2,854 matches
-
până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se potolise și cei înecați - oameni și cai -, striviți de pietre, se iviseră în vale. După acea povestire, băiețelul își urmă în liniște paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se antrenau. Nepotolita revoltă germanică părea să se fi liniștit. Ca să nu fie recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-un buzunar interior un al doilea mesaj. Faimosul său tată lăsă plicul oficial să cadă și-l deschise cu nerăbdare - sau, poate, cu neliniște - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l deschise cu nerăbdare - sau, poate, cu neliniște - pe cel de-al doilea, țelul real, dar secret, al unei călătorii întreprinse în mare grabă, cu răsuflarea tăiată, în scurtele zile de decembrie, de la o mansio la alta de pe drumurile imperiale. Băiețelul văzu cum, după câteva rânduri, tatăl său ridica repede ochii și, în șoaptă, îi punea întrebări curierului, care răspundea pe același ton, stând cu spatele spre intrare. Însă ofițerul de gardă închise hotărât ușa. Copilului i se păru că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu dă importanță faptului. Pe când ieșea, îi șopti ofițerului de gardă: — Îl știi pe Sempronius Gracchus, care a fost exilat în insula Kerkyna din Marea Africii? — Sigur, încuviință repede celălalt. Curierul îl înștiință: — L-au omorât și pe el. Băiețelul surprinse cuvântul „omorât“ și, deși în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai îndepărtată, îl văzu pe ofițer reacționând cu furie: — Nu mai putem îndura! N-or să cruțe pe nimeni. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă neliniște. Îl văzu pe curier nemișcat în mijlocul unui grup de ofițeri. Se apropie la timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Silius, de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea fierăriei se aflau grajdurile. Băiețelul se ascundea printre cai, unde era greu de prins. În ziua aceea l-au găsit însă repede. Ofițerul aflat la comanda cavaleriei ușoare, îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Abia după mulți ani avea să-și amintească și să înțeleagă motivele pentru care fuseseră inventate acele jocuri. — Tu te-ai născut aici, pui de leu, îi spuneau soldații. „Infans in castris genitus“, avea să scrie un mare istoric, fiindcă băiețelul acela, care urma să aibă parte de o mare și urâtă celebritate, se născuse în castrum, sub semnul Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fecioarei, în ultima zi din august, și fusese educat în cadrul legiunilor, „in contubernio legionum eductus“. La urmă, sutor-ul, cel ce făcea încălțările, îi luă măsura picioarelor cu o bucată de sfoară. După trei zile de probe și ajustări misterioase, băiețelul ieși din atelierul lui purtând înfășurată pe pulpe faimoasa, raționala, spartana caliga a soldaților romani. Acel sutor alesese, prelucrase și unsese cu grăsime pielea cea mai fină, dar încălțările erau foarte tari. Meșterul îl asigură că a doua zi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spus că vrea să ne-o povestească, iar eu o transcriu aici. Când Maștera, acum în vârstă de optzeci de ani, care a distrus familia noastră, a intrat în viața lui Augustus, avea șaptesprezece ani, un alt soț și un băiețel. Fusese numit Tiberius, și nimeni nu bănuia că va ajunge în fruntea imperiului. Ea era însărcinată, și nimeni nu știa să spună cine era tatăl. Scandalul - a zis Varilia - a fost imens, pentru că primul soț al Mașterei făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii încercau să-i înșface. Băiatul nu vedea pe nimeni; ea, asemenea unei gazele, tresărea dacă cineva o atingea. Mâinile lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în moștenitorul care urma să se nască, atrăsese de partea lui majoritatea senatorilor cu planurile sale. Acum nu mai era tutorele lui Gajus și-l privea pe acesta cu ură. Medicii care deschiseră pântecele fetei moarte spuseră că era un băiețel minunat. Cândva ar fi putut deveni împărat. Toți veniră să-l