2,202 matches
-
liberă și frustrată de persecuții, având mijloace limitate, își alegea amanții pe considerente financiare și pe considerente de influență politică. Așa a reușit să se mute într-un palat din cartierul artistocratic Saint Germain. A profitat de bunăvoința și sentimentele bancherului Emmery și a altor oameni bogați și influenți, și-a deschis salonul în care se întâlnea protipendada Parisului iar ea strălucea în rochii de culori la modă, roșu și galben (renunțase la culorile tricolorului), prin întreținerea conversațiilor. Ducea o viață
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a înființat Directoratul, el fiind unul dintre ei. A fost suspectat de conspirație pentru reinstaurarea monarhiei, a fost îndepărtat în 1799. Puterea, ambiția, charisma lui Paul Barras au fascinat-o pe Marie Rose de Beauharnais, a și fost amanta lui. Bancherul Gabriel Ouvrard a fost, de asemenea, o relație specială a doamnei de Beauharnais, ca și a doamnei Tallien, de care a profitat pentru a face față cheltuielilor mari. În anturajul lui Paul Barras și în salonul doamnei Tallien, frumoasa creolă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
gale de caritate și petreceri de binefacere, să pozeze unor pictori din Paris. Pentru a trăi în lux, în vile cu servitori și în apropierea persoanelor celebre și de notorietate, Mata Hari și-a luat amanți bogați, de preferință prinți, bancheri, ofițeri și diplomați. Printre adoratorii ei se numărau: prințul încoronat al Germaniei, ministrul de război Adolphe-Pierre Messimy, baronul Henri de Rothschild, compozitorii Giacomo Puccini și Jules Massenet. În preferințele ei intrau soldați tineri, spunea ea, să "poată compara națiunile". Asasinarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Jules Massenet. În preferințele ei intrau soldați tineri, spunea ea, să "poată compara națiunile". Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand și a soției lui, în iunie 1914, a fost pretextul izbucnirii războiului Primului Război Mondial. Mata Hari a apelat pentru bani la amanții ei bancheri, unul dintre ei fiind Edouard van der Capellen. Consulul Germaniei la Amsterdam, Carl Kramer, a racolat-o pe Margareth Mac Leod / Mata Hari și a convins-o să meargă la Paris și să obțină informații legate de mișcarea trupelor. Cum
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți-l dau pe mână... care s-a îngrășat din averea orfanilor și văduvelor. Vei fi răzbunătoarea lor. Baronul cade în mrejele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fie model. La șaptespreceze ani era frumoasă și expresivă. Locuia, ca și alte tinere, într-un cartier populat de femei de stradă și de curtezane, numite de parizieni, lorettes. Victorine ca și celelalte lorettes își suplimentau salariul mizer, devenind amantele bancherilor căsătoriți, speculanților imobiliari, industriașilor prosperi. Unele treceau de la un protector la altul, sfârșind, de multe ori, ca prostituate de rând. Victorine avea ca protector / amant un medic dentist care-i plătea facturile și o întreținea. O preocupa intens siguranța financiară
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Germaniei. Dar legăturile noastre au fost stabilite cu multă vreme în urmă. Nu-i iubim pe nemți mai mult decît îi iubești dumneata. Dar nu noi am declanșat războiul. Trebuie să așteptăm". Soțul surorii lui Drucker interveni și el: "Un bancher", spuse el, "domină ordinea existentă. El este un om important. Are o țară întreagă în spatele lui". Să presupunem că naziștii vin aici! reluă cumnatul lui Drucker cu un aer sfidător. N-ar fi deloc în interesul lor să facă așa ceva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vă va plăcea viața de aici. E plăcută. E ieftină. Există multă mîncare. Este, cum să vă spun, comodă"36. Multe dintre aceste opinii reflectă o realitate, dar mai mult de 99 % dintre evreii români nu aveau poziția privilegiată a bancherului Drucker/Aușnit și încercau să supraviețuiască în împrejurări extrem de dificile. Atitudinea lui Aușnit este similară celor a amoralității capitaliste și raționamentelor din Occident, evreiești sau nu. În Occident însă ele nu puteau fi identificate după religie. Mommsen spunea că antisemitismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era surprinzător de necorespunzător pentru sarcina aceasta. Temerile Palatului au fost exploatate de Brătianu și de presa liberală. Cealaltă personalitate-cheie care a contribuit la eșecul guvernării democrate a lui Vaida a fost ministrul de finanțe, Aurel Vlad. Ardelean de origine, bancher de la Orăștie, provenit dintr-un mediu patriotic, el era practic incapabil să organizeze