3,939 matches
-
Metz. 1990: "Points de vue...", Recherches nr. 13, noiembrie, Revue de l'A.F.E.F. de Lille. COMBETTES B. și TOMASSONE R. 1988: Le Texte informatif, aspects linguistiques, Bruxelles, De Boeck-Wesmael, collection Prisme. CONOD F. 1987: Ni les ailes ni le bec, B. Campiche éditeur, Lausanne. DELCAMBRE I. 1990: Voilà pourquoi ce texte este un texte explicatif typique", Recherches nr. 13, Lille. DENHIÈRE G. 1984: Il était une fois, P.U.Lille. DÉON M. 1973: Un taxi mauve, Gallimard, éd. Folio nr.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sac gol din doc, mototolit, o sticlă răsturnată goală, de culoare verde, pe care se-așezase un praf alb, pe dinăuntru zărindu-se, pe-o parte, o crustă vineție de tanin uscat și crăpat etc.). De tavan stă atîrnat un bec cu o lumină slabă (nu te orbește dacă te uiți la el), prins într-o dulie din cupru înegrit 3. Cl. Simon, Leçon de choses, Minuit, 1975, pp. 9-10 (74) [...] baza tăiată în șase laturi a sfeșnicului cu toartă etc.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în variantele bej, bleumarin sau negru. Dar nu atît de vesele. 40,50 F. Textul D Aparat pentru fursecuri și foi de napolitane. (...) Cu buton pentru reglajul continuu al temperaturii dorite. Cu reglarea temperaturii pentru supravegherea puterii de încălzire. Cu bec ce semnalează starea de serviciu a aparatului. În plus: o spatulă din lemn și o carte cu rețete de bucătărie. Rezolvare A se vedea schemele secvențiale propuse la paginile 226 și 227. Textele A și D În secvențele A și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cumpere unelte și materiale. Fiecare copil are dreptul să cumpere câte o singură unealtă sau un singur material, care se potrivește meseriei pe care o exercită meseriașul reprezentat de el. Material didactic: mici unelte și materiale sau imagini ale acestora: bec, lampă, mistrie, pompă pentru zugrăvit, cărămizi, ac, centimetru, foarfece, degetar, ferăstrău, ciocan, cuie, lopată, etc. Elemente de joc: surpriza, aplauze, manipularea materialelor. Desfășurarea jocului: rolul de vânzător îl deține educatorul. Cu timpul poate da acest rol și unui copil. Aceeași
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
și făceam treaba comandată, altfel nu se putea. Și nu știu cum se întâmpla că mai tot timpul rămâneam fără apă spre seară sau chiar noaptea. Atunci orbecăiam pe întuneric, căci pe toată strada noastră nu era decât un stâlp cu un bec chior, cam în dreptul lui Piucă. Mergeam la școală. Dimineața, mama îmi dădea douăzeci și cinci de bani, să-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu preferam, de aceeași bani, două bucățele de rahat, sau câteodată, când pofta era prea mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul, căci luna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chimistul Robert Bunsen pe care îl urmează la Heidelberg în 1854. Acest vestit centru universitar concentra multe din forțele științifice în devenire ale Europei. Aici vine în 1857 și tânărul D.I. Mendeleev pentru o specializare postdoctorală. Bunsen a inventat un bec de laborator, care dădea flacără puternică și a introdus în ea bucățele de cărbune, săruri, metale, în așa fel încât ele să se aprindă. Prin ardere substanțele amintite produc flacără de o anumită culoare. De exemplu, sodiul produce totdeauna flacără
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
holograma unui bărbat scund îmbrăcat în uniformă militară, alături o femeie înaltă îmbrăcată în alb. Erau Carol I și Elisabeta. Regele vorbi: -Ve-ți avea un nou război, curaj. Victoria va fi a noastră. Spectrele din hologramă au strălucit ca un bec care se arde, apoi au dispărut. Luminile s-au aprins. Profesorul s-a înălțat de la sol penetrând zidul, dar în cameră era prezent profesorul. -Să meargă cineva afară-îndemnă el. După verificare musafirii au concluzionat: -Ești și în casă și afară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și am intrat în biroul corectorilor, despărțit de rest printr-un placaj. - Bună seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cuminte la masă și am Început să completez chestionarul. Întrebări care mi-au provocat zâmbete. Am Început să bifez: dacă am serviciu, dacă știu să gătesc, să calc, să fac curățenie, să fac piața, să pun murături, să schimb un bec și siguranțele de la tabloul electric, dacă știu să cos, să țes, să schimb copiii mici de pampărși, să le spun povești și multe altele, treburi considerate, unele, „bărbătești” dar care ar trebui să fie făcute și de femei . Nu era
