4,866 matches
-
mă putea scoate nimeni de-aici acum. Cartea cîștigătoare, cea cu bețele de culori diferite, era a mea și, În plus, adversarul meu nu era decît un șantajist nemernic. Ce frig Îmi era! Mi-e teamă că sînt cu-adevărat beat. Îmi revin eu. „Ce cauți aici?” Da, de fapt ce căutam aici? Ia să mă gîndesc... PÎnă cu puțină vreme În urmă aveam atîtea pe cap că nici nu știam de unde să le apuc, dar... dar mi-am oprit mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
imaginat. Am mai cerut o ceașcă... a patra. Trei muncitori veneau clătinîndu-se, braț la braț, spre microbuzul meu. Au urcat toți. Doi dintre ei Îl sprijineau, de ambele părți, pe cel din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doi deodată, bătînd din palme. — Saké! La naiba! Ce să fac, să le scriu? E complot de la primărie... Nu-i nimic... Dar sînt așa de trist, că nu mai pot juca jocul de noroc preferat, pentru că sînt dispărut... și sînt beat mai tot timpul... Bucătarul Își ridică un deget să-mi arate ceva. Mi-am Întors privirile spre reflector și l-am zărit pe frate În beznă, undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
au luat foc... S-au făcut țăndări grămezi Întregi de vase... Dar forța distructivă a gloatei nu și-a făcut pe deplin efectul pentru că atacul a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care fuseseră duse cu forța, undeva mai departe În albie. — Vorbesc eu cu cei de la birouri, urlă fratele, croindu-și drum prin Învălmășeală și luînd-o apoi la fugă. Chiar pe cînd traversa semicercul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce nici măcar nu apărea pe propria-i hartă. Poate dormea atunci acolo... În locul acela În care nu putea ajunge nimeni altcineva... sau poate era treaz și rîdea sau plingea... poate era supărat sau plictisit... disperat sau bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vreau să mă ajuți, am spus cu un ton implorator, concentrîndu-mi toate gîndurile. SÎnt În cabina telefonică de la poalele dîmbului ce duce spre Orașul de Sus. Te rog. Vino și ia-mă de aici. — Ești Îngrozitor... la ora asta... Ești beat? — Te rog! Mi-e rău. Te implor! Te rog, fă ceva... — Ești imposibil! Fie... Așteaptă acolo. Nu te mișca. Vin să te iau. Am pus telefonul În furcă și m-am așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sat citește duminica la slujbă întâi din Biblie și-apoi din cărțile lui Prodan, despre iobăgia în Transilvania și despre Supplex Libellus... La nunți, noaptea, înainte de 12, când sunt serviți tăițeii, ceterașii cântă imnul lui Iancu, și bărbații, oricât de beți ar fi, își scot clopul sau basca de pe cap. În fața casei avem o cruce mare, de piatră, aproape că ajunge la acoperiș. A fost ridicată de bunicul meu și frații săi și mama sa „întru amintirea iubitului soț și tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină Cârmaciul în vizită la IMUAB, aveam clar sentimentul că acea lume nu era de îndurat decât îndrăgostit, beat sau înfundat în cărți până în gât. Cum îndrăgosteala ținea și ea cât o gripă mai lungă (trei luni cu bătaie), țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vânt cald. Iuda iubea nespus diminețile calde ale Ierusalimului, dar aceasta era pentru el ultima. Știa că e slab și că într-o zi, plin de furie sau de orgoliu, fiind în Templu sau în vreo tavernă din port, poate beat, poate sedus de vreo femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede, fără să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poate, femeie întreagă. Relația mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu greu rămas-bun de la amintirea scaldei mele matinale. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
săptămâna trecută și ați zis că-i labadox și nu se poate zice nimic despre el. Ha, ha, despre ce nu putem vorbi, mai bine tăcem, așa ați zis.” „Auzi, bă, ce a înțeles ăsta, labadox! Oare chiar așa de beți am fost data trecută sau așa a înțeles el? Zii, tinere coleg, care-i definiția primitivă pentru labadox?” „Un lăbar doxat dom’le.” „Ha, ha, bună, bunăăă, zicea chelnerul. Mă duc să vă aduc niște chiftele de pește, dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în pat, ieșind din cearșafurile Frette doar pentru o scurtă incursiune la Prada. (Hotărâsem să sar peste complexul spa, ca nu cumva să încerce să-mi vândă produse.) Fusese cu adevărat ca în basme. Și uite-ne