3,362 matches
-
cum o gheară îi luă graiul, iar după atâta abținere izbucni într-un geamăt innăbușit. - Nu, nu se poate... Nu-i adevărat!... De ce miai luat-o, Doamne?!... și, două lacrimi mari, numai două, i se prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să plângă...să plângă mult, mult... dar, nu putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
margini, o îmbrățișă și o sărută de mai multe ori, cu ochii închiși. Pe obrazul ei apăru o lacrimă, apoi alta și când deschise ochii larg, văzu sub pleoapele ei alte lacrimi alunecând una după alta, ca mărgelele, până sub bărbie. Ea, în tăcere, își șterse lacrimile cu dosul palmelor, oftând adânc. Iorgu avea privirea ațintită pe chipul ei, care semăna cu o floare frumoasă, a cărei radacină era roasă de o insectă neagră. Și, tot gândindu-se așa... se pomeni
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochii în lacrimi, pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata... să ajungă lângă dânsa acolo Sus... Uneori, bătrânul Iorgu ședea noaptea până în geana zilei, cu coatele pe fereastră... Ori, pe întuneric, cu capul culcat cu bărbia pe mână și cu ochii atintiti pe cireșul din r 5 ț ț r 5 fata ferestrei. - Oare, mai ajung să-l văd înflorind?!... se întrebă el. Stătea de vorbă cu cineva, din întunericul de afară... - Uite-i, cum vin
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a mai adăugat eul. Dar gândurile îi zburară tot la Vasilica... cu mulți ani în urmă. Era înaltă, trupeșă, cu sprâncene subțiri frumos arcuite, ochii mari, vii, frumoși și umezi, de culoarea murei coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prim-ministru, spune el așezându-se lângă mine, sprijinindu-se Într-un cot și zâmbindu-mi à la James Bond. — Ești chiar atât de ambițios ? — N-ar găsi niciodată unul mai bun ca mine, spune el depunând un sărut pe bărbia mea. Jean-Claude e una dintre acele ființe capabile să schimbe cu câteva vorbe inima celorlalți. E un Henric al V-lea care Își Însuflețește soldații Înaintea bătĂliei de la Agincourt. Asta m-a fascinat la el de când l-am cunoscut. Ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pachet de țigări Dunhill din care smulse o țigară și o aprinse cu mâna tremurândă. — DĂ-i naibii cu hotelul lor Împuțit ! oricum vor mult prea mulți bani față de cât face. Fumă cu sete jumătate de țigară, ținând ochii Închiși. BĂrbia și buza de jos Îi tremurau, era pe punctul de a izbucni În plâns. — Sunt lucruri despre care Îmi vine foarte greu să vorbesc, spuse el aruncând deodată țigara și stingând-o cu piciorul pe covorul hotelului. Fiecare zi este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioa- rele mele și apucându-mi cizmele. CĂ nu‑l poți găsi pe angalok
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prim-ministru, spune el așezându-se lângă mine, sprijinindu-se într-un cot și zâmbindu-mi à la James Bond. — Ești chiar atât de ambițios ? — N-ar găsi niciodată unul mai bun ca mine, spune el depunând un sărut pe bărbia mea. Jean-Claude e una dintre acele ființe capabile să schimbe cu câteva vorbe inima celorlalți. E un Henric al V-lea care își însuflețește soldații înaintea bătăliei de la Agincourt. Asta m-a fascinat la el de când l-am cunoscut. Ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pachet de țigări Dunhill din care smulse o țigară și o aprinse cu mâna tremurândă. — Dă-i naibii cu hotelul lor împuțit ! oricum vor mult prea mulți bani față de cât face. Fumă cu sete jumătate de țigară, ținând ochii închiși. Bărbia și buza de jos îi tremurau, era pe punctul de a izbucni în plâns. — Sunt lucruri despre care îmi vine foarte greu să vorbesc, spuse el aruncând deodată țigara și stingând-o cu piciorul pe covorul hotelului. Fiecare zi este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioarele mele și apucându-mi cizmele. Că nu-l poți găsi pe angalok dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și, totodată, colege, care avuseseră fericirea de a ști ce se pregătește, aici, pentru ziua de mâine. Da. Ele erau. Când au văzut cum arăta, totul, au rămas fără grai. Șiau dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de demult, lăsată omenirii, spre aducere aminte, și spre perpetuă venerare. Singura
