202,974 matches
-
câte un naiv ce se încăpățânează să tundă și să ude iarbă precară din fața blocului, fără să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se găsesc printre privitorii încremeniți pe banca semi-prăbusită câțiva gata să-i dea sfaturi: "Vecine, fii atent că a mai rămas un smoc de iarbă netunsa, acolo, în stânga matale! Așa, bravo, ai văzut-o!" Aici a învins comunismul, aici a triumfat ceausismul: suntem cu toții experți în a
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
smoc de iarbă netunsa, acolo, în stânga matale! Așa, bravo, ai văzut-o!" Aici a învins comunismul, aici a triumfat ceausismul: suntem cu toții experți în a dă sfaturi și a critica, dar nimeni nu e dispus să-și miște fundul de pe banca putreda pentru a incerca sa rectifice realitatea urâtă în care trăim. Fără a fi propriu-zis oameni răi - ba dimpotrivă, sunt cât se poate de cumsecade -, marea majoritate a supraviețuitorilor iepocii de aur au o notă comună: lipsa totală de voință
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
este o sperietoare iar pregătirea nu mai este o problemă. Așa cum au trecut primară și gimnaziul, adolescenți care abia știu să citească și să scrie se pomenesc liceeni. Profesional, e un dezastru. Dar inflația de nulități și de mediocrități pe băncile școlii stopează șomajul printre nulitățile și mediocritățile de la catedră. Sigur că există și profesori onești și competenți. Dar ei n-au nici un cuvînt de spus în această privință, fiindcă selecția nu se face în primul rînd după criterii profesionale și
Examene, examene... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17809_a_19134]
-
până-n măduva oaselor, da, "ai noștri" sunt la fel de odioși precum fuseseră iliescienii, da, oamenii aflați astăzi la putere se înfrupta ca niște hiene din trupul muribund al țării, da, ticăloșia a ajuns până în cele mai înalte sfere ale societății, da, băncile sunt controlate de o mafie venala și gata de orice crimă în clipa în care privilegiile i-ar fi primejduite, da, politicienii trăiesc într-un lux inimaginabil, beneficiind de avantaje la care muritorii de rand nici nu se pot gândi
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
deja de refuzul anterior de a mi se acceptă unele critici la adresa publicistului Călinescu, din anii '44-'47. Aceasta, în împrejurările în care generația mea l-a iubit pe Călinescu, așa cum îl descoperea în jurul lui 1960, cînd noi ieșeam de pe băncile facultății, iar Călinescu dintr-un deceniu de marginalizare. Tocmai aici apare deosebirea de receptare între noi și cei de dinaintea noastră. Noi ne-am trezit la o viață literară pe cale de a se normaliză sub semnul revenirii lui Călinescu: în publicistica
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
Constituanta a avut de înfruntat împotrivirea conservatorilor, pe care, de fapt, se bizuiau și mării latifundiari liberali deloc dispuși să renunțe la privilegiile lor. Cum reiese și din unele medalioane din cartea d-lui Rădulescu, din 1880, cînd se crează Bancă Națională, o parte a elitei liberale a devenit și burghezie financiară, acumulînd averi prin sistemul bancar creat. E, aici, încă o dovadă a variilor ipostaze economice ale elitei liberale de la 1866 pînă la 1900. Aceste trăsături s-au păstrat, bine
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică improvizată, pe versiunea din Internet a unui număr din revista "Dilemă" (nr. 269, 1998) oferă următoarele date (evident, prea puține pentru a ne permite concluzii, dar totuși semnificative): sufixul apare de șapte ori, în patru cuvinte: fatalmente, eminamente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
nu era numai dorința rușilor sovietici ci și a aliaților occidentali, reiterata și în tratatul de pace cu România din august 1946. De aceea era naivă și contraproductiva opinia sa din mai 1946, notata în jurnal: "Dacă aș fi pe banca acuzaților, departe de a ma dezvinovăți, aș cere să mi se recunoască meritul de a fi răspuns la mobilizarea impusă de împrejurări, cu tot sufletul și cu tot riscul vieții". Culmea e că aceeași opinie a avut și față de procesul
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
Acum e mult prea târziu. Crimei comise împotriva poporului român de către puterea iliesciană i se adaugă banditismul ambalat în țipla neologistica al stăpânilor de azi. Sigur că ruină Bancorex e cauzată de clientela iliesciană, după cum falimentul Albinei (și al altor bănci care vor cădea cât de curând) își are originea în același spațiu al crimei organizate politic. Însă nu-mi imaginez ca niște oameni pregătiți vreme de câțiva ani pentru a prelua puterea nu erau conștienți de acest lucru la mintea