finanțele în împrejurări atît de turbulente. Normalizarea situației financiare a acestui stat proaspăt unificat era esențială. Dar, după tradiție, finanțele erau controlate de Partidul Liberal. De ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ajuns la concluzia că, dat fiind că generalul Averescu nu participase la alegeri, Adunarea nu era reprezentativă. Ideea aceasta, lipsită de temei constituțional, era găselnița camarilei: clanul Brătianu, Ion și Vintilă Brătianu, cumnatul Brătienilor, prințul Barbu Știrbei și cîțiva bancheri importanți. Astfel că, acuzînd public partidul lui Averescu, Brătianu anticipa alcătuirea unui viitor guvern Averescu și o reprezentare mai numeroasă a liberalilor în noua Adunare. Generalul Averescu, șeful Ligii Poporului (devenită Partidul Poporului), era țăran de origine. El nu era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a reușit să ducă de rîpă "Federația". Liberalii au continuat (în timpul guvernului Averescu) să arbitreze procesul politic. Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție față de Coroană. Iorga nu a tras niciodată concluzii din faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu pe regele Carol, mai mult din motive afective decît pe o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
postură incomodă. Studenții făceau să circule manifeste care afirmau că "Iorga este în solda evreilor", numindu-l "persoană fără caracter" și susținînd că "ar trebui lichidat"129. Studenții spuneau sus și tare că Iorga primește mari sume de bani de la bancherul evreu Aristide Blank. Ajungem astfel poate la cel mai dureros episod din viața lui Iorga: "Afacerea Blank". Aristide Blank, președintele Băncii Marmorosch Blank & Co., conducea cea mai mare instituție financiară din România, care finanța Vechiul Regat al României de cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene. A urmat un alt nonsens, Iorga comparînd înapoiatele metode coloniale ale englezilor cu (chipurile) minunatul colonialism italian din insula Rhodos. Iorga vedea în spatele tuturor acestora mîna bancherilor londonezi din City și conchidea: "poți să te supui cuceritorilor, dar nimeni nu-i ascultă pe profitori"134. Trezirea s-a produs atunci cînd un ziarist italian, Zingarelli, cunoscut pentru grosolănia lui, l-a atacat pe Iorga în paginile ziarului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un altar; nimeni nu o poate da sau împărți". Iorga le-a amintit intelectualilor evrei că evreii au venit în România și au pus mîna pe avuția țării fără să se identifice cu ea50. În timpul acestei campanii, marii industriași și bancheri evrei nici măcar n-au fost menționați, ca să nu mai vorbim de madam Lupescu! Goga, un poet talentat, dar lipsit de conștiință, a declarat că este "un prieten credincios al doamnei Lupescu"51. Nici madam Lupescu (sau industriașii evrei) nu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tocmai pentru că era prea „socială”. În Franța, anchetele judiciare privind colaborarea economică au fost devansate de naționalizarea selectivă - a uzinelor Renault, de exemplu, ca răsplată pentru contribuția considerabilă a lui Louis Renault la efortul german de război. Pretutindeni, micii Întreprinzători, bancherii și funcționarii publici care contribuiseră la instaurarea regimurilor de ocupație, la construcția Zidului Atlantic pentru a preveni invazia Franței de către Aliați sau la aprovizionarea forțelor germane au fost lăsați În funcții, pentru a oferi aceleași servicii regimurilor democratice care au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antifasciști de pretutindeni susțineau că luptă nu numai cu inamicii de război și reprezentanții lor locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care Îl considerau direct responsabil de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii, afaceriștii și soldații din perioada interbelică: ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șovinism”. Unsprezece dintre cei 14 au fost condamnați la moarte și executați, iar trei au primit Închisoare pe viață. O lună mai târziu, adresându-se Convenției Naționale a Partidului Comunist Cehoslovac, Gottwald spunea despre foștii săi camarazi: „În mod normal, bancherii, industriașii, foștii culaci n-au ce căuta În partidul nostru. Dar fiindcă erau evrei și de orientare sionistă, am trecut cu vederea originea lor socială. Această stare de lucruri s-a născut din repulsia noastră față de antisemitism și din respect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