acum... Oricât de beată aș fi fost noaptea trecută, receptasem impresia generală din jurul mesei: E la fel de rău ca și până acum, își spuseseră cu toții. Mai rău chiar. Curios, ai zice că după cinci luni se va fi adunat un pic... Poate că după cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă asigur, am intrat sub pretextul că aveam nevoie la budă (acum, nu era un pretext, în domeniul acesta, te duci la budă ori de câte ori ai ocazia) și ele patru stăteau învăluite într-un nor de parfum de-ți tăia respirația, bete turtă, și râdeau pe seama soților. Când am intrat, una din ele - cu ochii încercănați, părul negru și unghii ca ale lui Freddie Kruger - a zbierat: — N-ar fi în stare să-și găsească nici fundul pe întuneric. Când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trecea Ziua Recunoștinței și îl pălea mahmureala. De îndată ce Jacqui a ajuns acasă, i-am relatat toată scena cuvânt cu cuvânt și ea a atribuit-o amestecului de bunăvoință și de exces specific sezonului. Mai exact, cuvintele ei au fost: „Nătărău beat!“. Capitolul 8tc "Capitolul 8" —Anna, ce-i cu această „inovație fără precedent“ în îngrijirea pielii? Ce știi despre asta? Aș putea să jur că ai spus ceva despre asta ultima dată când am luat prânzul. Telefonul suna încontinuu: redactori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
femeie care fusese părăsită de tatăl copilului. Ce-i drept, Joey o sunase din când în când. Mă rog, de Crăciun, de Revelion și de ziua lui, mai exact - momente la care, după cum a zis ea pe bună dreptate, era beat și devenise sentimental - și îi lăsase mesaje dezlânate și spăsite, pe robot. Jacqui nu-i răspundea niciodată și nu-l suna, dar nega că se ținea tare. — Dacă m-ar suna în lumina zilei, fără a avea nimic la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suna în lumina zilei, fără a avea nimic la bord în afară de Lucozade 1, poate că aș sta de vorbă cu el, zicea. Dar n-o să mă fac de râs crezând declarațiile de dragoste pe care mi le face când e beat mort. Îți închipui ce-ar fi dacă aș crede ce-mi spune la beție și l-aș suna? Uneori jucam amândouă scena: eu eram Joey, care îi lăsa mesaje nedeslușite pe robot, în timp ce Jacqui juca melodramatic, ștergându-și lacrimile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă epocă a islamului, spunea el, era atunci când califii își împărțeau aurul savanților și tălmacilor, când își petreceau serile discutând filosofie și medicină în compania unor poeți pe jumătate beți. Iar Andaluzia era oare în suferință pe vremea când vizirul Abderrahman spunea râzând: «O, tu, care strigi: veniți la rugăciune! Ai face mai bine dacă ai striga: veniți să bem!»? Musulmanii n-au slăbit decât atunci când tăcerea, frica și supunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se puteau duce la piață și se puteau plimba uneori în grupuri mici pe străzi, însoțiți totuși de gărzi care aveau sarcina de a-i supraveghea și totodată de a-i apăra de accesele de furie ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teanc de permise de liberă trecere, semnate de viceregele de la Neapole, de cardinalul Colonna, cât și de diverși șefi militari. În plus, era înconjurat de „frații“ lui saxoni, niște zdrahoni bine clădiți, gata să-și îndrepte armele asupra numeroșilor ostași beți care dădeau târcoale pe drumuri, pândind prilejul de a se mai deda la vreun jaf. Când a fost sigur de eficacitatea dispozitivului său, Hans a început să-mi vorbească despre război. În mod ciudat, afirmațiile pe care mi le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nici unul nu se atinse de ea. — Ce faceți? tună Vitellius. N-ați auzit porunca mea? Legați-l pe ucigaș și luați leșul. Nimeni nu se mișcă. Vitellius se apropie mânios de Valerius, îl apucă de umăr și-l scutură. — Ești beat? De ce-ai omorât-o? Valerius închise ochii. — N-ai curajul să mă privești în ochi! N-ai curajul să-l privești în ochi pe împăratul tău... Știi cine sunt eu? Nu m-ai văzut niciodată? Știi cine sunt? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum ai reușit să afli detaliile jocurilor de mâine? Băiatul se ridică. — Trebuie să plec... dar vreau să-ți mai spun un ultim lucru. Toate celelalte nu au importanță. Se uită din nou în jur. Oamenii se adunaseră în jurul tracului beat care plângea disperat, convins că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]