2,276 matches
-
la capitolul 12 avem descrierea însoțitorilor solari astfel: ,, Am observat apoi alte două făpturi ale Soarelui... avînd cap de crocodil și picioare și coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanțe violete...” Solomonarii noștri conduceau prin ceruri tot niște balauri care uneori semănau cu curcubeul cînd aduceau ploi ce binecuvîntau pămîntul, Tăblița de bronz descoperită la Polovragi unde era un mare centru religios al geților, ne prezintă vasul cunoașterii și al apei vieții încadrat într-un curcubeu. În mi-tologia mioritică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prada mîniilor lor și fiii lui Amon le vor fi supuși. 14,28 Nu te bucura țara filistenilor că s-a frînt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur zburător”. Textul dovedește că are adăugiri făcute chiar în secolul l î.e.n. unde pomenește de Galileea Neamuri- lor, amestecate cu informații despre vremuri de mult apuse cînd ivriții ba se păruiau cu filistenii, ba puneau împreună de ceva jaf printre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
persane. Fiul acestuia Xerxes(486-465 î.e.n.) vrînd să spele rușinea părintelui, adună în juru-i urdiile întregului imperiu și în surle, trîmbițe și tobe, spaima lumii se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca balaurii curcubeului pe cer. Auzind zarva iscată de perși, olăcarii geți care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat fuga la Sarmisetuza pentru sfat și grabnică chemare la datorie. Purificîndu-și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. De altfel, posibile relații intertextuale sunt frecvente: două Pachițe trimit la cele două Ancuțe sadoveniene, pasărea apocaliptică la Balaurul lui Sadoveanu, iar numele multor personaje se înrudesc cu cele din proza lui Dan Giosu etc. Romanul Milionar la marginea Imperiului (1998) se desparte de primele exerciții narative în mai multe privințe. Este un roman politic, „în marginea ficțiunii”, având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
foc. Prin temperamentul său de șopârlă, Alecsandri notează în chip fericit plăcerea nemișcării la soare, pirotirea euforică: Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n vârf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente de o formă mult bizară Respînd noaptea raze blânde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. Ochiul vesel întîlnește, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii întind brațe lungi, amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese Ca-n ele să ascundă frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Poemul fundamental e Luceafărul, dar Fata în grădina de aur îl pregătește în chip fericit și mai crud, în maniera fabuloasă Bojardo: Dar un balaur tologit în poartă Sorea cu lene pielea lui pestriță, Cu ochii-nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță. Iară Florin - inima-n el e moartă Când vede solzii, dinții cei de criță, Sărind la el și-nfipse a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
magistrală. Când mulțimea neghioabă îl insultă, Poetul ridică preoțește ochii la cer: Sub pulberi de aur, O cer, natură, Sub stele, flori scânteietoare, O! Dumnezeu, mister albastru, Ce griji pot fi predomnitoare, M-ai ridicat peste dezastru, Și ce destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic tinere. Aci omul de merit își are satisfacțiile sale și Tsing-Ly-Tsy șade în casă de porțelan cu prispă de aur, purtând la piept un colan cu un balaur de smalț. Proza lui Macedonski este exclusiv poetică, interesantă ori de câte ori produce naturi moarte, tablouri de atelier în maniera Th. Aman, cu multă expoziție de mobilier și colorit viu. Casa cu no. 10 este un muzeu tăcut în care lucrurile vorbesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe divan și face tumbe, mișcă degetele de la picior făcând mare haz de ele și se bate la tălpi. Totdeodată, neajunși la determinarea universului obiectiv, copiii sunt animiști, confundă realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi și de balauri, vise cu apariții de îngeri și metamorfoze. Dănuț se teme ca tras de zmeu să nu se înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri ale vitalității. Zahărul de gheață se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A mers mai departe, trăgându-și răsuflarea. „Ca să nu mai spun că ăștia (managerii) oricum nu cred că putem avea grijă de clienții noștri.” L-am Întrebat dacă Îmi poate da câteva exemple. „Ba bine că nu”, mi-a răspuns. Balaurul În acțiune „Mai deunăzi”, a Început el, „am primit un telefon de la un client care dorea să-mi returneze marfa. M-am gândit că voia să se debaraseze de ea dând vina pe noi, așa Încât i-am spus că taxa
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
clientul”. „Dar parcă spuneați că oricum voia să se debaraseze de marfă dând vina pe voi”, am remarcat eu. „Ei bine, da”, a răspuns el, „dar asta e o altă poveste.” Apariția cinismului În multe companii, cinismul este ca un balaur care scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
bine, da”, a răspuns el, „dar asta e o altă poveste.” Apariția cinismului În multe companii, cinismul este ca un balaur care scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scuipă foc, așteptând prilejul de a transforma toată afacerea În scrum. Și mai e și foarte șiret. Unii „balauri”, precum tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul se furișează În compania dumneavoastră: Ă Vânzările, Înainte destul de consistente, Încep să scadă. Ă Marja profitului brut Începe să intre În declin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
conducători, lipsa eroilor și eroinelor, un sistem judiciar care numai dreptate nu face și mijloacele media care ne bombardează cu știri negative. Nu este de mirare că cinismul și-a făcut apariția și la locul de muncă. Cum să ucidem balaurul Obiectivul nu este să concediem orice persoană care ni se pare a fi cinică, ci de a restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți este să rămâneți nepăsător. Transformarea eșecului În victorie 1. Păstrați Întotdeauna deschise liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți angajații informați pentru a insufla Încredere și pentru a Împiedica propagarea informațiilor eronate. 2. Principalul element care contribuie la o cultură a neîncrederii este credibilitatea scăzută a managementului. Într-un astfel de caz, restabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
1957; ed. Deva, 2003; Flăcări nestinse (în colaborare cu Ana Șoit), Deva, 1959; Drumul spre ziuă, București, 1960; Valea Jiului, București, 1963; Buzdurucă, cel născut dintr-o nucă, București, 1966; Ulciorul nu merge de multe ori la apă..., București, 1975; Alungarea balaurului, București, 1971; Ora albă, Petroșani, 1971; Spre ziuă, București, 1972; Valea bucuriei, București, 1972; O faptă de un milion, București, 1975; Care-i rostul tău..., București, 1979; Țupa-Țup și prietenii săi, București, 1982; Cavaleri ai meritului pioneresc, cu ilustrații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]