4,354 matches
-
întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și își închipuie că va afla salvarea în crimă, ca un nou Raskolnikov. Încercându-se în scrutarea subconștientului, scriitorul rămâne la o retorică precară. Instinctul îl face totuși să atribuie un loc însemnat visului, stărilor de spaimă, delirului, premonițiilor care bântuie mintea personajelor. Între descriere și creație, A. se oprește, așa cum îi dictează înzestrarea, la cea dintâi. SCRIERI: Rusia revoluționară, Iași, 1918; Pe străzile Iașului, București, 1920; Rochia albă, București, 1921; În regatul nopții, București, 1923; Casa vechiturilor, București, 1923; Diplomatul
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia serilor” și poezia halucinantă stârnită de „fata morgana”. La A., pastelul, alcătuit din notații eliptice și sincopate, se interiorizează, iar poezia satului depășește documentarul etnografic. Cu timpul, muncile aspre ale câmpiei
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
cursuri opționale de jurnalism, având convingerea total eronată că scriitura de presă este o variantă mai săracă și plină de locuri comune a scriiturii literare sau - și mai rău - că jurnalismul se reduce doar la știre, la exprimare simplă, obiectivă, bântuită de formule standardizate: „ieri a avut loc...”, „o crimă oribilă s-a petrecut...”, „alegerile au intrat pe ultima sută de metri”. 1.1.1. O falsă dilemă: literatură sau jurnalism? Ca să înțelegem ce este textul jurnalistic, trebuie mai întâi să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-și pierde prospețimea și personalitatea inconfundabilă a scrisului său. În jurnalism nu poți fi decât ceea ce scrii: dinamic, sobru, inteligent, sentimental, ironic, agresiv, căutând neliniștit adevărul și având mereu conștiința a ceea ce faci. Restul e poveste, un simplu mit care bântuie nepermis de lejer mentalul nostru colectiv: „Presa, câinele de pază al societății”. Clauza de conștiință Aflat în Franța, am fost uimit să citesc pe zidul anumitor clădiri că afișajul era interzis „conform legii afișajului din 1888”. Într-adevăr, rămâi năuc
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum „depersonalizat”, „dezinteresat”. Comunitatea virtuală facilitează extinderea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Magdalena, a fost ucenică și mironosiță a lui Cristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind Însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, În sufletul ei s-a născut, ca o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ca viețuire pură, neîntunecată de dorințe și sentimente, de umbrele fluxului interior, fără nici o tulburare, „iluminat și limpede ca o apă”. Dar această aspirație este doar efemer împlinită, așa încât cea mai mare suferință este tot criza conștiinței lipsite de repere, bântuită de întrebări, de gânduri și imagini disparate, funcționând în gol, până la pierderea identității, a oricărui sens. În Vizuina luminată (proză publicată postum în volumul din 1971), se revine la relatarea directă, dar pe un ton sensibil schimbat, mai patetic și
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
pe Dumitrița, fiica unor oameni săraci, dar părinții lui se opun la căsătoria lor. El pleacă în America, Dumitrița rămâne singură, deznădăjduită, și moare născând o fetiță care este chiar naratoarea. În romanul Maria (1988), dramatismul atinge pragul nevrozei. Suflet bântuit de spaime și neliniști, o femeie divorțată, cu doi copii, trăiește o acută stare depresivă și se internează în spital, pentru tratament psihiatric. Medicul izbutește să-i amelioreze sănătatea, se îndrăgostește de ea și cei doi se căsătoresc, dar viața
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
importantă se arată a fi aceea că ființa este circumscrisă negativității. Una dintre zonele ontologice pomenite este cea a vieții neînfrânate de nici o normă în sălbăticia ei. Singura „normă” pare a fi jocul hazardului. În acea zonă se ucide și bântuie teama de moarte. Exorcizarea fricii se realizează, ca în societatea originară studiată de René Girard, prin desemnarea unor victime expiatoare. Abia atunci când jocul criminal își face efectul, se produce ușurarea manifestată prin hohotul de râs înfricoșător: „Moare, a râs și
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
discurs adresat unui interlocutor tăcut. De aici preferința poetului pentru cântec, baladă, psalm, „lied”, „silogism”, toate purtând, cu accente și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici nori ți se-nvârtesc în creier,/pe osii strâmbe și pe roți dințate/ auzi cum opintește cineva/și nu e timp, o, nu e timp/ pentru adaosuri ori pentru schimb./ Apoi prin cețuri înspre partea mării/doar
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
