegant și neclintit al țării noastre. O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de altă natură. Era mai hotărâtă ca niciodată să meargă până la capătul pământului dacă ar fi fost nevoie să îl întâlnească și să îi vorbească, ascultându-i vocea după care tânjea atât de mult. După două zile de mers cu autocarul ajunsese la destinație, acolo unde o aștepta o surpriză de proporții. Motivul nedeclarat al călătoriei îl constituia și situația financiară precară determinată de unele cheltuieli absolut necesare pentru Victoria. Situația nu stătea deloc roz spre sfârșitul anului când se adunau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca prima oară când mai fusese la el, la fel de evaziv? Contribuțiile pentru căminul pe care îl frecventa Victoria se ridicau la o sumă destul de mare, peste putința ei. Timp de câteva ore îl așteptase în stația în care o lăsase autocarul. La telefonul lui nu răspundea decât căsuța vocală. Fumase țigară după țigară iar lacrimile îi străluceau ca ochii unui rănit în agonia morții. Simți o vlăguire până la ultima putere. Era ca și atunci când cineva ți-ar smulge inima din piept
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
loc o aplicație practică de teren în Munții Apuseni, pe traseul Deva - Brad - Abrud - Roșia Poieni - Roșia Montană - Țebea - Deva. De dimineață, participanții la această aplicație sau adunat în curtea Liceului Pedagogic ,,Sabin Drăgoi”, de unde s-a pornit cu trei autocare spre Brad. Srăbatem străzile orașului, fiind însoțiți tot timpul de imaginea Cetății Devei, proiectată pe albastrul cerului de vară. Trecem pe langă termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să deverseze și să ucidă tot ce este viu în Arieș și mai departe în Mureș, așa cum s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă cu apele Săsarului în apropiere de Baia Mare. Zgribuliți de frig, ne retragem în grabă la autocare, sub primii stropi de ploaie, nu înainte de a mai aruncă o ultimă privire către uriașă rană făcută de către om în inima muntelui. Coborâm spre Roșia Montană. Localiataea este considerată a fi cea mai veche așezare minieră din țara noastră. Aici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
lor, lăsați acasă, în California, în grija bonei mexicane (Adriana Barraza), ajung pe undeva pe lîngă granița americano mexicană, singuri la marginea unui cîmp. Cei doi păstori marocani și ei tot niște copii , care, ca să se amuze, au tras în autocarul cu turiști, sînt vînați de poliție ca niște coioți. Pușca pe care au folosit-o îi aparținuse înainte unui om de afaceri din Tokyo, care călătorise în Maroc după ce soția lui se împușcase. Fiica omului de afaceri e o adolescentă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umor : viitorul Batman era traumatizat de niște lilieci ; viitorul Batman își pierdea părinții ; viitorul Batman pleca în Himalaya, unde devenea discipolul unui mare ninja și tot așa. După o oră, aveam senzația că stau într-o ploaie mocănească, așteptînd un autocar care nu mai vine ca să mă scoată dintr-un oraș în care nu e nimic de văzut. în Batman (1989) și în Batman revine (1992), Tim Burton făcuse din Gotham City unul dintre cele mai de văzut orașe imaginare din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Turcia să aducem blugi!” Adevărul este că la acea vreme se căutau foarte bine. Nici nu am reușit să-i mai duc în consignații că i-am și vândut de acasă la prieteni, rude, cunoscuți. Am ajuns la Istanbul, cu autocarul; am ajuns în bazar cu tot grupul și fiecare a început să-și încarce gențile. Eu stăteam și mă uitam neștiind ce se întâmplă. Două, trei persoane discutau cu vânzătorii, iar ceilalți încărcau gențile. Una dintre surori îmi zice: - Ce
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a început să-și încarce gențile. Eu stăteam și mă uitam neștiind ce se întâmplă. Două, trei persoane discutau cu vânzătorii, iar ceilalți încărcau gențile. Una dintre surori îmi zice: - Ce faci, frate, pune mâna și umple geanta că scăpăm autocarul! - Păi, cum să umplu geanta?Cu mâna! Am început să pun în geantă blugi de toate mărimile. Când s-a încărcat geanta, m-am așezat la rând ca să spun câte perechi am și să le plătesc. Dar nu am mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să pun în geantă blugi de toate mărimile. Când s-a încărcat geanta, m-am așezat la rând ca să spun câte perechi am și să le plătesc. Dar nu am mai avut timp, pentru că cineva a strigat:Haideți că pleacă autocarul! Atunci am lăsat banii, mai puțin contravaloarea uneia sau două perechi și am fugit la autocar. Până acum nu am făcut discriminare față de etnia romă niciodată, așa cum am mai menționat și chiar am încercat în orice împrejurare să combat acest
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la rând ca să spun câte perechi am și să le plătesc. Dar nu am mai avut timp, pentru că cineva a strigat:Haideți că pleacă autocarul! Atunci am lăsat banii, mai puțin contravaloarea uneia sau două perechi și am fugit la autocar. Până acum nu am făcut discriminare față de etnia romă niciodată, așa cum am mai menționat și chiar am încercat în orice împrejurare să combat acest lucru și chiar să promovez întrajutorarea, toleranța și compasiunea. De aceea, invit pe oricine citește aceste
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am refăcut și casa. Lăudat să fie Domnul! Am mai încercat să merg cu toți tinerii la programul de misiune “Romi pentru Romi”, organizat de tinerii Romi la Băicoi, în zilele de 27 - 29 august 2010 și am plătit degeaba autocar pentru 3 zile, pentru că ei nu au vrut să meargă, mulți considerând orice acțiune a romilor inadecvată pentru ei. Au mers doar 10 persoane, ce-i drept și unele mai în vârstă, majoritatea din grupa noastră de la Școala de Sabat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
noi, părinții ei. Mă deplasez la București în vederea obținerii vizei pentru Franța. Rezolv rapid obținerea formelor necesare și sunt gata de drum. Dacă în deplasările anterioare plecasem cu avionul, de data aceasta apelez la o societate de transport internațional cu autocarul. Era o bună ocazie de a străbate Europa cu acest mijloc de transport terestru. Puteam să văd și să cunosc totul în drumul meu, altfel decât zburând cu avionul. Am beneficiat și de un mare noroc. Societatea de transport avea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]