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tău. Arabul nu se clintea. Îl strigă pe Daru: - Ascultă! Învățătorul îl privi. - Jandarmul se întoarce mâine? - Nu știu. - Vii și tu cu noi? - Nu știu. De ce? Prizonierul se ridică și se întinse peste pătură, cu picioarele către fereastră. Lumina becului îl izbea drept în ochi. Îi închise. - De ce? repetă Daru, stând în picioare în fața patului. Arabul deschise ochii sub lumina orbitoare și îl privi, străduindu-se să nu clipească. - Vino cu noi, îi spuse. Se făcuse miezul nopții și Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Apoi ridică din umeri. Văzuse multe în viață, și, dacă va fi nevoie, își va zdrobi adversarul. Din patul lui putea să-l vadă cum stă întins pe spate, tot nemișcat, cu ochii închiși sub lumina violentă. Când Daru stinse becul, întunericul se închegă parcă dintr-o dată. Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe celelalte goale. "N-avem nimic de ascuns", spunea acest suflet curat. Jonas fusese mai cu seamă cucerit de încăperea cea mai mare, care avea tavanul atât de înalt încât aici nu putea fi vorba să-ți instalezi acolo un bec. Intrai fără să urci vreo scară în această cameră legată printr-un coridor îngust de celelalte două, mult mai mici, și care dădeau una într-alta. În partea din fund a apartamentului era bucătăria, alături de closet și de o cămăruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al cheliei tânărului uscățiv și tăcut căruia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
metru se lăsa, ca o cutie, în marginea planșeului, pe linia peretelui oblic. Cu un fund dublu, cum se fac valizelor de contrabandă, căci bagheta de lemn roșcat delimita un ecran de sticlă încrustată, acoperind, în golul lăsat în beton, becurile unui luminator. Glasurile nu oboseau. Barbosa tenoriza conștiincios, neîngăduind intervale moarte, dezvăluindu-și ideile în fraze lungi, bine acordate, cedând rareori, doar pentru vocea plină a femeii venind de sub acoperișul verde al pălăriei, în fața căreia se stingea, brusc. Rareori, însă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce ne mai vindem sufletul, pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă și cronometru ? Desenatoare tehnică ! Și încă prin intervenția stimabilului soț, inginerul Mitu Mitulescu... Nefericita mezalianță pe care o negociase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Melnik, mamă nemăritată și mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P. tuns bec bilă balon, alături de onor ostașul Ortansa-Oracol, urechea și ochiul la pândă. Turnurile de răcire. Automatizarea, drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu știam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O mochetă murdară, cândva vișinie, plină de pete solide ce parcă îi schimbau și structura, și care nu primea umbra mobilierului ori din cauza murdăriei, ori din cauza becului, prea slab chiar și pentru o cameră atât de mică. E clar că am rămas, dacă reușesc să-ți povestesc în amănunt cum arăta. Un dulap. Era și un dulap, într-un colț. Și frig. Era frig și noaptea. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
singur. Mă întreb de ce. De ce nu-ți vine să stai în casă mai ales când ai o casă în care te simți bine? Pe vremea când locuiam prin tot felul de gazde, înțeleg, că aveam niște camere prost luminate cu becuri gălbui de 25 de wați, care-ți tăiau orice urmă de bună dispoziție, mai ales dacă era frig. Acum am tot ce-mi trebuie. Și totuși nu sânt cel mai fericit din țara asta, dacă nu din orașul ăsta, sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor, ca o amibă sau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]