4,306 matches
-
și-l amintește el, pe Emilian Neda. Și m-a dus să-mi arate o movilă și o cruce, pe care nu scria nimic... Și cu pământul bunicului, cum l-ați obținut? Hm...! Cu cât m-au tot amânat acești "baroni" locali, cum li se zice acum, cu cât m-au tot purtat pe drum, cu atât m-am înciudat mai tare. Și nu m-am lăsat până nu mi-am recâștigat dreptul de proprietate... Și, știți dumneavoastră, vă închipuiți ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
1 și 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 6.162/1996 al Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București. La apelul nominal răspunde Leon Nica. Lipsește Olga Cristina Baron, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Nu sunt formulate cereri prealabile. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției arată că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este o lege "anacronica și rușinoasă", deoarece aduce
DECIZIE nr. 198 din 23 noiembrie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126580_a_127909]
-
psihologia socială poate fi atestată prin prezența copleșitoare a referințelor propriei țări de origine a cercetătorilor din cîmpul psihologiei sociale atunci cînd realizează o sinteză a domeniului, așa cum se poate observa în tabelul 1 (apud Smith, Bond, 1993, p. 2; Baron, Branscombe, Byrne, 2010). Se remarcă limpede tendința de a favoriza cercetările autohtone în promovarea conținuturilor canonice în psihologia socială, fapt cu atît mai persistent în cazul celui mai influent manual de psihologie socială din lume, Social Psychology, coordonat în ultimele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Se remarcă limpede tendința de a favoriza cercetările autohtone în promovarea conținuturilor canonice în psihologia socială, fapt cu atît mai persistent în cazul celui mai influent manual de psihologie socială din lume, Social Psychology, coordonat în ultimele ediții de B. Baron și D. Byrne (2003) și B. Baron, D. Branscombe și D. Byrne (2010). Ponderea citărilor e simptomatică în a evidenția dominanța copleșitoare a referințelor americane, ca și cum psihologia socială ar fi numai americană, dar și strădania vizibilă de a recupera și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cercetările autohtone în promovarea conținuturilor canonice în psihologia socială, fapt cu atît mai persistent în cazul celui mai influent manual de psihologie socială din lume, Social Psychology, coordonat în ultimele ediții de B. Baron și D. Byrne (2003) și B. Baron, D. Branscombe și D. Byrne (2010). Ponderea citărilor e simptomatică în a evidenția dominanța copleșitoare a referințelor americane, ca și cum psihologia socială ar fi numai americană, dar și strădania vizibilă de a recupera și contribuții din alte culturi naționale, în edițiile
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
aceleași repere identitare ca fiind decisive în aprecierea "celuilalt") decît dacă sînt făcute de reprezentanții unor culturi naționale diferite. în paginile celei mai importante publicații de specialitate, Journal of Cross-Cultural Psychology, s-a organizat și o dezbatere inițiată de B. Baron și D. Byrne (1991) privitoare la rolul culturii în modelarea stereotipurilor de gen și, în urma examinării studiilor efectuate în ultimele decenii asupra acestui subiect, s-a remarcat o pondere de șapte ori mai mare a varianței cauzate de factorul cultural
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sentimentului de mândrie și demnitate națională la românii de pretutindeni”. Marea adunare de la Blaj, de la 3 mai 1848, care a mobilizat pe Câmpia Libertății românimea din Transilvania, dar și din celelalte provincii, a dezvăluit păsurile iobagilor de pe moșiile grofilor și baronilor, ale țăranilor Încărcați de biruri, ale moților sărăciți prin acapararea pădurilor, ale minerilor exploatați de administrații venale ale preoților și cărturarilor umiliți În propria lor țară. Deși situația tăranilor din Maramureș era oarecum difertă, ca oameni liberi, ei sau Înscris
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
ministerial pentru afacerile comune ale Austro-Ungariei, care a precedat alcătuirea sus-citatului program, s-a conturat ideea creării unei comisii de control la Dunărea de Jos, formată din reprezentanții României, Serbiei și Bulgariei, președinția permanentă aparținând Austro-Ungariei. Autorul acestei idei era baronul Chlumecky, ministrul comerțului, care a încercat să justifice așa-zisul drept al monarhiei habsburgice de a face parte din comisia statelor riverane, pe care o propunea drept organ de control în locul unui delegat al CED, invocând interesele majore ale Austro-Ungariei