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
partidului ("Biroul") se întrunea cu regularitate, adoptînd decizii. Ghilezan s-a stabilit la București, după cedarea Ardealului de nord, el continuînd să fie șeful organizației de tineret a P.N.T. pe întregul Ardeal. Avea o situație materială prosperă, fiind director al băncii ungurești, romanizata "Ardeleana", unde a lucrat pînă după 23 august 1944, în timpul războiului, păstrînd funcționarii evrei, oferind - pentru asta - șperțuri consistente lui Radu Lecca. Îl cunoștea pe Antonescu, prin Ion Gigurtu, prieten al familiei, si aceasta cunoștință îi va fi
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
Antonescu, prin Ion Gigurtu, prieten al familiei, si aceasta cunoștință îi va fi utilă, pînă la un timp. Se află în relații apropiate cu Iuliu Maniu, care locuia, în București, pe strada Sfinților și, o vreme, în locuința Ghilezan, deasupra băncii "Ardeleana". Ghilezan își aduce aminte că i-a spus unui emisar al lui Hitler la București, ca Germania a pierdut războiul. Și asta încă în toamna lui 1940. Teribilă, într-adevăr, previziune! Și au mai fost și altele. Ghilezan adaugă
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
doi congresmeni americani cred că revenirea sa la putere ar fi un deserviciu pentru România, dl Iliescu a afirmat că în cazul apariției unor noi declarații de acest fel: "trebuie să-i plesnim pe toți peste bot ca să stea în banca lor". Tot acolo, d-sa i-a numit capsomani pe cei de la BBC. Nu știu în ce mediu a făcut dl Iliescu aceste afirmații, dar dincolo de frăția de sînge dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, realitatea politică e
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
care au o greutate specifică la care dl Iliescu ar fi trebuit să mediteze înainte de a găsi această soluție pentru a le închide gura? Cu zece ani în urmă, dl Iliescu le-a mai cerut o dată americanilor să stea în banca lor, atunci cînd James Baker a venit la București să afle care sînt intențiile puterii nou instalate, după căderea lui Ceaușescu. Atunci, dl Iliescu a lansat faimoasa idee a democrației originale, deosebită de ceea ce Vestul înțelegea prin democrație. Orice ar
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
reprezentată, încât, uneori, ele nu mai încap pe prima pagină a ziarelor NAȚIONAL, EVENIMENTUL ZILEI sau mai nou apărutul CAPITALA. La mare distanță, apar pe primele pagini ale ziarelor titluri referitoare la relația României cu Uniunea Europeană, cu FMI sau cu Banca Mondială. Nu apar aproape niciodată în pagina despre care vorbim declarațiile optimiste ale premierului Isărescu - sau, dacă apar, sunt atât de critic comentate, încât mesajul lor se pierde. *Președintele Constantinescu se întâlnește cu pagina întâi numai dacă comite o gafă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
din minunile cele mai mari ale lumei, în chip de operă a geniului românesc și a artei române.") Era, acum, prin 1897, împotriva lui Ion Rațiu, președintele P.N.R., și a altora din apropierea lui și îl detesta pe Partenie Cosma, directorul băncii Albina. În octombrie 1898 a murit mitropolitul Miron Romanul. Spera în succesiunea episcopului de Caransebeș Popea (unchiul lui T. Maiorescu). A venit pe scaunul mitropolitan Metianu. Omul nostru îi încondeia în jurnal și pe răposat și pe nou înscăunatul. Își
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
se adresa, - cică să-i dau eu un dolar! Știți cu cîtă sfințenie se gîndea un român, în 1976, la un dolar... De fapt, în ziua aceea nici nu aveam asupra mea vreunul. Ca bursier, aveam doar niște bonuri de bancă, nominale. Cum să-i fi explicat negrului un asemenea lucru? Ar fi fost de tot rîsul. Omul insista, cu palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
dintre ele e că averea lui Ceaușescu depusă peste graniță nu numai că există, dar și că ea se cifrează la sume uriașe. Potrivit ziarului NAȚIONAL, noua putere nu ar vrea să ia în seamă existența acestei averi depuse prin bănci din străinătate. Un alt scenariu, senzațional și acesta, e că o victorie a stîngii în România ar putea da loc apariției unui fir scurt între Moscova și București, fir scurt la care se lucrează încă de pe acum. Paradoxal, dar de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
