3,500 matches
-
având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic din cauza unui lac imens cu apa neagră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei, de faptul că ea e mama și va fi mereu unică pentru mine. O pot compara cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și cumpătau fiecare vorbă și orice pas rostite în preajma lui ca nu cumva blestemul gerului să-i cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit viu, omizile în fluturi, norii negri în curcubeu, iar spinii în flori.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul acru al corpului ei, felul umil în care stătea încovoiată. Fusese o femeie, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
las pe Zilpa, dar Bunica nu ne vrea pe nici una. Te vrea doar pe tine. A fost o lungă tăcere înainte să continue: - E o mare cinste. Mi-a luat bărbia între mâinile el și a mai spus, cu multă blândețe: - O să fim din nou împreună la recolta grâului. N-am plâns. Eram speriată și furioasă, dar eram hotărâtă să nu plâng, așa că mi-am ținut gura strânsă, am respirat pe nas și n-am clipit. Așa am supraviețuit în timp ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încercat să mă ridic în picioare, dar durerea m-a țintuit în pat. Am strigat, iar Meryt a intrat cu pansamente și unguente pentru rănile mele. - Fiul meu, am zis în limba ei. Ea s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a răspuns: - Copilul e cu mama lui. Am crezut că n-am înțeles bine. Poate că nu folosisem eu cuvintele care trebuia. Am întrebat din nou, vorbind de data asta mai rar, dar ea m-a mângâiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-o clipă, Meryt a înțeles și ea că tâmplarul vorbea cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui și blândețea celor spuse mă atinseseră. Degetele mele, fără voia mea, au trasat conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la o creatură a mării care trăiește departe în nord, a zis Benia, arătând în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uita pofticios. Poate că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat. - Asta a fost ceea ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și, făcându-mi cu ochiul, a ieșit și a coborât treptele. A ieșit și maiorul, și atunci mama a vrut să trântească ușa după el, dar brusc maiorul a pus piciorul în prag, blocând ușa și spunându-i calm, cu blândețe, o să vă pară rău, doamnă, când vom reveni, vom scoate și podelele, și chitul de la geamuri, vom arunca o privire și pe sub cadă, ne vom uita și în țevile de gaze și vă vom face toată casa harcea-parcea și, fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
al Poliției Judiciare. Tot așa cum le răspundea pudic celor care o Întrebau despre fiica ei că era funcționară la Ministerul de Interne. Marie aruncă o privire spre oglindă și spre chipul ei, căruia delicata muselină Îi alcătuia o aureolă de blîndețe, dar magia se evaporase. Iar gîndurile ei Își luară zborul. Acolo. Cocteilul pe care-l organizaseră colegii pentru plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zăbovească o clipă asupra ei o Îngheță. Ar fi putut jura că Îl Înspăimînta. Mai rău: Îi producea oroare! Se scutură ca să alunge stinghereala și se Îndreptă spre cei doi bărbați care așteptau la o parte. Franck Caradec strînse cu blîndețe mîna coechipierei lui, un mod pudic de a-i spune că putea conta pe el. Apoi trecu la lucrurile cu adevărat esențiale. - Nu există alte amprente În afară de ale tale, spuse el, Înapoindu-i biletul găsit asupra cadavrului. - Nici măcar cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar fi mai bine pentru ea, nu crezi? Lăsînd pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și acuză, dacă tot am ajuns aici! Cu un gest autoritar, Arthus Își Întrerupse fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă care o făcu să se zbîrlească. - Draga mea fată, sînt din păcate insomniac și aud cel mai mic zgomot, dacă cineva ar fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede-mă, trebuie să plecăm din Lands’en... Marie se Încordă instantaneu, el Îi simți tensiunea și o Întoarse cu fața spre el, cu ochii ațintiți În ochii ei, argumentînd cu blîndețe. - Știu cît de mult vrei să afli adevărul despre moartea lui Gildas, dar la ce te va ajuta să descoperi că era amestecat Într-o vulgară uneltire financiară la primărie? - Nu e numai asta! - Marie, poate că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat grosului localnicilor de pe insulă care Își reluaseră căutările și i-am ignorat ostentativ, la fel ca ei, pe jandarmii sosiți pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ați gîndit desigur la Chantal Pérec. E un lucru copilăros din partea ei să se folosească de carnetul de rețete al soțului. Iar mobilul e atît de evident... Apropo, ai noutăți despre nepotul dumitale? o Întrebă el pe Marie cu falsă blîndețe. Ea Îi replică prompt, ațintindu-l cu privirea. - Aveți intenția să recuperați laboratoarele și terenurile lor? - Absolut, firește. Doamna Pérec nu va fi desigur În poziția de a se arăta prea exigentă. De altfel, am de gînd să achiziționez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opreliște În voia durerii. El Îi povesti totul, cu toată delicatețea de care se simți În stare: descoperirea trupurilor lui Nicolas și Chantal, foile de hîrtie acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra copiilor ei, care erau anormali... Ușor, cu blîndețe, o atrase pe terenul anchetei pentru a Încerca să-i abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram blocați... - O, fii liniștit, am uitat deja... - Eu nu. Rostise aceste două cuvinte ca afirmarea unei certitudini. Cu gravitate, dar și cu o anume detașare. Îi zîmbi cu blîndețe, apoi se Întoarse liniștit să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anume făcea Mary Într-un vas În plină noapte de furtună: fugea... - Cred că nu greșești... - Am să iau la cercetat presa din 1968 ca să văd dacă nu dau cumva peste ceva interesant... - Ai grijă de tine, murmură el cu blîndețe. Și, mai ales, sună-mă dacă se Întîmplă ceva. Promiți? Ea dădu din cap zîmbind și Îi ură curaj. După ce o dăduse pe Yvonne pe mîna SRPJ din Brest, el urma să aibă Întîlnire cu procurorul. - Am să profit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și ca să mă menajezi nu mi-ai spus nimic, Îi reproșă Marie cu blîndețe. El eludă Întrebarea. - Ryan a fost mai puțin delicat. - Totuși, fără el eu n-aș fi acum aici. Privi marea care scînteia cît vedeai cu ochii, cu gîndul la cel a cărui viață Începuse În Irlanda și se terminase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus să-i prezinte măcar scuze lui Yvonne și să le asigure mijloace de trai pe viață, ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe care le aveau despre ce știau ei În legătură cu comportamentul copiilor naufragiatori din noaptea aceea. - Gwen... Așteaptă-mă... Psihanalistul lăsă să se Înfiripe o clipă de tăcere, apoi Își Încurajă iarăși pacientul, cu blîndețe. - Gwen nu te așteaptă? Dintr-odată capul lui Pierric se dădu pe spate, cu ochii Închiși, vocea lui se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un zîmbet rece. - Există ceva mai rău chiar decît moartea, vei vedea, mult mai rău: s-o pierzi pe femeia pe care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia se iveau cînd deschise ochii. O privi pe Marie. Cu blîndețe și mii de precauții, desprinse brațul cu care-l Înlănțuia și, cu mișcare cît putu mai Înceată, se ridică, apoi izbuti să plece fără s-o trezească. Eforturile lui nu aveau doar unicul scop de a o lăsa pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]