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cîteva zile, tihna se tot destrăma. Thomas fusese un ales. Nu al sorții, deși nu se putea spune că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai mult. Înalt, blond, bine clădit. Trăsături plăcute, bărbia - despicată - puțin cam mare, dar asta Îi dădea un aer voluntar. Albastrul privirii, cald - nimic de albastru fiord, rece, cum aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu o regină care trăise În urmă cu cîteva secole, iubea artele, muzica veche, respecta o mulțime de tradiții, ar fi putut chiar să fie aleasă o Mariană a Danemarcei, În locul bonetei frigiene ar fi purtat o căciuliță legată sub bărbie, părul blond particularizînd efigia, dar nu prea mult, pentru că și Norvegia, și Suedia ar fi putut să Își imprime pe steagul național un astfel de chip, și Finlanda sau țările baltice, Ingrid era o femeie a Nordului. Ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viața. Doctorul Tomescu, ca și Ofelia, de altfel, o priveau impresionați, nu atât de frumusețea ei evidentă, cât de suferința întipărită pe chipul femeii. Când privirea ei se oprise pentru o clipă asupra lui, cu semn discret al brațului și bărbiei, Eugen a salutat-o și a invitat-o să meargă la patul bolnavului. Tainicele cărări ale iubirii Ochii acestei femei, larg deschiși, exprimau un fel de disperare amestecată cu speranță. S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către mama ei. - Nu, nu este nevoie! șopti aceasta, ținându-și batista la ochi. Iuli, mai spune tu domnului... Știi tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în timp. Voi încerca să mă adun... Scuză-mă pentru... tirul de întrebări! Își revenise complet. Acum îl privea direct și se minuna în sinea ei cum de nu-i observase sprâncenele frumoase, ușor arcuite, genele lungi, nasul drept și bărbia fermă, împinsă în față când privea înainte. Nu știa și nici nu ar fi crezut dacă îi spunea cineva că el, bărbatul frumos din fața ei, se minuna în același fel cu privire la ea. După ce a simțit că s-a scăldat în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ochi. Tainicele cărări ale iubirii - Este perfect. Felicitări! Ia-mă la braț și spune-mi... în ce direcție facem primii pași, te rog? Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe timpul căruia se născuseră. De altfel, Iuliana avea numai 11 ani la data așa numitei revoluții, iar Iustin era doar cu trei ani și patru luni mai mare ca ea. Așezată deja în pat, Iuliana își trase cearceaful până sub bărbie, de parcă i-ar fi fost frig și încerca să-l cheme pe Moș Ene în ajutor, fără prea mare spor. Gândurile toate se împotriveau să rămână la locul lor, în cutiuța secretă a sufletului, așa că începură să se reașeze ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei doi prieteni își acoperiră gurile cu palma pentru a nu se auzi dincolo de ușă râsul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
liniștită. „Doamneee, ce ți-o fi și cu ego-ul ăsta! Nu te slăbește nicio clipă! Se ține scai de tine, pur și simplu, să... îți răstălmăcească toate gândurile...”, mai apucă să zică Laura, trăgânduși de data aceasta cearceaful până sub bărbie, ca și când ar fi dorit să scape de ceva neplăcut. Se răsuci de câteva ori până descoperi obiectul care o deranja. Era biata pernă mototolită. O înghesui cu picioarele, până când reuși s-o azvârle pe podea. Nu o mai putuse suporta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de pe pământ! Ai păstrat copilul, copilul nostru, deși..., deși tu nu știai mai nimic despre mine... Aș fi fost în stare să răscolesc pământul să te găsesc, dar... nevăzător fiind... cine...”. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Laura îi ridică bărbia, privindu-l în ochi: - Nu știai nimic despre mine, dar de ce... Doar aveai telefonul cu... - Iubita mea, dacă ai ști... Va veni timpul să-ți povestesc și vei înțelege că... am fost la un fir de păr să nu ne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă și cu capul între palme, privind jocul celor doi. La apropierea lui Felix, ridică ochii fixând cu avidă curiozitate pe tânăr și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familieașezată, în care să te simți ca acasă. Lui Felix, căruia orice aluzie la faptul că era orfan îi era supărătoare ca o umilire nedreaptă, i se păru curioasă insinuația domnișoarei cu bărbia ascuțită. - La unchiul Costache sunt ca acasă, și domnișoara Otiliami-este... ca o soră. Aurica boți puțin buzele și, după oarecare trecere de timp, spuse blând, lăsând a se înțelege numeroase laturi grave: - N-ar fi rea Otilia, dacă n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]