al integrării, strategia presupune noi sacrificii din partea unei populații căreia de zece ani i se tot fac promisiuni de mai bine, dar care e obligată să tot strîngă cureaua. Cu experiența de om pățit pe vremea cînd era guvernator al Băncii Naționale, premierul a încercat astfel să-și ia toate măsurile de prevedere înainte de a da bun de tipar Strategiei. Indiferent cît de convingător ar suna mesajele sale rostite în direct și la ore de vîrf, dl Isărescu a încercat să
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
din PNȚCD: închiderea ochiului țărănist în afacerea Sanca, în schimbul "mărturiilor fulminante" despre Bancorex? PDSR ATACĂ NECRUȚĂTOR PNȚCD. După care, fără a-și preveni cititorii cui aparțin afirmațiile teribile pe care le publică Curierul începe cu litere mari: "Falimentarea Bancorex, o bancă solidă în 1996, s-a produs sub păstorirea țărănistă și a guvernelor conduse de PNȚCD. Trăim situația în care "hoții strigă hoții". În EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu se minunează și el de majoritatea copleșitoare obținută de liderul PD pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
am regîndit-o, azi, e sigur că la asta mă gîndisem. Ce curios mi se pare, azi, în ianuarie anul 2000 să-mi amintesc asemenea lucruri ce par acum ridicole, cenzura și celelalte... Descrierea uzinei de la Moline, o utopie așadar, și banca monumentală din piața orașului american, și biserica de alături, puternică - evanghelistă - avînd aerul unui edificiu industrial John Deere, templul protestant de cărămidă arsă. Uzina, banca, biserica, trinitate solidă cam ce ar trebui unui progres social... Mă uit prin birourile uzinei
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
ce par acum ridicole, cenzura și celelalte... Descrierea uzinei de la Moline, o utopie așadar, și banca monumentală din piața orașului american, și biserica de alături, puternică - evanghelistă - avînd aerul unui edificiu industrial John Deere, templul protestant de cărămidă arsă. Uzina, banca, biserica, trinitate solidă cam ce ar trebui unui progres social... Mă uit prin birourile uzinei, cu plante și prin care susură apa clară condusă prin jghiaburi strîmte aplicate pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
urîtă", filmul e și mai urît decît ea. Punctul nevralgic e că urîțenia iese din ordinea artei și devine, la rîndul ei, o marfă. Început ca un sincopat manifest al revoltei ("Nu ești slujba ta. Nu ești contul tău din bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin. Poate că în romanul lui Chuck Palahniuk, după care e scris scenariul
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
de rugăciune, romanul Ultima oră, apreciat de Pompiliu Constantinescu, apoi, ca reporter de război, volumele Ard malurile Nistrului, Cu submarinul la asediul Sevastopolului și Am luptat în Crimeea, lucrări care, după 23 august 1944 l-ar fi adus neîndoielnic pe banca acuzaților. De altminteri, la încheierea armistițiului, activa în diplomație, ca atașat cultural și de presă la Zagreb, capitala statului-fantomă al lui Ante Pavelici: "Statul independent croat e foarte nou. Nu a împlinit încă doi ani de existență. A fost creat
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
completă a producției de film realizată timp de un an în Elveția. În 1999 au fost 230 de titluri! Cum? Există filme elvețiene? Și încă atât de multe? o să vă întrebați. Dacă toată lumea a auzit de Elveția "cea a bogatelor bănci și a magnificelor peisaje alpine", puțini sunt aceia care - cu excepția, desigur, a criticilor de specialitate - îți pot enunța un titlu de film sau numele unui cineast elvețian. Poate doar cinefilii împătimiți - cei ce mai frecventează Cinemateca sau mai consultă câte
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
Andress o Greta Garbo a noastră și în Jean-Luc Godard un fel de doctor Alfred Nobel. Pentru ei, cinematografia elvețiană contează doar prin celebrități. Pe de altă parte, pentru mulți ziariști străini cinematografia noastră există numai prin înălțimea conturilor din băncile de la Geneva și Zürich, căci, zic ei, - dacă sunt bani, trebuie să fie și filme! Dar banii nu pot transforma, în mod magic, cantitatea în calitate. Eu cred că existența unei cinematografii elvețiene viabile este mai puțin o problemă financiară
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]