inventivitatea „fabulografului” (termenul îi aparține) primează, ci apelul la modelele clasice ale genului, în special, La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși de demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect celebru prin Byron). Eroinele, Elena Moldovei (comparată cu Elena Lacedemona) și Doamna Ruxanda, par proiectate în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în nefericire. Scriitorul are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci, după el, geneza vieții este durerea. În concordanță cu peisajul sunt și locuințele personajelor, în mod obișnuit cenușii, rar luminoase, bântuite de duhuri (Vedenia, Jandarmul). În ele se intră anevoie și cu neplăcere, impresii pe care A. le accentuează prin așezarea descrierilor unor astfel de case în chiar debutul câtorva povestiri și romane (Arhanghelii, Biruința, Domnișoara Ana). Pătrunderea în satul „Arhanghelilor
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
lingușelile ce-i erau adresate. Istoria avea un ritm alert În funcția de ministru de externe al Franței a fost numit, la 14 iulie 1797, Talleyrand, care avea să marcheze semnificativ influența Franței în Europa și în lume. O Europă bântuită de tot felul de conflicte, unele politice, altele militare. în paralel, se încheiau tot soiul de alianțe, dar aveau loc și destule conflicte armate. Era un timp al frământărilor, în care lumea își căuta albiile unde să-și găsească pacea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de acolo, dar pe drum s-a rătăcit de ei. S-a urcat într-un tren oarecare și a coborât acolo unde a văzut că ar putea fi un oraș mai mare, în speranța că va găsi ceva de mâncare. Bântuia zilnic pe străzile orașului și trăia din mila piețarilor care îi mai dădeau o legumă sau o bucată de pâine. Dormea pe unde apuca, de regulă, tot prin piață, alături de cei care păzeau marfa și mai făceau un foc pentru
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Încă puțin Înapoi, când o lingură de argint se oprește din legănat și un termometru se Întoarce În cutia lui de catifea. Sputnikul Își fugărește dâra de fum până când intră la loc În rampa de lansare, iar poliomielita Începe să bântuie. Apare o secvență scurtă cu tatăl meu la douăzeci de ani, În rol de clarinetist, cântând o piesă de Artie Shaw În receptorul unui telefon, apoi, dintr-o dată, iată-l Într-o biserică, la opt ani, scandalizat de prețul lumânărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndoia de posibilitatea ca un singur act sexual Într-o secetă de cinci luni să aibă ca rezultat o sarcină reușită. Oare Zizmo, În timp ce Își studia tânăra nevastă, se simțea bătrân? Înșelat? În toamna târzie a anului 1923 minotaurii Îmi bântuiau familia. Desdemonei Îi apăreau sub formă de copii care nu se mai opreau din sângerat sau care erau acoperiți cu blană. Monstrul lui Zizmo era cel bine cunoscut, cu ochi verzui. Îl privea din bezna râului când aștepta pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rai. Preferă să mai poposească pe pământ și să-i inoportuneze pe cei rămași În viață. În cele patruzeci de zile care urmară, de câte ori bunica mea Își rătăcea cartea de vise sau mătăniile, dădea vina pe strigoiul lui Zizmo. Acesta bântuia casa, făcând laptele proaspăt să se prindă și furând săpunurile din baie. Când perioada de doliu se apropie de final, Desdemona și Sourmelina pregătiră kolyvo. Era ca un tort de nuntă compus din trei straturi albe, orbitoare. Blatul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era corect, niciodată prietenos, și Își Îndrepta cea mai mare parte a conversației către Tessie, care stătea pe un scaun În colț. Mă Întreb ce amintiri Încerca doctorul Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană (care, poate, le induceau În eroare), pe lângă birourile fondatoarelor, unde Încă mai erau stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rugam să-mi vină ciclul. Mă rugam să primesc stigmatele feminine. Vara trecea În grabă. Milton aduse geamantanele din subsol și Îi spuse mamei să se apuce de Împachetat. Eu mă bronzam cu Obiectul la Micul Club. Doctorul Bauer Îmi bântuia mintea, apreciind proporțiile picioarelor mele. Programarea era peste o săptămână, apoi peste jumătate de săptămână, apoi peste două zile... Așa că ajungem În seara sâmbetei precedente, 20 iulie 1974. O noapte plină de plecări și de planuri secrete. În primele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțelegeam tot ce simțeam. La paisprezece ani nu Înțelegi. Instinctul de supraviețuire Îmi spunea să fug și fugeam. Eram urmărit de spaime. Mi-era dor de părinți. Mă simțeam vinovat că Îi făcusem să se Îngrijoreze. Raportul doctorului Luce mă bântuia. Noaptea, În diverse moteluri, plângeam până adormeam. Fuga nu mă făcea să mă simt cu nimic mai puțin monstru. Vedeam Înaintea mea numai umilințe și respingere și plângeam după propria mea viață. Dar dimineața, când mă trezeam, mă simțeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]