5,096 matches
-
pentru moarte și mult mai mult/ pentru viață”. Ordinea și armonia (1981) trimite prin titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui P. în domeniul folcloristicii este culegerea Cântece bătrânești din Oltenia (1970), care conține aproape o sută de balade (fantastice, vitejești, istorice, păstorești, haiducești, familiale etc.) din partea mijlocie a județului Dolj, zonă mai puțin cercetată. Colecția este alcătuită mai mult pe principiul reprezentării decât pe acela al valorii pieselor incluse. Înregistrate cu mijloace moderne, textele dovedesc prezența încă vie
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
dintre noi. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre cele cinci sunt antologii - conțin versuri de cea mai diversă factură: poezie epică, șarje, balade, anecdote, epigrame, parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
restituit caracterul esențial. Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
leagă picioarele goale,/ Rece, apa mi-a intrat în sandale,/ Îmi vestejesc aripile și căzând sună/ Ca un fluier cu găuri de lună”). Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind acum pe viitoarea stăpână. Iubitul nu îi mai recită, seara, precum celeilalte iubitul ei, Le Lac și „«Zburătorul» de-un tânăr Eliad”, ci poeme de Francis Jammes și Balada lunii de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Froda și publicată în periodice), care elogiază figura și faptele lui Mihai Viteazul, a fost jucată în 1917 la Teatrul Național din Iași, cu C. Nottara în rolul principal. După ce a tradus biografia Cicerone de Lamartine (1941, cu ample adnotări), Balada închisorii din Reading de Oscar Wilde (1944, publicată împreună cu Corbul lui E.A. Poe), P. a realizat o Antologie de lirică universală, editată postum, în 2002, dând versiuni românești după numeroase poezii ale unor autori de limbă latină (Lucrețiu, Catul, Properțiu
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
1920; Spre fericire, București, 1921; ed. București, 1991; Visătorii, București, 1925; Se-aprind făcliile, București, 1935; Rug, I-II, București, 1943. Traduceri: Alphonse de Lamartine, Cicerone, București, 1941; ed. (Cicero), Timișoara, 1999; William Crookes, Nemurirea sufletului, București, 1942; Oscar Wilde, Balada închisorii din Reading, București, 1944; ed., București, 1993; Antologie de lirică universală, îngr. și pref. Florentin Popescu, București, 2002. Repere bibliografice: Dem. I. Theodorescu, „La judecata zeilor”, „Înainte”, 1913, 275; „Dincolo de iubire și de moarte”, „Alarma”, 1915, 116; I. Vinea
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
aparținând lui Vasile Militaru, ori câte o fabulă, de obicei cu același mesaj, a aceluiași, dar semnată de data aceasta cu numele real. Între poeții publicați de P.v. se numără Ion N. Iancovescu (Un glas din pustiu), alături de Radu Gyr (Balada tâlharului în ștreang, Soartă, poem interzis pe vremea dictaturii carliste, Noi, nevrednicii), Pan M. Vizirescu (Avram Iancu), Virgil Carianopol (Scrisoare către Radu Gyr), Ion Potopin, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu, G. Șt. Cazacu, Vasile Dobrescu, I. D. Pietrari, Aurel D. Ene ș.a.
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
cel din Pajere, reînviind amintirea domniței Ralu Caragea, întemeietoarea teatrului: „Comedianții-s în favor la Curte./ S-amestecă cu dânșii chiar Ralu / Și parc-aud grăind pe-un velpostelnic:/ «Diseară avem teatru, psihimu».” Aproximativ în același stil paseist sunt lungile „balade” Toamnă la Hanul Ancuței și Beizadea Tingire. Mai interesante, prin acuitatea notației născute din faptul trăit, se dovedesc compunerile intitulate Poeme de front. Când, în Orații (1972) de pildă, poetul încearcă să cânte cu tot dinadinsul „noul”, Pillat și Blaga
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia Egiptului faraonic, pref. Constantin Daniel, București, 1974 (în colaborare cu
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
mai publică un articol al lui Liviu Rebreanu, intitulat Geneza romanului meu „Adam și Eva” (4/1942), scrisori inedite ale lui I. L. Caragiale (8-9/1942), altele ale lui D. Țichindeal (1, 4, 5/1936), amintiri, folclor (poezii populare din război, balade, doine, colinde, strigături, descântece, obiceiuri de Crăciun). Alți colaboratori: Paul I. Papadopol, Dan Smântânescu, Gh. I. Neagu, Mia Frollo, V. Lainiceanu, Gallia Tudor, C. Goran, Șerban Cioculescu, I. Șiadbei, Al. Tzigara- Samurcaș, Romulus Demetrescu, D. Iamandi, Augustin Z. N. Pop
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale în vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la prestația din următoarele două decenii este o Baladă din 16 februarie, închinată grevelor ceferiste din 1933 și lui Vasile Roaită, „mucenicul” „fâlfâind în loc de flamură” pe sirena uzinei. Îndată după aplicarea dictatului jdanovist asupra literaturii ca „armă” de agitație și propagandă, supusă „metodei de creație” a realismului socialist, P.