indirect (prin companiile deținute), guvernele regionale și cel federal aveau capacitatea de a Încuraja politici și practici aducătoare de armonie socială și profit privat. Băncile jucau un rol crucial, acționând ca intermediari Între guvern și Întreprinderi - care, de obicei, aveau bancheri În consiliile de conducere. Astfel au reapărut vechile practici economice germane, În special manipularea prețurilor și Împărțirea de comun acord a pieței. Întrucât, În special la nivel local, majoritatea funcționarilor, oamenilor de afaceri și bancherilor din epoca nazistă rămăseseră În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întreprinderi - care, de obicei, aveau bancheri În consiliile de conducere. Astfel au reapărut vechile practici economice germane, În special manipularea prețurilor și Împărțirea de comun acord a pieței. Întrucât, În special la nivel local, majoritatea funcționarilor, oamenilor de afaceri și bancherilor din epoca nazistă rămăseseră În funcții, către sfârșitul anilor ’50 mare parte din economia vest-germană era condusă Într-un mod ce amintea de marile trusturi și carteluri ale deceniilor precedente. Acest corporatism de facto nu fusese probabil preconizat de factorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
control relativ eficient asupra investițiilor interne pentru că, pe parcursul acestor prime decenii de după război, legile monetare și mobilitatea limitată a capitalului internațional au Împiedicat competiția străină. Limitați În libertatea lor de a căuta venituri mai profitabile pe termen scurt peste granițe, bancherii și creditorii privați din Franța și din alte părți au investit acasă 6. În Germania de Vest, unde amintirile de neșters din perioada interbelică erau legate de conflict și instabilitate (politică și monetară deopotrivă), guvernanții de la Bonn s-au implicat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimb valutar erau fluctuante și imprevizibile. Prin caracterul lor mai degrabă regional decât internațional, „șarpele” monetar, SME și écu (unitatea valutară europeană) au fost un paliativ, nefăcând decât să Înlocuiască dolarul cu marca germană ca monedă de referință stabilă pentru bancheri și piața europeană. Următorul pas logic, deși neliniștitor prin implicațiile simbolice, a fost Înlocuirea monedelor naționale cu euro. Apariția unei monede europene unice a fost, astfel, efectul unor replici pragmatice la problemele economice, și nu o calculată mișcare strategică În vederea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Giscard, ci Întregul sistem capitalist. Excluși de la putere atâta timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța de zeci de ani; de fapt, nu o exercitase niciodată, decât incomodată de parteneri de coaliție, bancheri necooperanți, crize valutare internaționale, urgențe internaționale - exista o litanie Întreagă de scuze pentru neimplementarea socialismului. În 1981, toate obstacolele păreau Înlăturate și nu mai exista nici un motiv de dat Înapoi. Mai mult, controlul statului și implementarea schimbărilor revoluționare erau inseparabile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un nivel de trai superior celui din Marea Britanie. Dar comuniștii au Înțeles ceva care le scăpase bancherilor din Occident. Reforma economică În blocul sovietic nu fusese doar amânată. Ea era imposibilă. Cum a prezis Amalrik În Va supraviețui Uniunea Sovietică până În 1984?, conducerea comunistă „privea regimul ca pe un rău mai mic decât procesul dureros de transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aplicată cel mai devreme și cel mai consecvent. Era evident, argumenta Balcerowicz, că țara sa - complet insolvabilă - nu se putea redresa fără ajutor internațional. Însă ajutorul nu putea veni dacă Polonia nu crea structuri credibile prin care să recâștige Încrederea bancherilor și a organismelor internaționale de finanțare. Nu Fondul Monetar Internațional era cel care impunea măsuri aspre Poloniei, ci dimpotrivă, anticipând restricțiile FMI, Polonia avea să merite și să primească ajutorul necesar. Iar acest lucru putea fi realizat Într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar În România sau Polonia sau (mai ales) Rusia, unde putea fi considerată o pagubă colaterală În tranziția spre capitalism, ci chiar În inima democratică a continentului. În Italia, unde creștin-democrații au avut după război relații strânse și profitabile cu bancherii, oamenii de afaceri, antreprenorii, mai-marii orașelor, funcționarii de stat și - se zvonea insistent - Mafia, o nouă generație de tineri magistrați a Început să Înlăture curajos crusta de tăcere publică. Paradoxal, primul a căzut Partidul Socialist Italian, sub impactul scandalului tangentopoli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]