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sa a fost urmată de aceea a primului ministru Brătianu, după care, conform procedurii stabilite, delegația română a părăsit sala, lăsându-i pe înalții demnitari să delibereze. După examinarea articolelor 12 și 13 din Tratatul de la San Stefano, plenipotențiarul Austro-ungariei, baronul Haymerle, a prezentat punctul de vedere al guvernului său, concretizat în următoarele propuneri: - libertatea navigației pe Dunăre; - neutralizarea fluviului în porțiunea cuprinsă între porțile de Fier și vărsarea lui în Marea Neagră, inclusiv a insulelor situate pe acest parcurs și la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
acreditați la Paris, Londra, Roma și Sankt Petersburg să intervină pe lângă guvernele respective pentru a obține de la ele aprobarea anteproiectului și, eventual, admiterea Bulgariei la CED61. La 5 august, ambasadorul Austro-Ungariei la Paris, Kaufestein, îl anunța pe șeful diplomației austriece, baronul Haymerle, că Franța a fost câștigată 62. Omologul său de la Roma transmitea la rândul lui pe 9 august că guvernul italian acceptase proiectul austriac și își exprimase acordul cu privire la înscrierea Bulgariei la lucrările CED. Anglia, care împreună cu Rusia obiectase în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cele române au pregătit o nouă și furtunoasă ofensivă diplomatică. Luând inițiativa, guvernul austro-ungar a încercat, în cursul primelor luni ale anului 1881, să-l determine pe cel român să accepte mult-discutatul proiect. La 9 februarie (1881), șeful diplomației vieneze, baronul Haymerle, a elaborat o notă circulară în care făcea guvernului de la București o seamă de concesii. Astfel, ministrul de externe al dublei monarhii a acceptat ca, în privința problemelor zise de principiu, viitoarele decizii ale acestui organism să fie luate cu
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
1881 și a fost plină de surprize. Astfel, dacă România s-a arătat dispusă să renunțe la atitudinea intransigentă, dovedindu-se conciliantă, în schimb Puterile Centrale - Austro-Ungaria susținută de Germania - au refuzat orice concesie, neabătându-se de la nota circulară a baronului Haymerle de la 1 februarie. Dacă delegatul României, colonelul Pencovici, a refuzat la început să se pronunțe, amânându-și luarea cuvântului după ascultarea opiniilor celorlalți plenipotențiari, în schimb, spre marea surpriză a tuturor, adversarul nr. 1 al monarhiei habsburgice a fost
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în Chestiunea Dunării" și că "România va fi invitată să se alăture alianței dintre Germania și Austria"114, lucru care, de altfel, se va întâmpla după exact doi ani. Raportul se încheie cu opiniile lui C.A. Rosetti și ale baronului Salzberg, însărcinatul cu afaceri al Austro-Ungariei la București, făcute cunoscute lui Sanderson. Astfel, în timp ce primul îl încunoștiința că "nu avea nici dorință de a vedea România intrată în vreo alianță, fie cu Austria, fie cu Rusia", ultimul ținea să sublinieze
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
danubiene nu fusese, așadar, rezolvată. "Majoritatea discuțiilor - arăta dr. Gheorghe Nicolae Căzan - se purtau acum în jurul propunerii Barrère, care începea să se impună ca o soluție a Marilor Puteri în chestiunea Dunării"121. În octombrie 1881, în urma morții neașteptate a baronului Haymerle, postul de ministru de externe al Austro-Ungariei a fost ocupat de contele Gustav Kálnoky, ambasador al dublei monarhii la Sankt Petersburg și partizan al unei politici de înțelegeri cu Rusia. La sfârșitul anului 1881, diplomația vieneză, în scopul intimidării
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
șeful diplomației austro-ungare a telegrafiat Legației din București că guvernul de la Viena considera declarația cabinetului Brătianu satisfăcătoare și incidentul închis 153. Și William Arthur White telegrafia, la rândul lui, pe 28 decembrie: "Am fost informat de dl. Stătescu și de baronul Salzberg că neînțelegerea care s-a produs din păcate între Austro-Ungaria și Cabinetul de la București în urma Discursului Regal a fost rezolvată în mod satisfăcător"154. Guvernul român a fost așadar nevoit să cedeze pentru a nu se izola în fața Europei
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
există nici un fel de pericol de război" și i-a sugerat ca România, "în timp ce întreține relații strânse cu Austro-Ungaria, să caute în același timp să mențină cei mai buni termeni cu Rusia"206. Noul ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei la București, baronul Mayr, care și-a prezentat scrisorile de acreditare regelui Carol I la 26 aprilie 1882, a depus și el, la rândul lui, eforturi considerabile pentru a convinge cabinetul Brătianu de utilitatea propunerii Barrère. Truda i-a fost însă zadarnică, nici
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