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta pentru pace, glorificarea URSS, a lui Lenin, Stalin și a „victoriilor” poporului sovietic în construirea socialismului, eșaloanele de tineri
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Versuri, București, 1965, Cântec pentru urmași, îngr. și pref. Szász János, București, 1966 (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Haralambie Grămescu); Szemlér Ferenc, Poezii, București, 1966; Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze, pref. Al.A. Philippide, București, 1967; Aristide Charpentier, Marcel Mayan, Balada vremii care trece, București, 1967; Poezia nordică modernă, I, îngr. și introd. trad., București, 1968 (în colaborare); Egner, Bandiții din Cardemomme, București, 1968; Max Frisch, Biografia timpului fugar. Don Juan sau Dragostea pentru geometrie, București, 1968; Emily Dickinson, Versuri, pref.
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
o îngrijește. Bolintineanu, „scriitorul cel mai caracteristic pentru epoca în care a scris, epocă agitată de pasiuni politice, care impuneau scriitorului un ideal străin de artă”, este reconsiderat pentru prima dată prin prisma preromantismului (influența lui Volney, Ossian și a baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
a baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica de călătorie, printre „punctele cardinale în desfășurarea unei întârziate literaturi preromantice” ce au contribuit
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-o continuă veghe, dar și cu o stranie regăsire de sine sub „cer albastru de baladă/ Și cuvântul lui Hristos...”. În viziunea lui P., prezentă și în poemul Rumânească, se invocă iarăși un „neam al nevoii” și se preconizează recuperarea unui drum al ispășirii spre țară („Crucea Ta o duc în spate,/ Drum al vântului și-
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
dă fragmente din Kalevala, A. E. Baconsky tălmăcește Îngerul de Lermontov și Prietenilor de Pușkin, poet din care este tradusă și poezia Viscol (Anna Barbu), Petru Sfetca oferă o versiune la Fereastra de Rainer Maria Rilke, iar Francisc Păcurariu transpune Balada domnițelor de odinioară de François Villon. Se publică și interviuri cu Victor Papilian, N.D. Cocea, Virgil Birou, Mihail Drumeș, iar la o anchetă privind problemele literaturii răspund Ion Agârbiceanu, Emil Isac, George Păun, Al. Dima, Theodor Râșcanu, Tudor Teodorescu-Braniște. În
PROVINCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
aproape fantastice” - Reverberație rupestră (1982), Locuitorii planetei albastre (1988), ultimul pentru copii -, schițează o tentativă de a explora umoristic, înaintea modei intertextualismului, cele mai neașteptate surse livrești și de a experimenta formule narative diverse (Misiune disciplinară, Metropolitană, În adâncuri). Conținutul baladei Zburătorul de Ion Heliade-Rădulescu este dezvoltat într-o mică nuvelă, La izvoarele poeziei, plină de pitoresc, cu personaje din lumea satului. R. a tradus în special din literatura franceză (Alphonse Daudet, Jules Verne) și din cea belgiană (Georges Rodenbach, Hendrik
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
în romanul românesc interbelic, București, 1986; Locuitorii planetei albastre, București, 1988. Ediții: I.I. Mironescu, Oameni și vremuri, pref. Pompiliu Marcea, București, 1959; Alecu Russo, Scrieri alese, pref. edit., București, 1959; Jean Bart, Schițe marine, pref. edit., București, 1960; G. Topîrceanu, Balade vesele și triste, pref. edit., București, 1973; Grigore Alexandrescu, Fabule, pref. edit., București, 1986; I.L. Caragiale, Nuvele și povestiri, pref. edit., București, 1991. Antologii: Antologia fabulei românești, București, 1961. Traduceri: Jules Verne, O fantezie a doctorului Ox, I-III, pref.
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
de V. Rolla- Piekarski. Nici unul din materialele cu caracter juridic, medical sau agricol nu este iscălit, tot așa cum nici foiletoanele literare (cu unele excepții) nu poartă semnătură. Pe lângă texte folclorice (plugușor, orație de nuntă, cântece populare, strigături la joc și balade, precum Toma Alimoș sau Miorița), sunt reproduse scurte povestiri - dacă nu de-a dreptul snoave - cu pronunțat caracter moralizator, scrise în grai popular, ca de altfel întreaga revistă. O parte din texte aparțin lui Mihail Sadoveanu și, deși nesemnate, sunt
RAVASUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
I.[on] M. (19.III.1890, Iași - 7.XII.1971, București), poet, critic și istoric literar. Este fiul Cleliei și al lui Mihai Rașcu, profesor. Strămoșii după mamă erau francezi din Pierrefonds (departamentul Oise), plecați cândva „spre zarea țărilor orientale” (Balada străbunilor). R. urmează la Iași Școala „Vasile Alecsandri”, Liceul Internat (1901-1909) și Facultatea de Litere și Filosofie (1909-1913), unde l-a avut profesor pe G. Ibrăileanu. Din 1916 a funcționat ca profesor de liceu la Iași, Brăila, Tecuci, Bârlad. Între
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]