vadă când, spălat și pieptănat, cu gura întredeschisă în căutarea aerului pe care nu-l găsise, fu depus alături de trupul chinuit al mamei sale nevinovate și inutile, pe rugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anunță: — Va trebui să construim un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deține controlul și a fi de fapt atât de nesigur începe să îl afecteze; la Sally nu am simțit asta niciodată. Poate vorbește Holly cu el despre asta - poate o rog eu. Urăsc chestia asta. Să trebuiască să îmi dau băiețelul în grija altei femei când chiar contează. Nu e vorba de sindromul cuibului pustiu, cel despre care ar trebui să fim preveniți - e cel al inimii goale. Sună ridicol de siropos, dar e adevărat: e atât de greu să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
copilașul meu, Sally îmi păruse adesea mai degrabă o egală. Și totuși, în momentul acesta, privind la trandafirii roz de pe felicitare, mă simțeam de vreo șase ani. E așa un scump, Charlie al meu, m-am gândit eu. Doar un băiețel și el, cu tot postul lui cu multă putere și păr cărunt. Trebuie să am mai multă grijă de el. Totul e-n ordine când vine vorba de avut grijă de aspectele practice - am grijă, slavă Domnului, măcar în ceea ce privește finanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nebărbierit și nu era chiar atât de înalt cum îi plăcea ei, dar în ansamblu era plăcut. Și zâmbea. La Emmy! — Bună, zise el. Sper că nu vă deranjez... Era australian! Preferații ei! Primul ei sărut a fost cu un băiețel australian de unsprezece ani, trimis la Săo Paolo pe perioada verii să stea la vecinii Adrianei și de atunci ea mai fusese cu atâția conaționali de-ai lui încât se putea considera cetățean de onoare. — Bineînțeles că nu, gânguri Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
minciună sfruntată, își zise Emmy în timp ce-și prindea părul la spate cu o clamă și se spăla absentă pe față. Izzie sunase cu vreo două ore în urmă să-i spună că ea și Kevin vor avea un băiețel. Când Emmy a sărit în sus de bucurie (reală) și a întrebat dacă se gândeau să-i pună tot numele Ezra, Izzie a râs și a spus că lui Kevin părea să-i placă mult Dylan. Dylan care începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un fel de dîră gălbuie. Își termină mucul de țigară, trăgînd În plămîni ultimul fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar fi călcat pe valuri pe lîngă balustradă, ar fi putut parcurge toată distanța care-l despărțea de Idzumo... Trîmbe de fum ieșiră din coșurile crucișătorului care se pregătea să ridice ancora. Oare părinții lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîna albastră a hainei lui. Curăță noroiul de pe insigna școlii. — Se pare că e o școală bună, Jim. Școala Catedralei? Frank se uită urît la grămada de rame de hublou. Se purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest băiețel ar fi putut să i-l ia pe Basie. — Catedrală? O fi vreun fel de preot? — Frank, e vorba de Școala Catedralei. Basie Îl privi pe Jim cu un interes crescînd. Asta-i o școală pentru taipani. Jim, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război, un băiețel englez ar fi fost ucis În cîteva minute doar pentru pantofii lui. Acum era În siguranță, păzit de soldații japonezi - rîse atît de tare de gîndul ăsta, Încît olandeza Întinse o mînă ca să-l calmeze. Dar Jim se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși din caverna umedă a cazematei. Purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oglindă mare, ovală, În care se izbea un petec de cer, acoperișul fabricii de ciocolată și o parte a zidului ce o Înconjura pe care, cu greu se mai vedea, desenat, un soare stângaci. Adică, Votați Soarele! În cadrul ușii, un băiețel fără vârstă privind fix Înainte și ținându-și tatăl de mână. Un tată, din acela, cu față de legionar intelectual, dușman Înrăit numai bun să Înfunde pușcăria, având sub braț o trompetă strunită bine ca să cânte melodia deznădejdii. Oare, În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]