exclusiv statele proprietare de maluri. Într-adevăr, încă de la Conferința internațională reunită la Viena în 1855, care trebuia să stabilească preliminariile păcii și care a precedat Congresul de la Paris, s-a spus, în raportul supus atenției pe 21 martie de către baronul Prokesch-Osten2, că era vorba de a-i însărcina pe delegații statelor riverane să stabilească bazele legislației regulamentare și de poliție fluvială și maritimă care, după ce vor fi primit sancțiunea puterilor contractante (s.a.), ar face de acum înainte legea pentru navigația
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a marilor puteri semnatare, nu a făcut decât să completeze opera internațională începută cu patruzeci de ani înainte. Aceste rezoluții nu au fost luate la Paris fără ca ele să fi dat naștere opiniilor contradictorii și dezbaterilor. Reproducând ideea formulată de baronul Prokesch-Osten în Memoriul adresat anterior Conferinței de la Viena, contele Buol (4) nu a ezitat să reliefeze, în ședințele din 6 și 12 mai, că, pentru a rămâne în spiritul ca și în termenii Actului Congresului de la Viena din 1815, "Comisia
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
găsea că intențiile manifestate de Actul de Navigație semnat la Viena erau departe de a fi în armonie cu principiile stabilite în 1856 pentru navigația pe Dunăre. Plenipotențiarii Franței, Prusiei, Rusiei și Sardiniei asociindu-se observațiilor prezentate de lordul Cowley, baronul de Hübner8 a luat cuvântul pentru a interzice, în numele guvernului austriac, opera statelor riverane. El s-a străduit să susțină, interpretând Actul Final al Congresului de la Viena și Tratatul de la Paris, că aceste două documente mențin distincția între statele riverane
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în 1865 de către membrii Comisiei Europene și după ce se va fi decis prelungirea pentru încă cinci ani a mandatului acestei Comisii, Conferința a trecut la examinarea chestiunii privind Actul de Navigație al Comisiei Riverane. Plenipotențiarul Rusiei a remarcat atunci că baronul de Hübner ridicase împotriva modificărilor cerute la Conferința din 1858 o obiecție provenită din drepturile de suveranitate (s.a.) ale Austriei, și ar fi bine ca să fie date explicații cu privire la acest subiect. Plenipotențiarul Franței rezumă astfel chestiunile de supus Curții de la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și-a asigurat colegii că Austria se va ocupa cu reconstituirea Comisiei Riverane, înainte de disoluția Comisiei Europene și că observațiile prezentate în 1858 asupra Actului de Navigație vor face obiectul unui serios examen din partea guvernului său. Asupra ultimei observații a baronului de Budberg 10, a adăugat că se va grăbi să transmită Vienei diversele întrebări care i-au fost puse, cerând instrucțiuni noi, care să îi permită să aducă la Conferință răspunsul guvernului său. În această manieră, în 1866 la fel
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
îi apărură, în aceste circumstanțe, ca o apărare naturală și indispensabilă împotriva unor eventuale demersuri ale Rusiei. Iată în ce termeni contele Beust 12 încerca să explice, în nota pe care a adresat-o, la data de 21 ianuarie 1881, baronului Prokesch la Constantinopol, dorința lui de a concilia controlul puterilor europene la gurile Dunării cu principiul suveranității riveranilor, pe care Austria l-a pus mereu înainte, pentru a-i contesta Europei orice drept de intervenție în reglementarea navigației dunărene. "Vă
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
de a concilia controlul puterilor europene la gurile Dunării cu principiul suveranității riveranilor, pe care Austria l-a pus mereu înainte, pentru a-i contesta Europei orice drept de intervenție în reglementarea navigației dunărene. "Vă dați seama prea bine, Domnule Baron, spunea el în această notă, că nu există decât în aparență o contradicție între meritul pe care, pe de o parte, noi îl atribuim instituțiilor europene, salutare la gurile Dunării și, pe de altă parte, inconvenientele unei supravegheri europene pe
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
fi de interes european. Trebuie și să relevăm faptul că Austria, după ce a reușit să sustragă Dunărea de Sus jurisdicției autorităților instituite de Congresul de la Paris, a reclamat ea însăși la Congresul de la Berlin permanența Comisiei Europene (s.a.), prin vocea baronului Haymerle 14. În rezumat, Comisia Riverană creată prin articolul 17 al Tratatului de la Paris din 1856, după ce va fi făcut, vreme de douăzeci și doi de ani, eforturi inutile pentru a se constitui și a se bucura de drepturi care
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
aprilie 1856, declarând casus belli orice infracțiune comisă asupra tratatului din 30 martie, al tratatului de delimitare a Basarabiei (1857) și al Convenției de la Paris (19 august 1858) privind statutul Principatelor Dunărene. Ibidem, p. 1193. 6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]